De ce nu găsești muzica lui Prince pe net

Prince a murit pe 21 aprilie, la casa lui din Minneapolis. Avea 57 de ani.

S-au postat multe mesaje îndurerate pe Facebook și Twitter, în memoria artistului, care a fost, fără îndoială, cel mai talentat muzician al generației sale. Pentru primele sale discuri, Prince a înregistrat el însuși fiecare instrument, în casa lui. Dar un lucru a lipsit din toate mesajele astea îndoliate: linkuri cu muzica pe care fanii lui Prince o adorau.

Uite de ce nu poți să postezi pe Facebook un videoclip al piesei „When Doves Cry", alături de un „RIP Prince". Prince credea cu tărie că artiștii trebuie să fie plătiți, iar internetul nu facilitează chestia asta. A crezut asta până-n ziua în care a murit. Pentru generația internetului, asta e o parte din moștenirea lui, la fel ca orice altceva.

Campania lui Prince de protejare a muzicii sale împotriva pirateriei n-a fost întotdeauna frumoasă, dar nimeni n-a spus vreodată despre Prince că e prea delicat. Filosofia lui a fost întotdeauna să mențină controlul, cu orice preț. „Dacă nu îți controlezii stăpânii, atunci stăpânul te deține", a declarat pentru revista Rolling Stone în 1996, după ce s-a despărțit de casa de discuri Warner Bros.

A avut sentimente similare și față de alți giganți media și a explicat proclamația sa din 2010, în care spunea că „internetul e pe moarte".

„Ce-am vrut să spun e că internetul s-a terminat pentru oricine vrea să fie plătit și-am avut dreptate", a declarat Prince pentru The Guardian. „Spune-mi un muzician care s-a îmbogățit din vânzări digitale. Celor de la Apple le merge destul de bine, nu?"

Nu e vorba că Prince ura internetul. A avut câteva website-uri de-a lungul anilor, iar în 2013 a deschis unul doar ca să-și lanseze single-ul „Screwdriver". A lansat chiar un site, care funcționa pe bază de abonament și-a fost deschis între 2001 și 2006, pentru o muzică nouă numită NPGMusic Club. A câștigat și-un premiu Webby pentru muzica asta.

Bine, e destul de clar ce-a urât Prince: ideea de a fi exploatat de un „stăpân".

Eforturile lui Prince de a se lupta cu streamingul, ca mod principal al consumului de muzică digitală, chestie pe care mulți o consideră inevitabilă, au fost, uneori, meschine. Execrabilul caz al copilului dansator, cunoscut și ca Lenz vs. Universal Music, a apărut după ce casa de discuri a lui Prince a dat în judecată familia care urcase pe Youtube un videoclip, în care un copil dansa pe piesa „Let 's go crazy " a muzicianului.

În 2007, când Universal Music a început procesul împotriva familiei Lenz, Prince a declarat că intenționează să își „revendice arta lui de pe internet" și plănuia să dea în judecată The Pirate Bay, eBay și altele. A angajat Web Sherriff, o companie specializată în ștergerea de pe internet a contentului protejat cu drepturi de autor, și-așa au dispărut din online mii de clipuri cu muzica lui Prince.

Convingerea asta a lui Prince, că artiștii trebuie să fie plătiți pentru munca lor și că muzica trebuie să nu fie pe internet, a fost marcată de victorii și înfrângeri. În procesul Lenz vs. Universal Music, Prince a pierdut, iar clipul de 29 de secunde a fost postat din nou pe internet. Asta a fost o pierdere usturătoare pentru artist.

Dar discuția despre beneficiile artiștilor pe internet e încă în desfășurare, fără să ducă lipsă de argumente inteligente și pline de pasiune, de ambele părți. În această luptă, la sfârșitul vieții, Prince a ieșit învingător. Cel puțin pentru el și-n propriii lui termeni.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre muzică pe internet:
Toate tipurile de muzică dacică pe care le găsești pe internetul românesc
Ce credeau cei de la revista FHM despre internet acum 20 de ani
Internetul m-a făcut să-mi urăsc toți artiștii preferați