Neveste multiple și păpuși gonflabile

Lucram de vreun an în Arabia Saudită, subcontractat de Aramaco Oil pentru care făceam programe de training prin slideshow-uri, adică zburam de colo-colo cu elicopterul și trăgeam cadre cu sondele de petrol și rafinăriile. Inginerii americani puteau să demonteze și să facă la loc radiouri și mașini în joacă, încă de la începutul secolului XX. În 1983 saudiții nu aveau aceeași experiență, așa că noi îi învățam procesele mecanice și informatice care i-ar fi făcut mai puțin dependenți de experții noștri. Nu ne voiau acolo. Prea mulți expați americani sunt erau jeguri umane, mai ales într-o țară unde oamenii aveau pielea brună, nu vorbeau engleză, nu purtau pantaloni și nu credeau în Iisus.

Eu stăteam într-o tabără la câțiva kilometri de Golful Persic împreună cu trei mii de oameni, majoritatea muncitori din lumea a treia cu niște contracte lungi și salarii execrabile. Erau și câteva sute de americani acolo, care primeau niște salarii imense, neimpozitabile, și locuiau în niște rulote mari cu șase camere și trei toalete. În camera mea aveam un pat, un șifonier, un birou, un scaun, o chiuvetă, o oglindă, un frigider mic și un televizor alb-negru. Împărțeam baia cu tipul de vizavi.

Femeile n-aveau voie în tabără, de-asta a fost dubios când a pornit o epidemie de gonoree de la o păpușă gonflabilă numită Farrah. Băuturile alcoolice erau ilegale și posesia lor însemna o condamnare la închisoare și biciuire. Eu băgam un fel de rachiu local numit sadiki, pe care-l amestecam cu Pepsi. Nu exista Cola în regat. Când deschideam o sticlă nouă de tărie, turnam puțină într-o scrumieră și-i dădeam foc. Dacă făcea flacără albastră, era bună.

Luni era ziua liberă oficială oferită de Aramco și, cu o oră înainte de răsărit, nu mă culcasem și trecusem de la sadiki la cafea. Primisem o Toyota de la muncă și, alături de un cameraman numit Jim din San Diego, am luat-o în nordul apoi în vestul deșertului Arabiei. Era o călătorie neautorizată, așa că declupasem odometrul de la mașină. Deși drumurile erau asfaltate, nu se construiseră încă autostrăzi acolo, iar semnele rutiere erau ceva halucinant. Trebuia să fac dreapta la caroseria ruginită de mașină lăsată-n drum sau să fac stânga la hoitul descompus de cămilă. Am oprit în Dammam, de unde l-am luat pe amicul lui Jim, Abdul Aziz, un coleg care urma să ne fie ghid și traducător.

Să fotografiezi beduinii, mai ales femeile lor, este complet interzis în Arabia Saudită, de aceea făceam această expediție și tot d-aia aveam două rolfilme la mine. Abdul, care venea dintr-o familie de nomazi mutați la oraș, știa unde o să găsim beduinii și ne-a ghidat prin deșert fără drum, prin dealuri, gropi și dune, de parcă aveam mașină 4X4. Zâmbea și fuma țigări Malboro în timp ce-mi explica vrute și nevrute. Mi-a spus că voia să se mute în State anul următor și că abia aștepta să fută americance. I-am spus că e mai greu decât crede, dar era convins că se rezolvă dacă le dă bani, pentru că toate americancele sunt curve. Îmi spunea că știe asta de la colegii americani și din pozele porno pe care i le-au arătat. I-am spus că sunt de acord.

Mă pierdusem în pustietate de vreo 20 de minute, când am observat o turmă de cămile la orizont și câțiva puști în chiloți. Am văzut un cort cu dungi orizontale făcut din piele tăbăcită de capră și înconjurat de femei exagerat de îmbrăcate în niqab. Doi bărbați au apărut la orizont într-un pick-up Toyota. Aveau remorca plină de femei care erau zguduite de gropi. Am parcat lângă cort care împărțit în mai multe camere. Erau capre peste tot și nisipul era plin de căcăreze negre. În portbagaj aveam două blocuri de gheață, un bax de Pepsi, unul de ciocolate Milky Way (din care halisem deja două), niște mașinuțe și niște păpuși. Abdul le-a spus bărbaților că suntem americani și unul din ei a zis: „America, Ronald Reagan.” Nu știu dacă a fost de bine sau de rău. Abdul le-a spus că voiam s-o ardem p-acolo și să le înțelegem cultura, apoi a deschis portbagajul și le-a arătat ce bunătăți aveam. Au acceptat darurile noastre și ne-au invitat la masă în cort. Ne-am descălțat, ne-am dat jos ciorapii și ne-am așezat în cerc pe niște preșuri. Aveam Nikonul la gât și mai trăgeam câte un cadru. Nimănui nu-i păsa.

Am stat cu un tip în vârstă care avea trei soții și unul tânăr care avea doar una. Bărbații miroseau a transpirație și cardamon. Femeile miroseau ca hipioatele și florile. Femeile își arătau mâinile, picioarele, părul și ochii. Păreau niște bunicuțe joviale pline de riduri, dar una din ele era tânără. Avea codițe și mâini aproape negre. Degetele ei erau pline de inele și palmele ei erau pline de tatuaje henna. Am îndreptat camera spre ea și am așteptat să se uite la mine. Cu ochiul drept mă uitam pe vizor, iar cu stângul mă uitam la ea ca ambii ochi să se vadă într-ai ei și am tras poza. Mi-a zvâcnit un pic penisul și i-am făcut cu ochiul, dar a clipit și s-a uitat în altă parte. I-am întrebat dacă merg la Mecca o dată pe an și tipul tânăr, Mustafa, mi-a spus că da. I-am spus că mi se pare un drum foarte lung și a fost de acord cu mine. L-am întrebat dacă merge vreodată la oraș și mi-a spus că n-are nevoie pentru că orașul vine la el. M-a întrebat de ce fac poze cu el și familia lui și i-am spus că mă ajută să-mi mențin amintirile vii. A zâmbit și mi-a spus că-i plac poveștile. L-am rugat să-mi spună una, dar a spus că nu poate, pentru că e ora mesei.

Nu mi-era foame. De la căldură, drum, cafea, ciocolate și mahmureala de sadiki mi se făcuse greață. Aveam gâtul încordat, falca încleștată și creierul plin de clopote. Stomacul îmi clocotea și se balonase. Încercam să nu mă bășesc, iar gândul mesei care urma mă făcea să transpir.

Mai întâi am trecut printr-o conservă mare plină de inscripții. Muștele zburau peste niște batoane lipicioase de fructe. Din politețe, am luat unul de parcă aș fi ales o bomboană dintr-o cutie. Apoi am primit niște ceai fierbinte care semăna cu Lipton și era îndulcit până la nivelul în care aveam impresia că-i sirop. Apoi au adus o tavă mare cu o friptură de vită cu garnitură de orez biryani. Făceam guguloaie cu mâna dreaptă, le aruncăm în gură, mestecam și înghițeam. Jim era înnebunit după ea și avea mâinile soioase. Le-am spus mhm mhm yum yum, dar nu le-am cerut rețeta.

Gazdele noastre se străduiau să fie ospitaliere. Au scos un capac de roată de Toyota, plin cu lapte proaspăt și cald de cămilă, floci de dromader și nisip. L-am pasat ca un cui. Când a ajuns la mine am vrut să suflu o muscă de pe marginea capacului, dar am împins-o din greșeală în lapte, unde zumzăia ca o barcă cu motor. M-am prefăcut că beau și l-am pasat tipului de lângă mine. El a smuls musca din lapte și a îngropat-o în nisip. A băut mult lapte apoi mi-a zâmbit cu un dinte lipsă și mi-a mai oferit o dușcă.

Traducere: Mihai Popescu