Nebunia lu' Britnic

Foto: Tudor Borduz, model: Diana Ioana Marasoiu

Dacă nu ai auzit de Julien Britnic, copywriter și remixer cultural, probabil mânăstirea ta nu are wi-fi. La fel cum nu are nici pizzeria comunistă unde am stat de vorbă cu el despre Salam, Bianca Drăgușanu, Tristan Tzara, Kanye West și niște șaormă. Pe toate astea Julien le-a așezat împreună cu Lana pe niște tricouri, apoi într-un shooting proaspăt și special numai pentru noi, aștia de citim VICE.

Julien Britnic e un remix cu tot ceea ce vedem cultural în jurul nostru, antropologic vorbind. Fie că sunt autori români transformați în branduri de fashion, coperți de carte remixate sau pur și simplu Florin Salam, totul se transformă într-un gimmick care atrage atenția lumii tabloide dar și pe cea a departamentului de comunicare Cărturești și Humanitas. Împacă niște lumi între care există o oarecare distanță, dar iată că ambele se pot bucura în comun de un lucru: de Julien Britnic și de șaorma lui. Exact cum o face cu gura plină și designerul Dana Budeanu. Dar mai presus de toate, dacă ești atent la ce are de zis Julien Britnic, s-ar putea să iei BAC-ul anul ăsta.

VICE: Care-i faza cu tot ce faci? E ok să mă amuz pur și simplu sau ar trebui să-mi pun vreo întrebare mai profundă?

Julien Britnic: Asta e o chestie exterioară a ceea ce fac la jobul meu în publicitate. Dar voiam să ating și zona de entertainment, fără un scop comercial în sine. M-am jucat cu niște clișee ale culturii românești clasice și ale culturii urbane contemporane: viața de noapte din București, figurile pop din România și din star-system-ul internațional. Totul e un mix în care eu mă exprim și îmi spun părerea despre toate lucrurile astea sub forma unui melange. Până acum am încercat să ating câteva zone. Cea mai cunoscută este cea a coperților remixate. Alta este cea a șaormei și a lui Florin Salam sau a scriitorilor români transformați în brand-uri de fashion.

Și cum ai ajuns să te combini cu Lana?

Am făcut multe promo-uri și niște concepte de online și advertising pentru colecțiile ei de până acum. Am fost „fata-n casă” din background. Dar, pentru că lucrările mele au fost apreciate on-line, am decis împreună să le punem într-o colecție și să facem un statement fashion în care aducem în prim-plan toate aceste subiecte. Pe unele dintre ele, lumea le desconsideră. Iar misiunea mea este să dau zonelor pe care lumea le vede ca subculturi vulgare, acest re-touch/remix care le transformă în ceva estetic și entertaining. Iei ceva dintr-o zonă low-culture și îl duci într-o zonă mai high, pentru a arăta că lucrurile au de fapt o altă valoare, dacă schimbi perspectiva. Asta e un fel de teoretizare, dacă vrei.

Pe partea cu coperțile remixate ai probabil o lista de lecturi suplimentare mai completă decât aia dată de Ministerul Educației. Ar putea ajuta ceea ce faci la predarea literaturii sau artei în școli?

Folosind ca trigger personajele din media la care teenager-ii sunt mult mai atenți decât la ce le spune profesoara, ar putea fi un stimul care să le trezească interesul pentru conținutul unei cărți. Dacă ți se spune că Frații Jderi sunt un fel de  feciori ai lui King of The North din Game of Thrones, poate nu vei neglija total lecturile obligatorii. Inițial nu mi-a trecut prin cap că ceea ce fac ar putea fi o campanie pro lectură. Dar acum mă gândesc la o broșură cu toate coperțile mele, ca o programă alternativă pentru BAC-ul de anul ăsta, căreia să-i fac un mic promo on-line. Probabil niște profesori chiar ar da share.

Ar merge o acțiune de gherilă: stickere cu copertele remixate, care să fie lipite pe cărțile respective din librării.

Ar fi o surpriză plăcută. Nu prea mă simt Banksy, poate mai mult unul virtual, pe care poliția ar putea sa-l repereze imediat. Dar am intenția să fac niște caiete cu coperțile. Cred că sunt oameni care ar fi interesați să-și scrie listele de cumpărături în ele.

Am văzut că mai mulți au preluat tehnica remixării coperților și-ți trimit ce-au făcut.

E un fel de meme. Mulți o fac ca tribut, unele sunt foarte bune și chiar ar putea intra, să zicem, într-o selecție de fan fiction Britnic, le-aș ștampila ca fiind oficiale. Cât despre unele nasoale, e ok că lumea încearcă, intenția contează, ca în criminalistică.

Multe persoane s-ar fi inflamat că li se fură munca și faima. Tu nu ai făcut asta. De ce?

Eu m-am ferit puțin de zona românească, am mers mai mult pe partea de gossip internațional. Un remix făcut la remix-ul meu, cu Bianca Drăgușanuîn loc de Paris Hilton, pe coperta lui Arghezi - Zdreanță, a apărut și prin tabloide, a fost amuzant. Nu plănuiam să ajung acolo, dar e foarte bine. Mă bucur că e o chestie care prinde și oamenii o duc mai departe cu ușurință.

Care-s preferatele tale din ce ai făcut până acum?

Pot numi una recentă la care combinația o cred irezistibilă, e vorba de Răzvan și Vidra cu personajele din Star Wars, Han Solo și Blănosul Chewbacca. Și Patul lui Procust ca model de pat Ikea valabil în catalogul lor.

Sunt ideile tale rezultatul unei prăjeli maxime? Când închizi ochii îl vezi pe Rainman în chip de Salam care îți dictează glumele?

Substanțe halucinogene nu prea iau. Lucrurile vin destul de ușor și natural. Cel mai important e să găsești conceptul care să-ți permită multe execuții.

Cum crezi ca ar ieși dacă te-ai apuca de stand-up?

Din școală am o oarecare problemă cu aparițiile publice. Scrisul mă avantajează, e o instanță de autor la ceva distanță de cititor, unde mă simt safe și în control. Deocamdată sunt digital, dar poți să zici că fac status-up comedy. Pentru live îmi lipsesc niște skill-uri, poate de-asta n-am ajuns rapper până în ziua de azi.

Dacă ar trăi, l-ar desconsidera Tristan Tzara pe Salam, cum o fac oamenii cu scaun și carte la cap?

Având în vedere demențele care s-au ținut la Cabaret Voltarie în Zurich, unde a început Dada-ismul și unde s-au dat primele party-uri experimentale, zic că s-ar potrivi foarte bine. Dadaiștii erau și promotori ai culturii africane, iar multe performance-uri erau abstracte: făceau incantații pe ritmuri de tobe și scoteau sunete alăturări de cuvinte iraționale. Zona asta de performance absurd a manelei e apropiată (vezi Navele spațiale) și cred cele două personalități ar fi făcut un featuring la un momnet dat.

Salam va cânta în curând cu Goran Bregovic la București.

Și niște intelectuali îl vor vedea probabil într-o altă lumină. El spune că va face cross-over din zona manelelor în cea pop. Eu îi văd un viitor în care va ajunge la un moment dat, cum apare pe un tricou Lana x Britnic, să se îmbrățișeze cu Marina Abramovic, căreia să-i facă apoi o dedicație la un party la MNAC sau la MoMA. În zona asta de spontaneitate Salam și Tzara se întâlnesc cu siguranță. Am și o misiune posibilă să ajung cu un tricou cu Kate Moss/Salam chiar la Salam.

Primești comentarii negative de la „fani” conservatori?

Până acum nu am avut hateri. În afară de lol-uri și laughing on the floor rolling, lumea a zis că pare o campanie educațională smart. Ce e amuzant, este că mereu apare un comentariu în care cineva mai naiv se întreabă dacă există cărți care să aibă coperțile astea remixate. Sunt mulțumit că există oamenii ăștia și dacă lumea se gândește că Bjork ar putea apărea pe cartea cu poezia lui Ion Barbu, Riga Crypto și Lapona Enigel, cred că mai există speranță.

Pregătești ceva nou?

Voi continua seria de lecturi, destul de mare, sunt ceva ani de școală. N-am studiat doar zece opere la literatura română. Voi face și o variantă internațională cu lecturi universale pe care și cei de afară le-ar înțelege. Ce am făcut până acum e un umor foarte local. Am și o serie de statusuri la limita literaturii și a entertaimentului, despre ce înseamnă să trăiești în online, romantic vorbind. Absurdul comunicării digitale mă fascinează. E foarte probabil să fie baza unei noi colaborări cu Lana. Probabil un val de tricouri cu mesaje text îmbinate cu grafică.

Un mesaj pentru elevii care dau Bacul anul ăsta!

Ar fi bine să citescă și din lucrurile care par boring și cu care profesorii insistă atât. Dintr-un anumit punct de vedere, dacă înțeleg lucrurile astea, poate o să-și cumpere un tricou de la Lana X Britnic și vor fi considerați cool atât de către profi cât și de cei din gașca lor. Și pentru mine e o recuperare afectivă după zece ani de când am dat BAC-ul, a stresului de atunci, chiar dacă eram la filologie și îmi plăceau multe dintre operele predate. Dacă vrei, e o răzbunare soft după zece ani, dar și un omagiu adus unor cărți, multe dintre ele „nemuritoare”.

Lana X Britnic from julien britnic on Vimeo.

Comandă-ți un tricou Lana x Britnic la adresa lana@lanaa.ro