Nelive text despre dezbaterea de aseară Iohannis - Ponta

Cum toți jurnaliștii, de la Mîndruță încolo, în orice direcție vrei tu, se zbat să împământenească obiceiul ăsta nesfânt al live-text-ului, un specimen literar în care cineva își dă cu părerea în scris despre o chestie care se întâmplă fix în acel moment și dacă te-ar interesa ai fi atent la ea, nu la ce scrie un băiat, m-am decis să pornesc un nou obicei jurnalistic la fel de mort din faza de concept, atât de anost încât începe cu o frază de cinci rânduri: nelive textul.

Combină principalul defect al live text-ului - faptul că e incoerent și fără structură, - cu principalul defect al scrisului unui text după ce a trecut evenimentul - irelevanța. Astăzi și în premieră, despre dezbaterea Iohannis - Ponta moderată de Rareș Bogdan pe Realitatea TV aseară, de care deja s-a plictisit toată lumea.

Deși îl susțin în scârbă pe Iohannis, așa cât să nu zic că nu, tot m-am simțit uitându-mă la televizor, ca suporterii Braziliei la mondiale, când urina Germania pe ei cu 7-0. Doar că aici, la capătul de unde pornește jetul, era Ponta.

Sigur, Ponta a venit bazat. Știa subiectele. Era un tocilar șpăgar perfect pregătit pentru examen, cu pile la profesorul supraveghetor. Putem să-l urâm și pentru asta, printre multe altele. Dar Iohannis a rumegat trei mediocrități, patru sloganuri pe care nu le putea argumenta și vreo cinci acuzații subțiri. Poate Ponta era pe subiect, dar și când Iohannis dirija direcția conversației, Ponta îi găsea contraargumente care cel puțin păreau valide.

Iohannis nu părea informat cum trebuie nici măcar pe subiecte evidente care vor apărea, ca votul din diaspora. Venise acolo la fel de pregătit cum mă duceam eu la examene orale în facultate. Cu manualul frunzărit în metrou, bazându-mă pe improvizație, vrăjeală și faptul că-s simpatic. Doar că Iohannis nu improvizează bine, nu are vrăjeală și nici nu e simpatic. Nu merge să iei 5 așa. La fața lui, trebuia să învețe puțin.

Ponta folosea cuvintele alea la care susținătorul trepanat de stânga mârâie pavlovian, că așa e dresat să mârâie: „moșier", „Băsescu", „Deținător de sclavi". Și-a activat baza de votanți.

La un moment dat toată dezbaterea a luat o turnură de-aia, de ceartă a doi bețivi la patru dimineața în stația de autobuz:

- Că tu ești nașpa și te-ai luat de soția mea în campanie!
​- Ba tu ești nașpa că te-ai luat de soacra mea!
​- Cere-ți scuze!
​- Cere-ți tu scuze!

Scenă pe cât de cretină, pe atât de bine jucată de Ponta. Care a deturnat o conversație pe subiect relevant, la un nonsens care prinde la românul prost: principiile sănătoase: „Te-ai luat de nevastă-mea! Trebuie să îi iau apărarea!". Orice gibon de cartier relaționează cu asta. Chit că e viitorul țării în discuție, dacă se ia cineva de nevastă-ta, oprești tot și te bați cu pumnul în piept spre om.

E foarte amuzant că a prezentat-o pe Daciana Sârbu ca soție. De parcă ar fi o biată casnică, săraca, care nu are treabă cu politica și nu ar trebui acuzată de nimic urât. Că e o femeie simplă care stă acasă și face friptură. Spală rufe și se uită la telenovele.

Și aici totul a devenit delirant. Ponta a scos o biblie din buzunar și l-a pus pe Iohannis să jure nuștiuce rahat irelevant pe ea. A jucat-o magistral. Cred că populației creștin-naționalist-oligofrene i s-a și sculat puțin, când l-a văzut cum iar deturnează o conversație spre „principii sănătoase". Vă dați seama cum stătea omul cu biblia în mânecă, gata să o joace cu naturalețea unui cartofor profesionist? Oare cu ce vine data viitoare? Cu un steag? Cu un zimbru? Cu un tatuaj cu Decebal? Ce simbol românesc complet irelevant dezbaterii va folosi în continuare? Nu Ponta, dar, totuși, da Ponta. Pe scena unui teatru. Un Hamlet sau un Lear sau gen. E un actor plin de talent.

Emisiunea s-a lungit, evident. Și Iohannis insista să plece. Înțeleg că ăia au lungit aiurea emisiunea intenționat. Dar Ponta nu avea nicio problemă cu asta. Iohannis ar fi trebuit să tacă din gură și să stea acolo. Sigur, se stabilise ceva și se făcuse altceva. Dar așa, doar a părut că are ceva pe foc și se grăbește. Că are lucruri mai interesante de făcut.

Și aici Rareș Bogdan a făcut cea mai scârboasă propunere pe care am auzit-o în ultimul timp. Să termine emisiunea și să continue altă emisiune, doar cu Ponta. Încă vreo oră. În care să vorbească ceva complet separat. Adică nu e ca și cum ar fi vrut să-l lase să vorbeasc liniștit, ce vrea el, într-un cadru nonconflictual în care nu îl contrazice nimeni după dezbatere. Așa, pentru că oamenii simpli de obicei percep ultimul vorbitor ca fiind cel care are dreptate. Să nu vă gândiți la asemenea manipulare ieftină! Ei doar aveau ceva de discutat și dacă tot s-au nimerit acolo, n-avea rost să nu.

Din fericire, cu un strop de demnitate, Ponta a refuzat această scârboasă ocazie de a intra singur pe teren după fluier, ca să mai dea vreo două, trei goluri. Nu de alta, dar nu mai avea rost. Deja îl bătuse pe Iohannis cu 7-0.

Ponta a avut replici, argumente, sentiment și dicție. A manipulat bine conversația, a spus alegătorului ce vrea să audă. De valori și de Băsescu, răul absolut. A avut documente. A avut glume. A fost relaxat. Ce să mai, orice ați zice, Victor Viorel Ponta este un băiat deștept și un politician cu mult talent. Singurul lui mic defect, care mă împiedică să-l votez este că eu, personal, consider că e Antichristul, venit aici să ne înrobească, să ne ruineze și să ne îndobitocească. Chiar și pe noi ăștia puținii, care încă nu suntem.

Atât. Ăsta e singurul lui defect. O chestie minoră peste care nu pot să trec și care o să mă facă să votez duminică o momâie cu charisma unui sac de cartofi. Care nu știe să argumenteze politică mai departe de platitudini și sloganuri învechite. Ăsta ne e răul cel mai mic. Altul n-avem. Și, ca să îl citez: „ghinion".

Mai citește despre Ponta:
​Ghid de candidați antipatici: Ponta-i pentru noi Arogantul 2 ​Epopeea lui Victor Viorel Ponta: Stăpânul Suprem al Socialismului ​Victor Ponta, avocatul familiei Udrea-Cocoș ​De ce mi-e frică de Victor Ponta​ ​Ce ți-a pregătit PSD cât erai ocupat cu campania electorală