Noua lege de arborare a tricolorului dă naștere la tensiuni etnice

Din decembrie 2014, niciun alt drapel al unui alt stat recunoscut de România nu mai poate fi arborat, dacă aduce atingere demnității naționale. Despre arborarea steagului secuiesc nici nu mai poate fi vorba deoarece Ținutul Secuiesc nu este recunoscut de statul român. Și niciun steag al unui stat nerecunoscut de România nu poate fi arborat oficial pe teritoriul românesc. Așa că inițiativa legislativă privind arborarea tricolorului este o dedicație pentru secuime și pentru a se înceta disputele cu arborarea drapelului secuiesc.

Inițiatorii propunerii legislative aprobată tacit de Senat sunt senatorii PNL Dorin Dobra și Marius Obreja. De ce a fost nevoie de această inițiativă legislativă care modifică Legea privind arborarea drapelului României, ar trebui să o știe cei doi inițiatori. Senatorul Marius Obreja mi-a mărturisit: „Inițiativa noastră nu dorește anularea posibilității arborării unui altfel de drapel, ci vrea să facă ordine și să acorde chiar drepturi și protejarea drepturilor de a purta însemnele drapelelor, altele decât cele naționale."

Articolul șapte al inițiativei legislative spune: „Se interzice arborarea însemnelor (drapel și stemă) ale statelor care nu mai există, precum și ale unor entități cu pretenții statale, nerecunoscute ca atare de către statul român." Așadar, dacă Partidul Civic Maghiar (PCM) se mai trezește că vrea să arboreze drapelul secuiesc, o cam încurcă, pentru că nu există un stat secuiesc recunoscut de România. Și, de fapt, nu o încurcă ei, ci primarul din localitatea unde este arborat steagul respectiv. Pentru că primarul este cel care primește amendă de la Prefectură via Inspectoratul Județean de Poliție. Suma prevăzută de lege este între 30 000 și 100 000 de lei. Cum a fost la începutul lunii cazul din Sfântul Gheorghe, când primarul Antal Arpad a fost somat să dea jos un steag, deși nu el l-a pus acolo, ci PCM, și nici nu a semnat vreo aprobare de arborare a lui.

L-am întrebat pe Antal Arpad cum se descurcă cu noile prevederi legislative în ceea ce privește arborarea drapelului și mi-a răspuns foarte elegant: „Eu sunt cetățean european și consider că simbolurile comunităților locale, județene și regionale ajută la puterea acestui stat. Și statul român va fi un stat puternic, dacă va gaja ca fiecare sat, comună, oraș sau regiune să fie atașat de simbolurile proprii. Pentru că, dacă nu suntem atașați de simbolurle proprii, vom pleca cu toții în Italia. Dacă ar fi fost arborat steagul Ungariei, pe bună dreptate se putea pune această problemă. Legea este foarte clară care sunt condițiile în care poate fi arborat steagul unui alt stat."

Senatorul Obreja este și cel care cunoaște mai bine problemele din secuime pentru că, atât el, cât și colegul Dobra au colgiul în Ardeal. „Iar în zonele locuite și de secui este întotdeauna o mare polemică a arborării drapelelor, însemnelor, steagurilor secuiești. Noi am introdus în lege câteva principii simple, prin care încercăm să statuăm că, dacă un însemn este legal aprobat, el poate fi purtat și arborat pe teritoriul statului respectiv. Am încercat să instaurăm principiul arborării oricărui alt însemn decât cel național – tricolorul sau stema – numai însoțit de tricolorul sau de însemnul simetric românesc. Am stabilit principiul că ele pot fi arborate numai dacă nu sunt făcute în mod peiorativ sau în mod care să aducă atingere demnității naționale."

Tot nu m-a lămurit de unde începe și unde se termină această sintagmă, atingere demnității naționale. Așa că am insistat. Și senatorul a mărturisit: „Dacă ce vor ei să arboreze - steag, drapel, pancardă, insignă, stemă - este legal aprobat și există o hotărâre de guvern care declară legal acel însemn pe teritoriul României, pot fi arborate împreună cu însemnul simetric național. Inițiativa nu este intruzivă, nu este invazivă. Încercăm să respectăm dreptul la istorie și iubire al fiecărei alte nații și însemnele lor." Carevasăzică, nimeni nu vrea răul altui steag bucuros să fâlfâie pe teritoriul României; doar să fie verificat și aprobat că nu aduce atingere demnității naționale.

Primarul din Sfântul Gheorghe, Antal Arpad, a dat o explicație mai pământeană despre ce înseamnă în viața de zi cu zi arborarea unui drapel al unei alte nații: „Cred că în contextul geopolitic în care ne aflăm, toată lumea ar trebui să înțeleagă că românii și maghiarii trebuie să se înțeleagă și să se respecte. Pentru că, orice ceartă sau diversiune sau divergență între români și maghiari, va fi speculată de alții care nu au interesul ca românii și maghiarii să trăiască în pace. Dacă nu înțelegem acest lucru, ne merităm soarta."

Și pentru că orice lege naște niște mici mostruleți, primarul din Arad, Gheorghe Falcă, a fost somat să dea jos o diplomă în limba maghiară afișată în interiorul primăriei. E adevărat că diploma era veche, de pe la 1869 și era în maghiară, fiind oferită unui fost primar al orașului de etnie maghiară; și la fel de adevărat e că îl făcea cetățean de onoare pe respectivul om. Dar tot nu văd unde e atingerea adusă demnității naționale. L-am întrebat pe inițiatorul Marius Obreja, care a mărturisit: „Nu cunosc cazul. O lege are spiritul și litera ei. Cutuma pe care o instaurează legea o simțim în timp, după ce o aplicăm. Nu putem să normăm totul."

Pe de altă parte, arborarea drapelului în Republica Moldova este mult mai degajată. În Legea privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova, la articolul opt, primul alineat apare următoarea informație: „În cazul arborării Drapelului de Stat împreună cu alte drapele naţionale, teritoriale, corporative sau private din Republica Moldova pe teritoriul Republicii Moldova, Drapelul de Stat va ocupa locul de onoare, iar dimensiunile liniare ale altor drapele nu vor depăşi dimensiunile liniare ale Drapelului de Stat." Dar asta se întâmplă într-un fost stat din blocul sovietic.

Ca să închei într-o notă pozitivă, trebuie să știi că proiectul inițiativei legislative a fost analizat de către Consiliul Legislativ (orice proiect pățește asta) și i s-au găsit niște prostii mai mari și niște mici prostioare. Un exemplu haios este că inițiatorii nu au înțeles diferența între simbol național și însemn național. Deși Consiliul Legislativ le-a comunicat că drapelul, stema țării și sigiliul statului sunt simboluri naționale, tot însemne naționale au rămas în lege. Senatorii au hotărât că și stemele pot fi arborate. Probabil ca măsură de siguranță că demnitatea națională este la adăpost.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre tricolor:
Pe tricolor e scris uimire Întrebarea Zilei: Este periculos că o televiziune se asociază cu drapelul naţional? Sabina, fata cu bentiţă tricoloră, este un nonsubiect