O să-ți placă fotografiile lui Nick Hannes

De Elektra Kotsoni

În ultimii trei ani, fotograful originar din Antwerp Nick Hannes a călătorit pe coasta mediteraneană fotografiind localnicii, imigranții, turiștii și urbanizarea continuă care a interferat cu peisajul pentru un proiect pe care l-a numit Mediterranee. Am auzit de el abia cu o lună sau două în urmă, când această fotografie făcută la o nuntă grecească care s-a ținut într-o benzinărie a câștigat popularitate virală pe internet.

Nu știu dacă din cauza doamnei care fumează lângă pompele cu gaz sau din cauză că oamenilor le place pur și simplu să facă mișto de greci de când le merge prost. Dar mie mi s-a părut o fotografie frumoasă. Așa că m-am uitat pe site-ul lui și am descoperit că tot restul proiectului Mediterranee e la fel de impresionant și l-am contactat să stăm de vorbă.

VICE: Salut, Nick. Ce te-a făcut să vrei să studiezi coasta mediteraneană atât de intensiv?

Nick Hannes: Un motiv a fost că în proiectul meu anterior m-am concentrat pe zona care fusese înainte Uniunea Sovietică. Nu-mi place să sar de la un continent la altul și deja eram fascinat de regiune și îi citisem istoria. Un alt motiv a fost că eram în căutarea unui proiect pe termen lung. Există aproximativ 20 de țări în jurul mării Mediterane. Lucrez la proiect din 2010 și cred că mai am un an de lucru.


 

Cum procedezi? Vizitezi fiecare țară doar o dată sau te duci de mai multe ori?

Nu, încerc să trec o singură dată prin fiecare țară, pentru că altfel ar fi prea mult. Mai sunt încă țări pe care nu le-am vizitat, cum ar fi Libia, Algeria, Italia și Franța. Nu sunt prea sigur că o să ajung în Siria, așa că s-ar putea să mă mulțumesc cu niște fotografii mai vechi, făcute acolo în călătoriile trecute. Pot călători doar vara, așa că proiectul îmi ia și mai mult timp.

Tocmai voiam să te întreb despre asta. Toate fotografiile par făcute vara.

Predau Fotografie Documentară la Academia de Arte din Gent, Belgia. Și din cauza asta trebuie să stau acasă tot restul anului. Dar nu toate fotografiile sunt făcute vara. Uneori mai dau o fugă și în timpul anului.

Ce-mi place mie mult la proiectul ăsta e faptul că acoperă multe teme și probleme, e greu să găsești o singură chestie care le unește vizual. Poate doar peisajul.

În primul rând, încerc să evit stereotipurile. Uneori mă joc cu ele, dar încerc să le sucesc. Scopul meu e să fac fotografii care să nu poată fi descifrate de la prima privire. Desigur, există anumite subicte care mă interesează în mod special, cum ar fi migrația și peisajul natural care intră în conflict cu urbanizarea, dar proiectul are legătură mai mult cu o anumită stare a oamenilor. Ce facem noi, ființele umane, cu spațiul public? Cum ne organizăm societatea?

Ce ai aflat până acum?

Aproape toată coasta e urbanizată.

Îmi închipui că din cauza turismului, nu?

Asta pe de o parte. Dar și datorită geografiei. Dintotdeauna a existat multă activitate pe coastă, din cauza porturilor care permit culturilor să se amestece și contribuie la dezvoltarea comerțului. Turismul e un fenomen mai recent. În Spania sau Albania, coasta e practic un șantier. Grecia e ok. N-am văzut aceleași semne de urbanizare pe care le-am văzut peste tot altundeva.

Crezi că asta are legătură cu criza economică?

Nu, asta e prea recentă. Cred că are legătură cu faptul că oamenii de aici au avut minte și n-au vrut să strice peisajul. Alte țări n-au ca scop decât să facă bani.

În termeni de comportament, există similarități între culturi?

Singura similaritate majoră pe care am observat-o e că oamenii care trăiesc de-a lungul coastei sunt mult mai religioși. Nu știu dacă are legătură cu marea. Valorile familiale sunt mai importante pentru cei de aici. Dar nu cred că există o singură identitate mediteraneană, e o arie extrem de diversă.

Dar peisajul, pe care l-ai menționat mai devreme, e similar. Am făcut un efort deosebit să nu fotografiez lucruri tradiționale din fiecare țară. Nu vreau ca oamenii să se uite la fotografii și să-și dea seama din prima că sunt făcute în Spania, de exemplu.

Zona mediterană a fost dintotdeauna dominată de conflict. Crezi că există vreun motiv anume pentru asta?

Nu știu dacă e un loc mai neliniștit decât altele din lume. Nu cred. Dar sunt fascinat de conflict și de locurile în care se iscă dispute. Așa au fost multe locuri pe care le-am vizitat. Se simțea în aer. În Cipru, de exemplu.

Da, despre asta vorbeam. Ai fotografii cu oameni care trec granița cu saci imenși în spate și fotografii cu modele topless într-un pahar imens de șampanie. Ce se întâmplă acolo?

A, aceea a fost făcută în Pacha, în Ibiza. Cele două fete erau showgirls – fac show-uri în cluburile din Ibiza, dar oamenii n-au voie să treacă de o anumită distanță. De asta ies mâinile alea prin perdele în stânga. Din păcate, a trebuit să folosesc blitz și am stricat atmosfera. Când folosești blitz într-un club, scoate la iveală detalii care n-ar trebui să se vadă.

Mie mi se pare că aproape îmbunătățește fotografia. E atât de trist și de hilar în același timp. Am mai observat că în majoritatea fotografiilor pe care le-ai făcut în stațiuni, subiecții sunt în vârstă.

E adevărat că nu sunt multe fotografii cu gagici sexi în bikini, dar n-a fost intenționat. Dar din experiența mea, tinerii sunt mult mai atenți la fotografi. Când îi fotografiezi, încep să pozeze. Am fotografiat mulți tineri și, ca să fiu sincer, prefer să fotografiez o tipă sexi în loc de o bătrână, dar când faci selecția imaginilor...cele cu bătrâni sunt cele mai bune pentru că lor nu le pasă deloc că-i fotografiezi.

Îmi spui cum ai ajuns să faci fotografia faimoasă cu nunta în benzinărie?

A fost un dar trimis de sus. Ca fotograf, mereu speri să ți se întâmple lucruri din astea, dar rar dai peste astfel de ocazii. Eram în Rio în Patras, când s-a întâmplat să dau peste o benzinărie și să vorbesc cu proprietarul eu. Mi-a spus că în noaptea aceea serbau nunta fiicei lor și m-am cam autoinvitat la nuntă.

Când a sosit cuplul în acea seară, un DJ băga muzică dintr-un birou din benzinărie și toată lumea dansa, bea și fuma în jurul pompelor. Toată lumea era primitoare, îmi dădeau de băut și am rămas cu ei până la trei dimineața.

Fotografia asta a avut atât succes pentru că vorbește despre criza economică, dar într-un mod unic, deosebit. Și nu poți face așa ceva la comandă, plănuit. Când m-am întors acasă în noaptea aceea, am știut că o să fie o fotografie care va circula.

Urmăriți-o pe Elektra pe Twitter: @elektrakotsoni

Traducere: Oana Maria Zaharia

Comentarii