FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

New York se luptă cu o problemă silenţioasă, dar mortală: fracturarea hidraulică

Preţurile proprietăţilor au scăzut brusc, iar localnicii se plâng de hemoragii nazale cronice, mâncărimi, migrene şi ameţeli.

Indicator pentru o conductă de gaz lângă staţia din Minisink.

Leanne şi Robert Baum îşi duceau copiii la săniuş pe terenul din faţa casei lor din zona Minisink, statul New York. Leanne, care conduce autobuzul unei şcoli creştine din zonă şi Robert, care deţine un magazin de bricolaj, spun că în ultimul timp le e teamă să-şi mai lase  copiii să se joace în faţa casei. Orăşelul lor din Orange County a constituit zeci de ani sursa de aprovizionare cu produse organice proaspete şi suveniruri pentru restaurantele şi magazinele de produse bio din New York City, care se află la 60 de mile spre sud. Astăzi, aici este locul în care apar tot mai multe probleme de sănătate. Preţurile proprietăţilor au scăzut brusc, iar localnicii se plâng de hemoragii nazale cronice, mâncărimi, migrene şi ameţeli. Mirosul din aer variază de la cel de ouă clocite, la cel de vopsea arsă.

Publicitate

Familia Baum şi vecinii lor cred că această scădere a calităţii vieţii este mâna companiei Millennium Pipeline care deţine două compresoare de gaze naturale de câte şase sute de cai putere, la marginea oraşului, amândouă aflate pe un teren din vecinătatea casei lor.

Afacerile au mers bine pentru Millennium Pipeline şi alţi transportatori de carburanţi fosili datorită fracturării hidraulice, un proces de extracţie a gazului sau a petrolului din rocile de şist de la suprafaţa Pământului. Studiile arată că fracturarea poate să otrăvească apa, solul şi aerul, să contamineze rezervele de hrană şi chiar să provoace cutremure, practic cam tot ce poate să trezească un monstru preistoric. Din cauza acestor efecte negative, fracturarea se află sub moratoriu în statul New York. Chiar dacă deocamdată metoda de extracţie a fost interzisă, Leanne şi Robert Baum suportă consecinţele, iar acestea ameninţă să le distrugă stilul de viaţă rural. La numai 15 mile distanţă de Minisink, unde interdicţiile statului New York nu mai funcţionează, Pennsylvania a profitat de pe urma invaziei lui Frack-zila.

În 2013 Pennsylvania a exportat 3,3 trilioane de metri cubi de gaz de la aproximativ cinci mii de sonde. Marcellus Center for Outreach and Research estimează că până în 2015 vor fi extrase 4,5 trilioane de metri cubi de gaze pe teritoriul acestui stat. O mare parte din această cantitate va trece prin Minisink, care a devenit punctul de legătură pentru reţeaua de transport a gazelor naturale, care a început să se răspândească de-a lungul Coastei de Est a Statelor Unite, din 2005, când s-a renunţat la interdicţia impusă fracturării hidraulice.

Publicitate

Compresorul care se află vizavi de casa familiei Baum presurizează gazul natural pentru a creşte cantitatea şi viteza cu care este transportat. Anul trecut au izbucnit incendii la mai multe compresoare, în Williams, New Jersey, Bradford County, Pennsylvania şi Tyler County, West Virginia. Fapt cu atât  mai îngrijorător pentru locuitorii din Minisink, cu cât ei nu au pompieri profesionişti şi se bazează doar pe voluntari.

Dacă nu explodează, compresoarele emit compuşi organici volatili, oxid de azot şi hidrocarburi poliaromatice care rămân în atmosferă şi cauzează probleme respiratorii, cancer, afecţiuni cronice ale pielii.

„Ne-au spus că singura emisie va fi cea a vaporilor de apă”, mi-a zis Leanne, cu privirea îngustată ca lama unui cuţit pe chipul ei de mamă în vârstă de 38 de ani, când şi-a amintit de prima propunere pentru o staţie de compresie a celor de la Millenium, în august 2011. Compania a improvizat ceea ce ei au numit un „open house” pentru proiectul propus, unde se dădeau sticle cu apă gratis şi gogoşi, în timp ce-i lingeau în cur pe localnici în echivalentul unei clădiri a primăriei. Leanne născuse de curând cel de-al patrulea copil. În acea zi, cu nou-născutul în braţe, l-a înghesuit pe unul dintre directorii Millennium. „L-am întrebat dacă şi-ar lăsa familia să trăiască lângă o staţie de compresie”, şi-a amintit Leanne. „A recunoscut că nu ar face asta.”

Doi ani şi jumătate mai tărziu, în dimineaţa de Crăciun, în 2013, Robert Baum tăia lemne pentru sobă, când a simţit un damf puternic de gaze naturale. „A intrat şi mi-a spus: Vino să miroşi!”, şi-a amintit Leanne. „Am ieşit afară şi puţea foarte tare.” Au urmat două zile cu „dureri de cap oribile”, după cum le-a descris femeia.

Publicitate

Doug Burd

Cei doi nu sunt singurii afectaţi de gazul din aer. Doug Burd, de 41 de ani, care locuieşte la două mile depărtare de staţie, face naveta cinci zile pe săptămână la New Jersey, să ajungă la magazinul de cosmetice, unde lucrează. Şi lui i se face rău uneori. „Vin seara târziu cu maşina şi cum ajung în zonă simt mirosul”, spune el. N-am ce să fac, timp de două ore nasul îmi sângerează. Îmi curg ochii. Nu mi s-a întâmplat niciodată înainte şi trăiesc aici de unsprezece ani.”

Cele mai puternice emisii se produc atunci când compresorul din Minisink realizează operaţia numită „blow down”, când se ventilează gazul natural pentru a reduce presiunea în conductele de gaz. Asta se face mai ales noaptea, cu toate că emisiile toxice rămân foarte bine în aer şi a doua zi.

Până de curând,  ventilaţia era însoţită de zgomot. Anul acesta, Millennium a instalat amortizoare. Pe de o parte, acestea reduc zgomotul. Pe de altă parte, Asha Canalos mi-a spus că acum nu mai ştie când urmează să i se facă rău. Asha locuieşte la 1600m distanţă de compresor. Fosta artistă şi art-dealer din Brooklyn, cu codiţe împletite în jurul capului, ca o reminiscenţă din perioada de tinereţe a lui Bjork,  s-a mutat de curând aici, în casa visurilor ei, o construcţie foarte simplă, cu pereţi înalţi şi mult teren în jurul ei, pentru a se ocupa de agricultură, cu puţin înainte ca Millennium să-şi anunţe planurile de construcţie. De atunci, visul lui Asha de a scăpa de agitaţia oraşului şi de a se dedica pământului s-a transformat într-un coşmar. De când a fost instalat compresorul, a avut o ameţeală puternică din cauza căreia s-a lovit de un perete … în spatele casei. Apoi i-a apărut o alergie pe corp. Anul acesta a renunţat de tot la agricultură.

Publicitate

În schimb, Asha s-a concentrat asupra unui proces pe care l-a declanşat împreună cu vecinii ei împotriva Federal Energy Regulatory Commission (FERC), care a aprobat instalarea compresorului, proces care se află pe rol. După estimările ei, a depus împreună cu ceilalţi mii de plângeri în legătură cu instalarea staţiei şi au mers la Washington de douăzeci de ori înainte ca Millennium să ceară prima aprobare pentru compresor în 2011.

Publicului îi este interzis să ia cuvântul când au loc întâlniri publice ale comisarilor guvernamentali, iar discursurile se ţin într-un jargon de afaceri care te adoarme. Birocraţii FERC discută despre cum este menţinută reţeaua de electricitate. Cazuri individuale precum permisiunea de instalare a compresorului Millennium sunt foarte rar luate în discuţie. Astfel de decizii sunt luate cu uşile închise. Totuşi, localnicii din Minisink s-au prezentat cu regularitate la aceste întâlniri şi au discutat cu moderatorii înainte şi după ce aceştia luau cuvântul.

„Am crezut că dacă comisarii ne vor întâlni şi ne vor vedea împreună cu copiii, dacă vom personaliza această problemă, decizia va fi de partea noastră”, a spus Asha.

Asha Canalos

În timp ce oamenii din Minisink încercau să dea o faţă umană problemei aflate în discuţie la FERC, Millennium Pipeline ţinea legătură cu comisia şi urmărea activitatea grupului „Stop the Minisink Compressor Station”  de pe Facebook şi ţinea la curent guvernul cu tot ce se discuta aici.

Publicitate

„Câţiva proprietari intenţionează să ajungă la şedinţa deschisă a Comisiei” scria Ryan Collins, un avocat al companiei Millennium, pe 13 februarie 2012. Ăsta era unul dintre cele două mesaje lăsate pentru angajaţii FERC, care citau masiv postările lui Asha şi ale vecinilor ei. Asha a obţinut mai târziu corespondenţa printr-o cerere la FERC pe baza Freedom of Information Act.

Steve Sullivan, prin firma sa de relaţii publice Power Communications, a răspuns  în numele companiei Millennium şi a lui Ryan Collins în scris: „Ca toate companiile, Millennium monitorizează ceea ce se publică în media, atât cea tradiţională, cât şi cea online, despre activitatea companiei şi a industriei, în general.”

În iulie 2012, comisarii au aprobat cererea celor de la Millennium, într-o şedinţă extraordinară, cu un vot de trei la doi. Localnicii au făcut contestaţie, iar când aceasta a fost respinsă, i-au dat în judecată.

În timp ce acest proces de durată era în desfăşurare, cei de la Millennium s-au dus pur şi simplu şi au instalat compresorul.

„La aprobarea proiectului, FERC a considerat că toţi factorii vin în sprijinul intereselor publice, inclusiv a celor menţionate de petiţionari la Curtea de Apel”, a mai scris Steve. FERC a refuzat să comenteze, întrucât se afla în proces.

Decizia nu a surprins-o pe Carolyn Elefant, avocata care îi reprezintă pe locuitorii din Minisink la Curtea de Apel. Ea estimează că FERC aprobă 98% dintre proiectele care ajung la comisie şi creşte în acest fel miza confruntării judecătoreşti.

Publicitate

„Dacă cei din comunitate nu câştigă acum, când au o staţie de compresie vizavi de casa lor, înseamnă că nimeni nu va mai putea să lupte împotriva vreunei firme care sondează după gaze naturale în această ţară.”

Totuşi, nu toată lumea din Minisink este împotriva staţiei de compresie. Cei care au deschis proces mi-au spus că vecinii au rupt afişele cu „Opriţi staţia de compresie din Minisink” de pe terenurile lor, de teamă că protestele vor distruge reputaţia de zonă agricolă de care depinde economia oraşului şi vor scădea preţurile imobilelor. Dar preţurile deja s-au prăbuşit, „pentru că avem facilităţi industriale în spatele casei”, mi-a spus Asha.

Ca o alternativă, reclamanţii vor să ceară curţii să ia în considerare propunerea ca Millennium să demonteze compresorul şi să monteze altul în oraşul vecin. Cetăţenii din Deer Park nu sunt prea bucuroşi de ideea ca Minisink să le treacă la ei problema fracturării, aşa că s-a votat în consiliul local o rezoluţie care respinge această propunere. Altă variantă, care nu se află deloc pe masa de discuţii, este ca New York să termine definitiv cu gazele de şist.

Gazul de şist a fost salutat ca un „combustibil de tranziţie”, cu impact mult mai mic asupra încălzirii globale decât petrolul tradiţional. Dar problemele de sănătate tot mai multe ale celor din Minisink demonstrează că acest gaz nu e tocmai apă de ploaie. Unele cercetări sugerează că e mai rău decât cărbunele pentru climă din cauza frecvenţei cu care fracturarea produce scurgeri de metan. În acelaşi timp, un studiu tot mai citat al lui Mark Z. Jacobson de la Stanford demonstrează că, dacă există investiţii şi voinţă politică, statul New York ar putea obţine o mare cantitate de energie electrică cu ajutorul fermelor eoliene şi a celulelor voltaice.

Publicitate

În timp ce există tehnologia necesară pentru a scoate din uz gazul de şist, Minisink e un oraş puternic ancorat în trecut. Nu există niciun magazin de sucuri naturale şi predomină hipermarketurile. Livezi de piersici şi de meri, hambare  şi case vechi de piatră sunt împrăştiate de-a lungul unui peisaj plin de verdeaţă.

Pentru că anul acesta, în mai, am locuit la familia Baum, am văzut cum Millennium a făcut tot posibilul să-şi camufleze maşinăria. De mărimea unui hangar de aeroport, compresorul abia se ridică deasupra crângului de copaci care îl înconjoară. Aproape se contopeşte cu ei, dar reflecţii palide de lumină pâlpâie deasupra staţiei, aşa cum apare orizontul văzut de la distanţă în deşert,. Era singurul semnalizator, în timp ce, în tăcere, se împrăştiau în aer toxinele, pentru a fi inhalate de oamenii din Minisink.

Poate fi dificil să demonstrezi legătura dintre compresorul Millennium şi simptomele ciudate care au lovit populaţia oraşului, mai ales pe termen scurt. Dar localnicii au realizat un chestionar care măsoară impactul asupra sănătăţii, prin care speră să obţină o dovadă ştiinţifică, nu doar anecdotică.

Într-un  studiu din 2012 care cercetează legătura dintre fracturarea hidraulică, moartea animalelor şi îmbolnăvirile la oameni, veterinarii Dr. Michelle Bamberger şi Dr. Robert Oswald aduc argumente pentru care ar trebui să fie mai multă precauţie faţă de această metodă de extracţie. Industria gazelor naturale a abordat problema „exact aşa cum a făcut şi industria tutunului, care mulţi ani a respins legătura dintre fumat şi cancer”, au scris ei. „Asta înseamnă că dacă nu poţi demonstra fără urmă de îndoială că există o legătură directă între fracturare şi poluarea mediului, atunci se consideră că nu există. Abordarea folosită de industria tutunului a avut un efect devastator asupra sănătăţii populaţiei pe termen lung, efect care nu s-a stins nici acum şi considerăm că o abordare asemănătoare faţă de problema fracturării hidraulice poate avea consecinţe la fel de grave.”

„E greu de spus care dintre simptome sunt produse direct de staţia de compresie şi care sunt cauzate de stresul de a trăi lângă compresor”, mi-a spus Asha. Să lupţi cu un guvern federal şi cu o companie de gaze te costă „enorm de multă muncă”. Apoi există riscul ca acest compresor să explodeze şi teama „de a şti că eşti în permanenţă expus toxinelor”. „Fracturarea în sine este ca o boală”, a mai spus ea. „Intră în oraşul tău şi îi infectează pe toţi din jur.”

Traducere: Diana Marinescu