©2014 VICE Media LLC

    The VICE Channels

      Mitologiile internetului pe pânză Mitologiile internetului pe pânză Mitologiile internetului pe pânză

      Mitologiile internetului pe pânză

      November 23, 2011

      De Iris Opriş, foto: Andrei Tudoran

       

      Pe Andrei Tudoran nu l-am cunoscut niciodată, deși locuim în același oraș. I-am văzut pe net picturile, care sunt jumătate personaje clasice, jumătate screen-shoturi încadrate în ferestre Windows. Mi s-a părut că-și găsesc mai repede locul reproduse pe bloguri decât pe pereți adevărați, deși pe ziduri le e locul. Dacă ar fi fost colaje digitale s-ar fi pierdut în marea de superficialitate a reclamelor. Așa, cu toată ironia din lume, sunt făcute astfel încât să le admiri cu seriozitatea cu care erau apreciați marii pictori pe la curțile regale.

      Naşterea Venerei, o versiune upgrade a celei pe care am numit-o gagica lu’ Botticelli.”

      Nu am petrecut atât de mult timp downloadând porn, deși aveam o conexiune foarte bună la internet.”

      Mi s-a părut natural să vorbesc cu Andrei tot în mediul virtual, deși, chiar dacă internetul i se pare cea mai facilă modalitate de a comunica, nu o consideră și cea mai plăcută. Are 24 de ani, a studiat în București și-n Polonia și a terminat recent un masterat, la absolvirea căruia a prezentat mare parte din lucrările astea. Ca să le facă nu folosește nimic mai presus de tradiționalul ulei pe pânză. Însă pornește de la a reproduce lucrări mari, cum ar fi Nașterea Venerei a lui Botticelli, Erosul lui Caravaggio sau Cele trei grații ale lui Rubens, în general privite cu atâta sfințenie încât și simplul act de a le vorbi în vreun fel de rău e un sacrilegiu. Apoi le reciclează post-modern, lipindu-le tot felul de chestii inspirate de gaura neagră, dar plăcută, care este internetul: download-uri ilegale, porn și asocieri vizuale stupefiante.

      De fapt chiar prefer PC-urile. Windows is not genuine este eroarea digitală pusă în legătură cu naraţiunea picturală.”

      Mi se pare expresivă transpunerea în pictură a elementelor care vin din virtual, mai ales în cazul în care tabloul meu face referiri la trecut. Se crează o opoziţie vechi-nou pe care eu o consider destul de spectaculoasă.”

      Prima dată a reprodus Nașterea Venerei deasupra căzii din baia părinților, pe care-o numește „un upgrade al gagicii lu’ Botticelli”. A pictat-o în chiuvetă (nu într-o săpunieră așa cum credeam eu), care i-a fost inspirată de o operă similară văzută acum trei ani și realizată de un artist necunoscut într-o chiuvetă-scoică aruncată pe-un trotuar. Timp de multe zeci de minute (ceea ce e echivalentul anilor lumină în lumea broadband-ului) am crezut că și-a petrecut o mare parte din facultate cu ochii bulbucați la starlete porno, perpetuând clasicile fetishuri pentru păr blond, sâni mari și machiaj strident.

      Miturile prezentului ţin tot mai puţin de spiritual.”

      Impactul şi starea pe care ţi-o poate transmite o operă de artă sunt diminuate în cazul în care ea este reprodusă.” (n.r. mai ales pe net) Prindeți voi ironia, eu o să visez la insula cu palmieri puțin.

      De fapt… nu. Andrei mi-a explicat că ele fac parte din miturile prezentului, care țin tot mai puțin de spiritual. Sau poate că mi-a răspuns atât de corect și de academic în încearcarea de a-și păstra nepătată stofa de asistent universitar. M-a asigurat că, pentru el, locul ăsta de muncă e cea mai bună opțiune la ora actuală − e aproape de casă și-i oferă mult timp liber. Domnișoarele care-i sunt modele fără să-i fi pozat vreodată sunt în egală măsură „o reprezentare a vulgarului cotidian” pe cât sunt și-un canon de frumusețe al contemporaneității”. Până la urmă el e un om serios și proaspăt însurat. Dar când și-a prezentat dizertația a avut suficientă lejeritate cât să iasă din sală spunând un curat Bafto delo delo!

      Viața e un joc, fotbalul e ceva serios.”

      Singura mea preocupare artistică este pictura, nu-s aşa de talentat şi versatil precum Anna Lesko.”

      Printre cele mai noi chestii pictate de Andrei e un autoportret în care poartă o bluză de fotbalist român și-o pălărie de chinez. În aceeași serie se încadrează încă un mănunchi de autoportrete, printre care apare și Andrei & Goliath sau Andrei gură cască pe fereastră. Nici măcar vânzătoarea de la chioșcul din colț nu-l crede român și e distractiv să faci mișto de propria-ți persoană conturând o mitologie subiectivă și-un simbolism personal. Așa că Andrei a știut de mic ce vrea de la artă: să ajungă pe coperta revistei Mari Pictori, numărul zero. Mai are o problemă: cât de curând trebuie să facă o expoziție personală, dar unde să găsești un loc potrivit pentru asta când ai lucrări cam mari?!

      Problema nu este aceea a modalităţii prin care-ţi exprimi ideile, consider că asta se poate face la fel de bine folosind și grafica digitală. Pentru mine pictura nu este însă doar o unealtă, este plăcerea de a face, este acea stare înrudită cu poezia, pe care nu mi-o poate da nici o altă activitate creatoare.”

      Comentarii