Regizorul Paul Negoescu, cunoscut pentru scurt metrajele sale precum Derby, Orizont sau Examen, a debutat luna trecută cu lung metrajul O lună în Thailanda. Este o poveste cu un fir narativ simplist, în care un tip se desparte de iubita lui în noaptea de Revelion și se întoarce la fosta după ce o caută prin toate locurile de party mișto ale Bucureștiului, mai nehotărât ca o tenie în cabinetul unui proctolog.
Publicitate
Ce mi-a plăcut mie la film a fost muzica, o imagine a clubbingului bucureștean anul trecut în decembrie când s-a filmat și că m-a dus în fostul Popa Nan, care acum e ars, în Fabrica și în The Ark. Astea fiind și printre singurele scene care m-au animat spiritual. Coloana sonoră a filmului a fost pusă cap la cap de DJ Bogman, la care a contribuit și regizorul Paul Negoescu cu sugestii, așa că m-am grăbit să aflu cum au surprins sonor atât de bine scena de petreceri a capitalei.
VICE: Când în timpul producției începi să te gândești la muzică?Paul Negoescu: Am început să fac asta cu mult înainte de a mă apuca de scrisul scenariului. Auzeam la petreceri o melodie și încercam să-mi dau seama dacă s-ar potrivi sau nu în vreun moment din film. Pe vremea aia povestea nici măcar nu era bătută în cuie. Îmi notam în telefon numele piesei, așa că, înainte de filmare, când s-a pus problema achiziționării drepturilor de autor, aveam o lista destul de lungă, din care în final au ramas foarte puține - nu se potriveau cu ce scrisesem sau nu obținusem drepturile de autor.
Cum a ajuns Bogman în schemă?Bogman: Lui Paul i s-a arătat ideea care a stat la baza scenariului la unul dintre party-urile organizate de mine la Fantastic Club, acum doi ani. M-a abordat direct când s-a apucat de organizat echipa filmului.
Paul: Mi s-a părut un om mișto, în care pot avea încredere. A venit cu niște propuneri din care am ales piesele care au intrat în film, stabilind totodată și succesiunea lor pe secvențe.
Publicitate
Care au fost criteriile de selecție a pieselor?Bogman: Am ales în funcție de subiect, stare, situație, atmosferă, cât de contemporani am vrut să părem și cât ne-am permis să dăm pe drepturi de autor. În filmul romanesc s-a mers mult pe „muzică originală" din cauza drepturilor prea scumpe pentru un buget și așa mic, dar în filmul ăsta acțiunea se petrece în cluburi, unde ar fi fost un vis să auzi doar piese făcute pe comandă…Paul: Cam 10% din buget s-au dus pe drepturi, dar asta pentru că am încercat să facem the most of it cu puțini bani. Am avut și muzică compusă, cum ar fi piesa de pe genericul de început și altele mai puțin evidente. Dar am preferat ca pentru cluburi să folosim muzica pe care o ascultă lumea la party-uri, nu să încropim ceva asemănător, deși ar fi fost mult mai ieftin.
Cum se simte momentul în care muzica se pupă cu scena?Bogman: Ar trebui să fie situația perfectă, nu? Gol în stomac, piele de găină, erecție dureroasă, explozie de lumini colorate, viziuni cu ansamblul de dans Doina Armatei la bustul gol și cu picioarele după gât. De exemplu, Paul a avut un fix legat de melodia lui Minus - Neptun (Heading for Something), încă de când s-a apucat de scenariu. A creat toată scena în jurul piesei, nu invers.Paul: Totuși muzica nu îmi dă idei de scenariu sau regie, nu am o cultură muzicală foarte bogată și nu sunt genul de om care ascultă muzică la căști pe stradă. M-am decis să folosesc piesa asta în secvența Revelionului fix cu un an înainte de filmare. Dincolo de faptul că-mi place, am observat că mereu, când era pusă în club, se crea o atmosferă mișto, care se potrivea cu ce-mi doream.
Bogman, ce filme ți-ar mai plăcea să ilustrezi muzical?Nu am mai fost rugat să fac asta până acum și nici nu m-am agitat în direcția asta. dar aș ilustra și un horror, și un porn. Fără comedii romantice, vă rog…