Fotografiile astea cu seceta din jurul lumii te vor face să apreciezi ce ai acasă

Mustafah Abdulaziz cercetează cum e percepută apa în diferite culturi și cât de greu e să păstrăm această resursă vitală a planetei.

de Foto: Mustafah Abdulaziz; Text: Grey Hutton

23.3.16

Râul Paraguay, Mato Grosso, Brazilia, 2015. Fotografii de Mustafah Abdulaziz

În 2011, fotograful american Mustafah Abdulaziz a început să cerceteze cum e percepută apa în diferite culturi și cât de greu e să păstrăm această resursă vitală a planetei. Un an mai târziu, a început să călătorească prin lume ca să fotografieze povești relevante. Astăzi, opera lui cuprinde opt țări de pe patru continente și e susținută de Water Aid, Earth Watch, WWf, VSCO și ONU.

Imaginile provocatoare ale lui Abdulaziz analizează fragilitatea vieții și, mai important, reflectă felul în care comportamentul nostru individual afectează calitatea vieții colectivului. Ca să marchez Ziua internațională a Apei, m-am întâlnit cu fotograful înainte de deschiderea noii lui expoziții din Londra. Am analizat împreună o serie de imagini nepublicate și am vorbit despre lucrările lui revoluționare.

Publicitate

VICE: Proiectul tău a acoperit până acum opt țări, dar să începem cu China și India. De ce crezi că se potrivesc atât de bine imaginile din aceste două locuri?
Mustafah Abdulaziz: Am urmărit câte un râu care traversa mai multe regiuni din ambele țări – Gange și Yangtze. Așa am putut observa cum tratează oamenii resursele de apă și dacă asta are legătură cu religia, industriile locale, transportul sau urbanizarea. Asta e ideea proiectului: Cum interacționăm cu apa, indiferent de rasă sau țară. Pe parcursul ambelor râuri, am întâlnit comportamente repetitive foarte interesante.

Poți să-mi descrii niște astfel de comportamente repetitive?
Ființele umane interacționează în general cu apa ca parte din mediul lor. Dar privim apa și ca pe un obiect care poate fi manipulat, folosit, măsurat și controlat. Felul în care controlăm o resursă atât de vastă dezvăluie modul în care credem că ar trebui să ne folosim mediul – din păcate, de multe ori acest comportament e exploatator.

Rata exploatării din China e imensă. Dar felul în care oamenii interacționează cu apa e mult mai puțin ezoteric decât în India, unde oamenii abuzează râul, dar îl și consideră sacru. Simt că percepția apei în China e exprimată cel mai bine prin fotografia cu florile deasupra unei vitrine de sticlă care protejează un model al primului pod peste râul Yangtze, podul Nanjing. Fotografia exprimă exact aceste valori.

O dioramă a Podului Nanjing deasupra podului real. Nanjing, China, 2015.

Dar apa nu apare în această imagine. Nici nu s-au obosit s-o picteze.
Exact. Acest detaliu e cel mai important din toată imaginea. Am vrut să divid spațiul, ca privitorul să realizeze cum oamenii își proiectează propriile perspective asupra râului Yangtze: florile proaspete, ideea de a crea o dioramă elaborată care include și o bărcuță – au încercat să creeze o fotografie inspirațională, dar e una lipsită de miez. Reprezintă fascinația chinezilor pentru dezvoltarea tehnologică, pe care o consideră mai importantă decât adevăratul lucru de care trebuie să avem grijă: apa.

Publicitate

Sunt foarte interesante și lucrările tale mai recente, care se concentrează pe felul în care se comportă oamenii în medii în care apa nu e atât de exploatată.
Sunt fascinat de banalitate – de exemplu, de un om care își udă gazonul pe timp de secetă. Acest gen de imagini pot fi și mai puternice decât cele despre criza de apă.

Teren de golf din California, deșertul Palm, 2015

Te referi la lucrările din California? Mi-a rămas în minte fotografia cu terenul de golf înverzit în mijlocul deșertului.
Terenurile de golf sunt interesante pentru că sunt locuri de socializare, așa că mereu vor avea apă la discreție. Am zburat pe deasupra lui cu un elicopter și așa am realizat cât de ridicol e. Mă interesează și gazoanele cu flori din fața caselor oamenilor: sunt frumoase, dar atât de absurde. În fine, n-am bătut la ușile oamenilor să-i întreb câtă apă folosesc, pentru că nu asta e ideea proiectului. Ce e important e faptul că oamenilor li se pare ok să facă asta. Acest comportament li se pare mai important decât să conserve mediul în care trăiesc. Ăsta e conceptul care mă interesează.

Între 1990 și 2010, 2,3 miliarde de oameni au căpătat acces la surse de apă mai sănătoase, cu țevi mai curate și puțuri protejate. Ai observat acest progres?
În 2012, am fost în Freetown, Sierra Leone, în timpul epidemiei de holeră. De fiecare dată când se raporta un nou caz de holeră, un grup de femei voluntare erau primele care reacționau. Erau niște localnice în care comunitatea avea încredere și care știau ce măsuri rapide sî ia ca să prevină declinul rapid al sănătății colectivului cauzat de holeră. Sunt informații limitate, dar utile și foarte eficiente – mai ales dacă sunt amplificate de ajutor din partea ONG-urilor. E important ca o comunitate să se simtă puternică – asta le dă indivizilor abilitatea să facă o schimbare.

Publicitate

Imaginea din stânga: Pompa de apă din Osukputu, Benue, Nigeria, 2015. Imaginea din stânga: vechea sursă de apă din Osukputu, Benue, Nigeria, 2015.

Care imagine reflectă această schimbare pozitivă cel mai mult, din punctul tău de vedere?
Această fotografie din Nigeria. E o fotografie simplă, arată aproape ca o scenă de teatru. Această singură pompă de apă le furnizează apă proaspătă celor opt sute de persoane din Osukputu. Și oferă o soluție directă pentru cealaltă imagine, cu o sursă de apă stătătoare care e departe de sat și răspândește boli infecțioase.

În toate aceste zone izolate și sărăcăcioase, femeile și copiii sunt responsabili de colectarea apei. Iar copiii se duc obosiți la școală după ce au fost undeva departe să aducă apă. Dacă aduc apa femeile, și ele vor fi obosite și le va fi greu să îndeplinească restul sarcinilor zilnice.

E un cerc vicios.
Corect. Am cunoscut o femeie din Etiopia însărcinată în opt luni, care cobora coasta unui munte cu un bidon mare de apă. Avea nevoie de ea ca să facă bere pentru a sărbători nașterea copilului. Era cel mai fericit moment din viața ei și trebuia să riște chiar viața copilului ca să-l poată sărbători.

Uchiya Nallo, însărcinată în opt luni, regiunea Konso, Etiopia, 2013.

În ianuarie 2015, forumul economic global a anunțat că criza de apă e riscul global numărul unu ca nivel de impact asupra societății. Care sunt alte riscuri globale legate de apă pe care vrei să le examinezi?
Schimbările climatice și creșterea nivelului mării. În situația cea mai periculoasă e orașul Dhaka din Bangladesh, care e la nivelul zero și e inundat constant. Aș vrea să analizez și situația din Australia de Vest, și industria mineralelor, care consumă foarte multă apă. Și orașul Perth ar putea dispărea de pe fața Pământului dacă nu-și rezolvă problemele cu apa.

Publicitate

Care e cel mai important mesaj pe care vrei să-l transmiți prin acest proiect?
Aș zice că scopul proiectului meu e să le arăt oamenilor că ne putem separa de mediul în care trăim și să accentuez lucrurile greșite pe care le facem în mod constant. Trebuie să înțelegem că aceleași probleme ne afectează pe toți în același fel și nu doar anumite părți ale lumii.

În același timp, cred că lumea e un loc minunat, așa că nu vreau ca oamenii să se uite la fotografiile mele și să se gândească cât de groaznici suntem. Vreau ca oamenii să fie inspirați de frumusețile pe care le fotografiez și să se simtă motivați să-și schimbe obiceiurile. Ceea ce înseamnă că am speranța că putem rezolva problema apei.

Mai multe fotografii mai jos: