O petrecere nu se cheamă petrecere până nu pocnești un pește

Ne-am gândit să vă cerem să ne povestiți cele mai tari întâmplări de la petrecerile la care ați fost.

Ilustrații de Sam Taylor. Urmăriți-l pe Twitter la @sptsam sau vizitați-i site-ul samtaylorillustrator.com. 

Într-un an am hotărât să-mi fac ziua acasă și să dau o petrecere mare de să-mi sparg capul. Am început bine. Am băgat acid cu niște prieteni și l-am sunat pe tipul ăsta care își sintetiza propriile substanțe halucinogene. E o idee minunată să iei droguri necunoscute făcute de un străin ca hobby.

În fine, apare tipul și ne vinde ceva ce s-a dovedit a fi 2CE. Părea să aibă 12 ani, așa că eram destul de sceptic în privința prafurilor, până când m-a izbit și mi-am petrecut următoarea oră alergând dintr-o cameră în alta, încercând să găsesc un loc care să nu mi se pară aglomerat și sinistru.

În casă aveam un acvariu imens căruia îi pierdusem capacul. Oamenii petreceau în jurul lui și cum fugeam eu din cameră în cameră, îl observ pe unul dintre prietenii mei aplecat, ud fleașcă, cu o privire de maniac în ochi, în timp ce toată lumea din jur striga: „Pocnește-l pe nenorocit! Trage-i una!” Se pare că încerca să-i tragă un pumn unuia dintre cei patru pești care înotau prin acvariu. Când a eșuat, au vrut mai mulți să încerce. Și au ținut-o așa până a răsărit soarele.

Până în momentul ăla, toți ceilalți petrecăreți – care nu erau praf de la 2CE – plecaseră, lăsându-ne să înființăm o gașcă numită Pocnitorii de Pești Hardcore. Sună înspăimântător, știu. Prietenul meu a desenat și un tatuaj pe care trebuia să și-l facă toți membrii găștii (literele PPH străbătute de o cruce) și toți ne-am dus acasă la un tatuator pe care îl știa el, ca să ne facă tatuajul la opt dimineața. Tipul ne-a întâmpinat desculț și cu un șoarece pe umăr și ne-a primit înăuntru.

Fără mănuși, cu tuș verde ca la pușcăriași când a terminat tușul negru, omul a început să ne tatueze. Până când s-a plictisit și ne-a lăsat pe noi să ne tatuăm unii pe alții. Așa am intrat în cel de-al 24-lea an al existenței mele. Tatuat pe coapsă împreună cu cei patru prieteni ai mei. Eram foarte mândri de noi. De atunci s-au oferit mulți să-mi acopere tatuajul cu unul mai frumos, dar nu mă lasă inima să distrug amintirea celei mai mișto petreceri la care am fost vreodată.

Am început un colegiu cu șase clase când avea 16 ani și nu prea aveam speranțe mari de la viață. Colegiul se afla într-un oraș locuit de oameni din clasa de mijloc, care nu avea nimic de oferit în afară de o sală de bowling care nu mai fusese atinsă din anii ’70 și niște baruri pline de tipi pe nume Duncan care ți-ar fi tras oricând un pumn dacă îndrăzneai să-i contrazici la vreo chestie despre fotbal. În fine, chiar din prima săptămână am fost invitat la o petrecere de care eram sigur că o să fie de căcat.

Fata care ținea petrecerea era fiica profesoarei de la o școală cu internat din vecini – casa ei era chiar pe terenul școlii – așa că am apărut acolo cu niște vechi colegi de școală, închipuindu-ne că o să ne plictisim de moarte și o să plecăm pe la 11. Când am dar colțul casei, am rămas șocați de ceea ce ne aștepta.

Am petrecut primele ore dând pe gât bere în cele mai tâmpite moduri, fumând iarbă, cățărându-ne pe acoperiș, dându-i câinelui să fumeze și distrându-ne de minune, după care lucrurile au luat-o razna la modul sinistru. Niște tipi au aruncat o canapea pe fereastră și au început să urle și să împingă oamenii de colo-colo. La 30 de secunde după asta, am auzit sirena poliției (poliția nu prea are multe de făcut într-un astfel de oraș, așa că apare imediat).

Toți am fugit în toate direcțiile și mie mi s-a părut o idee bună să mă ascund în hambarul din grădină, pentru că m-am gândit că polițiștii nu s-ar gândi să mă caute acolo. Dar când am deschis ușa, am văzut că încă vreo 15 oameni avuseseră aceeași idee, așa că stăteau cu spatele la perete, încercând să nu se uite la cuplul complet dezbrăcat care făcea sex pe podea. Strigătele poliției și ochii și respirația grea a tuturor nu au părut să le afecteze activitatea pentru au continuat până au terminat amândoi (foarte zgomotos), s-au ridicat, s-au îmbrăcat și au plecat calm.

Am fost la nunta prietenei mele care a avut loc pe plajă pe o insulă grecească și totul era foarte clasic și romantic. Apoi părinții și familia au mers la culcare, iar mirele și mireasa au băgat vreo 300 de pastile și 1000 de sticle cu apă. A venit o trupă de reggae grecească și a cântat toată noaptea, în timp ce noi am înotat în mare. Pare scurtă și simplă, dar e cea mai mișto petrecere la care am fost vreodată.

Eram într-o trupă de punk și am fost invitați să cântăm la o petrecere în suburbii. Cântasem la multe petreceri până atunci și multe o luaseră razna, dar n-am mai văzut așa ceva. Oamenii săreau de pe acoperiș în piscină, erau artificii peste tot, toată lumea dădea pe gât shoturi și fuma jointuri, iar un tip era în flăcări, ceea ce în mod normal ar fi penal, dar aici tuturor li se părea cool.

În fine, la un moment dat, un tip a hotărât să taie un copac. Că doar ce se face la petreceri, nu? Apoi l-a tăiat bucăți și i-a dat foc, iar oamenii aruncau toți sprayuri în foc să le facă să bubuie.

Bineînțeles că au reușit să deranjeze toți vecinii, așa că n-a fost de mirare când cineva de pe acoperiș a strigat „Poliția!”. Nimeni nu s-a speriat, toți petreceau mai departe. Tipul care avea casa a ieșit calm să vorbească cu ofițerul, care i-a spus doar că cineva trebuia să mute mașina pentru că bloca o ieșire. După care a plecat. Se pare că nu toți polițiștii sunt de căcat tot timpul.

Vizitam o prietenă de la Universitatea Falmouth într-un an și s-a hotărât să mă ducă la o petrecere în loc să stăm la cârciumă toată noaptea. La petrecere lucrurile nu stăteau grozav: invitații erau toți rastafari albi care ascultau un psytrance infect. În prima oră doar am discutat despre ce muzică ar putea să ne înveselească.

În timp ce aveam conversația, am observat că oamenii se distrau de minune. M-am ridicat, m-am plimbat un pic, cineva mi-a dat niște MDMA și am început să mă distrez și eu. Am vorbit despre lucruri cretine de care mi-era silă când mi-am amintit a doua zi, dar m-am simțit ok în mediul ăla și am intrat într-o cameră, unde o tipă pe nume Petunia mi-a făcut un blowjob.

Toate astea nu m-au convins să-mi las părul să crească și să-l înnod, dar mi-am dat seama că hipioții nu sunt chiar cei mai enervanți oameni din lume.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe povești adevărate.