De ce e nasol să fii cuplată cu un fotomodel masculin

Gândul la o relaţie cu un fotomodel masculin mă face să vreau să vomit peste colecţia lor de produse pentru îngrijirea părului şi creme hidratante scumpe. Ca să fii fotomodel ai nevoie de IQ-ul unui copil de cinci ani, iar toţi tipii pe care i-am cunoscut la castinguri abia depăşeau nivelul de şcoală primară. Nu spun că TOŢI fotomodelii sunt idioţi, doar că toţi cei cu care am lucrat eu nu ştiau nici măcar cine au fost F. Scott Fitzgerald sau George Carlin şi asta e sumbru.

Nu mă voi cupla în viaţa mea cu un fotomodel masculin din următoarele motive:

1) Nu ştiu dacă aţi înţeles asta din introducere, dar sunt proşti de dau în gropi. Majoritatea îşi petrec timpul liber la sală, la solar sau la dentist unde îşi albesc dinţii. Nu i-am văzut niciodată citind o carte sau purtând o conversaţie despre ceva mai profund decât clubul lor de noapte favorit de la marginea oraşului. Dacă au o a doua slujbă în afara de modelling, acea slujbă va fi cea de barman, ceea ce înseamnă că va trebui să aud cuvântul „mixologist" zilnic – lucru pe care n-ar trebui să-l îndure nimeni.

Pe de altă parte par fericiţi mereu. Cred că invidiez proştii; nu se streasează prea tare. Trebuie să fie plăcut.

2) Îşi cheltuie o mare parte a banilor pe haine, ceea ce îi face prea săraci ca să-mi cumpere poşeta aia nouă de la Rebecca Minkoff. Îmi place ca iubiţii mei să aibă o garderobă simplă. Nişte blugi care să-i vină bine, tricouri drăguţe, cămăşi şi o geacă de piele. De încălţări nu prea îmi pasă atât timp cât nu poartă adidaşi sport de boşorog. Dacă nu te cheamă Larry David sau dacă nu îţi crapă coloana fără adidaşii ăia ortopedice, atunci e ca şi cum ai spune c-ai renunţat la viaţă.

3) Sunt foarte mici. Bărbaţii sub 30 de ani nu prea ştiu cum să impresioneze doamnele, aşa că asta cuplat cu faptul că fotomodelii sunt mai egocentrişti decât Kanye West şi sunt obişnuiţi cu tipe care să le pice la picioare, nu dă prea bine. De exemplu lucram la un shooting cu un puşti de 19 ani şi trebuie să părem un cuplu de îndrăgostiţi care se distrează. Mă gândeam că, model fiind, o să prindă conceptul de bază, dar boul doar se holba la cameră ca la o poză de buletin cu expresia de „sociopat care mimează faptul că e îndrăgostit."

4) N-au simţul umorului. Tot ce trebuie să facă băieţii ăştia ca să agaţe e să se uite frumos la o fată peste bar şi ea se va uda instant. Nu trebuie să fie şarmanţi sau inteligenţi, aşa că nu mai are niciun rost să-şi folosească creierul nu? Pe o scară de la unul la Ryan Gosling, tipii cu care am ieşit erau puţin mai ok ca Steve Buscemi, adică aceste păreri vin din partea unei femei care alege bărbaţii mai mult după personalitate, pentru că nu contează ce frumoşi are unul pomeţii, dacă nu putem să ne distrăm împreună făcând porcării drăguţe. Aţi vomitat încă? Bine, trec mai departe.

5) Sunt prea slăbănogi. Nu pot să ies cu un tip care e mai slab ca mine – sunteţi nebuni? Sunt aproape anorexică şi dacă aş merge la braţ cu un efeminat drăguţ, nu aş arăta la fel de bine ca lângă un tip urât. Am mers pe logica asta vreme de ani de zile şi mi-a mers bine până acum (de fapt nu, dar asta e impresia mea după antidepresive). Îmi place să mă cuplez cu tipi de care să spună cei din jur „ce naibii caută labagiul ăla cu bunăciunea aia?" Asta înseamnă că e mult mai mică şansa ca el să te înşele, pentru că ştie că iese cu una care nu-i de nasul lui. Să lăsăm deoparte faptul că ultimul meu iubit m-a înşelat cu una mai tânără, deşi el avea 50 de ani. Ce muist, nu? Sunt o fotomodelă, cum naibii să mă înşeli pe mine?? Poate e vina mea că am sânii prea mici şi mi-am cam pierdut apetitul sexual de la anticoncepţionale şi Zoloft. Mă rog, nu mă merită – sunt prea tare! Nu aţi realizat asta încă?

-

După lista asta probabil o să mor singură într-o rulotă cu 17 pisici şi o iguană – singurele lucruri incitante din viaţa mea vor fi promoţiile la morcovi. N-am nicio scăpare.

Traducerea: Mihai Popescu

Anterior: Cum am scăpat de fotograful rus sinistru