La fiecare început de an, îmi place să-mi imaginez toate lucrurile care se vor întâmpla în zona muzicală din România. Ca un Nostradamuzicolog. E foarte greu de prezis, dar nu imposibil. Te gândești la ce s-a întâmplat anul trecut, care-s trendurile actuale și starea generală a lucrurilor în țară, și-ți lași imaginația să facă totul.

Și prin totul mă refer la nouă lucruri care 100%, fără îndoială, cu siguranță și inevitabil se vor întâmpla. Am făcut o listă, să știi și tu la ce să te aștepți:

După tragedia de la Colectiv, toți proprietarii de cluburi au început să-și facă curat în ogradă. Din păcate, mulți și-au dat seama că nu stau foarte bine, și că și-au primit avizele de la instituțiile de stat pe ochi frumoși. Trăim în România, deci probabil și prin alte mijloace. În fine, incompetența organelor administrative sau șpaga ar trebui să nu mai meargă, după incendiul din 31 octombrie.

În consecință, proprietarii au rămas cu două opțiuni: ori să renoveze, și să investească o sumă serioasă de bani ca să spargă pereți și să caute alte soluții de îmbunătățire a siguranței, ori să închidă. În ambele cazuri, nu o să mai avem unde să ne rupem o perioadă de timp. Și, că tot am ajuns la capitolul ăsta cu ruptul:

Mai avem câteva cartușe de topit, până la semnarea legii anti-fumat, care va interzice tutunul în toate spațiile publice închise din România. Inclusiv la sălile de concerte. Foarte bine! O să-mi fie dor de o pipă la un solo de chitară, dar măcar o să pot vedea mai bine scena. Și nu o să-mi ardă geaca un bro spart.

Dacă nu te poți abține, dă o tură până afară, sau așteaptă sezonul festivalurilor, unde o să poți fuma în aer liber. Și dacă tot vorbim de festivaluri:

În fiecare an, în România, apar în medie 3000 de producători de dormitor, care cred că, după ce pun o piesă pe Soundcloud, o să le bată la ușă Calvin Harris cu Martin Garrix, și o să-i cheme la un iaht party/orgie cu fotomodele Chanel pe Mediterană. Și eu visez să câștig la loto, deci nu mă iau de speranțele lor. Statistica aia e total inventată de mine, și-i un pic exagerată, dar doar un pic.

Parcă toată lumea produce. E a treia cea mai răspândită meserie din lume, după fotograf și PR, dacă e să mă iau după prietenii mei tineri. Și mulți încearcă să bage la Electric Castle, pentru că e festivalul cel mai tare de la noi, și consideră că „they made it" dacă mixează la Bonțida. Abia aștept concursul lor anual de mix-uri, să văd ciupercile de după ploaie.

Tot în 2016, peisajul muzicii electronice de la noi se va schimba radical. Acum e hot techno-ul, pentru că i-a venit rândul. Genurile astea tot vin și pleacă, într-o mișcare ciclică, la fel ca moda. În următoarele 12 luni, o să asistăm la o schimbare de preferințe în rândul fanilor de bumți-bumți. Cocalarii au început să prindă și ei gustul genului, cu toate că se referă la el ca fiind „minimal". Dacă așa le sună…

Oricum, chestia asta nu va sta bine în underground. Se respectă prea mult să se rupă pe ceva atât de „popular". În plus, se vor simți mega intimidați la show-uri. Vor fi atât de multe cefe late, că o să se creadă în tribună la un meci de fotbal de la Șoimii Pâncota. Își vor căuta un alt stil de muzică preferat.

În trecut, tot publicul din underground era anti-manele, pentru că George Pruteanu, rasism și „sunt prea deștept pentru muzica cefelor late". Am zis mai sus de ce asta contează pentru ei. Încet- încet, au început să asculte Goran Bregovic, pentru că „el e ok". Nu știm despre ce cântă, pentru că sârba nu se învață în generală sau gimnaziu, și oricum e „muzică de petrecere". Apoi au dat-o în „muzică lăutărească", pentru că experimentează, și e muzică veche. Șansele să fie pe placul altor oameni erau mici.

Dacă cineva zicea ceva, o dădeau pe „au instrumentiști buni, tu nu știi muzică, bla bla bla". Acum vreo doi ani a venit colectivul Future Nuggets și au apărut piese de „manelectronics", o chestie care sună ca manelele cu sintetizatoare. În 2016, transformarea va fi completă, și vor asculta exclusiv manele. Vor ieși din proverbialul „dulap". Mulți. Fără număr.

Honestly, șansele sunt super mari. Probabil că tipa o să se îndrăgostească de el, și o să compună un album concept despre magnat, care se va numi „Ochii de câine roșu nu se pot uita". Aș asculta așa ceva. Și dacă tot veni vorba de release-uri:

Trebuie să iasă , nu? A devenit un fel de Chinese Democracy de la Guns and Roses, sau Detox, al lui Dr. Dre. Genul ăla de proiect la care se lucrează generații întregi, și nu mai iese în veci. Bine, băieții au început să trudească la el din 2012, dar deja pare prea mult. Am o presimțire că vine în următoarele 12 luni. Dacă trece și 2016 fără să fie lansat, o să-mi pierd speranța în umanitate.

Indiferent de gen, aparent toate trupele din România au cel puțin un Macbook la prestațiile live. Trendul ăsta va continua, până când o să fie o orchestră întreag de laptop-uri Apple pe scenă și un singur „dirijor". Dumnezeu să ne ajute pe toți.

Anul trecut, președintele nostru a decorat trupa Cargo cu Ordinul „Merit Cultural", la 30 de ani de la înființare. Prima reacție a oamenilor a fost: „Fuckin' Cargo?!". Subscriu, și nu pentru că e o trupă slabă, cu toate că, nah, știi tu ce vreau să zic, ci pentru că dintre toți artiștii din România, Klaus i-a ales pe timișoreni.

Ei bine, dacă tot aruncă cu distincții în artiști, ar trebui să împartă medalii și băieților de la Șuie Paparude. Au făcut destule ca să merite asta. Ca să nu mai zic că, oricum germanii se dau în vânt după muzica electronică.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citește și alte materiale despre muzica românească:
Cele mai nasoale 13 piese românești din anii '90, pe care probabil încerci să le uiți
Cele mai tari videoclipuri din România, comentate de omul care le-a făcut
Poveștile ciudate ale DJ-ilor de nuntă: Mireasa cardiacă, socrul peste subwoofer și inundație în sală