Modă de lux în Cambodgia

Unul dintre cele mai remarcabile spectacole a fost cel pentru Remy Lou, un expatriat care trăiește în LA. Familia lui a fugit din Cambodgia în anii ’70, când Remy era un bebeluș. În timpul evadării, tatăl l-a băgat într-un rucsac, care s-a agățat când s-a târât sub un gard de sârmă ghimpată, iar Remy a fost zgâriat pe față, rămânând cu o cicatrice. Aici, Charlet Duboc, a treia din stânga, poartă una dintre creațiile sale la Fashion Week Internationale.

Istoria recentă a Cambodgiei a fost marcată de genocid, război și corupție. Dar nu a fost dintotdeauna așa. În anii 1960, Cambodgia în mișcare: toți iubeau rock-ul psihedelic, fetele aveau tunsori gen Mia Wallace și toți tinerii petreceau. Apoi a venit războiul din Vietnam, iar cambodgienii priveau cum se omorau între ei americanii cu vietnamezii, gândindu-se: „Bine că nu suntem noi la mijloc!” (În afară de covorul de bombe pe care au trebuit să-l îndure, bineînțeles).

La scurt timp după războiul din Vietnam, când toatălumea își pierduse interesul pentru Asia de Sud-Est șinu le mai trecea prin cap să trimită trupe militare acolo,un om cu pseudonimul de război Pol Pot, liderul comunist al Khmerilor Roșii, care fusese educat în Franța, apurces în liniște la uciderea a aproximativ două milioane de cambodgieni și a pus mâna pe un teritoriu imens. Dacă nu voiai să-ți cedezi ferma Khmerilor Roșii, eraiexecutat pe loc.

Peste 40 de ani, nu e de mirare că țara cunoscută drept Vestul Sălbatic al estului vrea să fie renumită și pentru altceva decât ucidere în masă și pietre de hotar construite din cranii de om. De aceea Cambodgia a găzduit în noiembrie, pentru prima oară, o săptămână a modei. Evident, echipa Fashion Week Internationale a trebuit să fie prezentă.

Phnom Penh e un oraș straniu, jumătate alcătuit din rămășițe ale gloriei coloniste franceze, jumătate cocioabe, presărat ici și colo cu un palat regal imaculat sau un templu budist. Ziua, orașul trece aproape neremarcat, dar noaptea îi vezi adevărata personalitate.

Dacă te plimbi pe malul râului Mekong, îți faci o idee mai clară: copii preadolescentini costumați în fete joacă pe roluri scene de violență domestică, pentru familiile locale ieșite la plimbarea de seară. E o versiune a spectacolului dat de clovnii jongleuri în Covent Garden, doar că mult mai deprimantă și cu multe ambiguități sexuale. Dacă reușești să treci dincolo de stradă – printre milioanele de mașinuțe și moped-uri bipuitoare – ajungi într-o parte sinistră a orașului, unde vezi roiuri de bărbați occidentali între două vârste mișunând în jurul unor cluburi cu nume ca Inima Întunericului. Am intrat într-un astfel de club pentru cinci secunde, destul cât să vedem un turist pipăind cu brutalitate o prostituată, sub ochii vigilenți ai peștelui.

O americancă care a lucrat în Phnom Penh în ultimul an mi-a spus că oamenii vin în acest oraș și se transformă „suflete pierdute”. Și nu e deloc greu de crezut. Drogurile sunt ieftine ca braga și se găsesc de vânzare în fața farmaciilor. În restaurante cu nume ca Happy Pizza se vând pungi cu iarbă cât pumnul la un preț de trei lire, iar o comunitate venită din Africa de Vest trăiește din comerțul cu heroină.

Undeva în mijlocul acestui tărâm se aude zumzetul fabricilor de croitorie; 400 000 de femei tinere fac haine proaste pentru tine și pentru mine.

Nu ratați videoul Fashion Week Internationale: Cambodgia. În curând, un nou episod din Lagos.

Se zvonește că regele Cambodgiei Norodom Sihanouk, în vârstă de 81 de ani, e gay. Nu numai pentru că susține fashion week, dar și pentru că e un fost balerin și un apărător al căsătoriilor între gay. Pe de altă parte, are 14 copii.

Un membru al „Khmerilor Riche”, cum li se spune copiilor personajelor puternice din guvern. Unul dintre acești copii, Sophy Ke, fiica unui ministru, adoră atât de mult hainele încât a ridicat un magazin cu șase etaje în cinstea zeului modei. Magazinul Sophy & Sina are o grădină de relaxare cu pantofi, o pivniță cu vin și o cameră personală de croitorie. Tot aici se scoate și revista F, singura publicație de modă a Cambodgiei, condusă de fratele fetei, Sophea.

Cu două săptămâni înainte de vizita noastră aici, am citit în ediția online a ziarului Phnom Penh Post că 300 femei leșinaseră simultan într-o fabrică (cam ca asta), care produce haine pentru H&M. Raportul oficial susținea că leșinul avusese loc datorită „spiritelor rele” din fabrică.

Săptămâna modei în Cambodgia are tot ce-i trebuie unui astfel de spectacol: lumini, modele, listă de invitați. Un tip a spus la unul dintre spectacole: „Cu toții știm că Cambodgia este o țară din lumea a treia, dar organizarea acestui fashion week e un semn de progres, nu doar pe plan politic sau economic, dar și stilistic.”