On & offline: un interviu cu Ryder Ripps

Ryder Ripps are 24 de ani, e artist şi trăieşte la New York. Îşi petrece o mare parte din timp dându-se pe net, unde a reuşit să agregheze câteva comunităti de surferi care-şi focuseză activitatea fie pe (re)search-ul în straturile inferioare ale deepweb-ului, fie pe sondarea creativă a reţelei în încercarea de a dezvolta noi tipuri de dialog vizual.

Este conştient de faptul că atât dead media cât şi media archaeology sunt concepte ce permit extensii şi adaptări, de aceea Ryder a creat în 2009 platforma on-line Internet Archaeology, cu scopul de a explora, recupera şi arhiva artefacte grafice specifice începuturilor culturii on-line. Adică cam tot ce însemna net-ul în anii 90: site-uri Geocities, pagini “Click to Enter” şi “UnderConstruction”, fonturi gen comic sans şi papyrus, background-uri înstelate, Gif-uri animate, intro-uri flash etc. Dap. Exact acele lucruri de care fac mişto astăzi web-designerii, dar care definesc vizual cultura primilor amatori şi online geeks. Dacă ai trait cel puţin un sfert de secol şi te-ai dat pe net, ştii sigur despre ce vorbim, pentru că e exact web-ul din perioada în care aveai conexiune dial-up, jucai Duke Nukem 3D şi răspundeai la asl pls-uri pe mIRC.

Cu dump.fm-ul, un chat în care se poate face ping pong live prin intermediul imaginilor, este altă poveste. S-a scris despre el că ar fi “noul 4Chan”; unii chiar au ars-o mai flamboaiant şi l-au numit “The Gif Emporium”. Treaba e că, pe dump.fm poţi cunoaşte o groază de artişti din mai toate colţurile lumii şi te poti educa vizual la foc automat. Odată ce ai dat sign in, trebuie sa te pui pe ON, adică să ai viteză de reacţie, ochi bun, chef de căutat pe net şi de shoopat. Şi asta pentru că nu întâmplător Dump.fm-ul este responsabil pentru o mulţime de meme-uri care invadează zilnic netul. Dintre acestea, Deal with it şi sloth goth sunt cele mai vizibile, reuşind să spargă suprafaţa netedă a coloniilor de date corporate, pentru a fi eliberate în fluxurile rss şi indexate de motoarele de căutare.

Pe lângă I.A şi Dump.fm, Ryder lucreză mult şi bine la o serie întreagă de proiecte. Numai în ultimele două luni, lucrările lui au fost expuse la Speed Show-urile din Bucureşti şi New York, la 319 Scholes Gallery N.Y în expoziţia dump.fm/irl, Byob N.Y, dar şi în cadrul expoziţiei Browsing Internet Archaeology, pe care o puteţi vizita, până pe 10 decembrie, la Galeria Atelier 35 din Bucureşti.
Pentru Vice Ro, ne-am întâlnit cu Ryder pe un google doc completat în RT la şase mâini şi am discutat despre I.A & dump.fm, dar şi despre alte proiecte mai vechi şi mai noi, desfăşurate on şi off line. Şi pentru că totul a început, pentru noi, pe la două noaptea, atunci când lipsa țigărilor şi a somnului şi-a spus cuvântul, l-am chestionat asupra câtorva probleme incomode legate de noua generaţie de net conscious artists, pentru ca mai apoi, spre dimineaţă, să aflăm câte ceva despre M.I.A şi despre cum se vede Bucureştiul din New York. Ceea ce a rezultat nu este un interviu tipic, ci mai degrabă un threesome între nişte oameni cărora le plac cam aceleaşi lucruri…

Hei, Ryder

Ştim că este al doilea tău interviu în perioada asta, însă credem că one question-interview-ul lui Rafael nu te-a stresat prea tare. Faza e că răspunsul tău ne-a stărnit curiozitatea şi vrem să vedem cam cum te descurci în mai mult de 140 de caractere.

Matei: Crezi că lucrările tale, atât cele on cât şi cele offline, intră în categoria a ceea ce Ben Davies numea “social media art”? Ştiu că pe Rhizome conceptul ăsta a creat multe controverse… E un concept prea închis pentru ceea ce ce faci tu?
Ryder: În toate lucrările mele încerc să folosesc tool-uri cât mai fresh. Asta implică şi peisajul „social media”, care, deşi mega prezent în rutina zilnică, nu reprezintă decât o parte a mediului on-line. Stau mult pe net şi îmi place să lucrez cu mai tot ce îmi pune astăzi la dispoziţie reţeaua. Cred că, indiferent de domeniul de care aparţii, artistic sau nu, faptul că nu vrei/nu reuşesti să abordezi problematica internetului, echivaleză cu refuzul de a chestiona o realitate a societăţii actuale. Însă o poţi face intenţionat sau din ignoranţă…

Matei: Mda, dar cred că deşi mulţi artişti nu adresează în mod direct aceste probleme, sunt în mod inevitabil influenţati de ce se întâmplă în mediul virtual, chiar daca nu se focusează în mod conştient aspra lui. Mai toţi artiştii o ard pe net astăzi, dar puţini reflectă critic asupra prezenţei lor online.
Care-i faza cu „the sound of facebook”?
Ryder: Am dat întâmplător peste melodia unui cântăreţ grec, Efli Thodi, despre facebook. Deşi nu ştiu boabă de greacă, am reuşit să mă prind cam care era sensul versurilor. Ca şi arta, muzica poate fi foarte elocventă pentru un anumit context istoric sau cultural. O să râdeţi dar cred că muzica folk face chestia asta foarte bine. M-a interesat să documentez modul în care toată isteria asta legată de facebook este receptata în muzica folk. Facebook-ul este un fel de John Henry al zilelor noastre.

Silvia: Hahaha, tare asta cu John Henry! Că tot a venit vorba de un american folk hero, vreau să te întreb cum stă treaba în New York. Ştiu că există câteva centre precum LA, Chicago în SUA, Amsterdam, Berlin şi mai nou Londra şi Atena în Europa, care expun şi promovează o nouă generaţie de artişti. E vorba despre aşa numiţii „net conscious artists.” Există o asemenea scenă în New York şi dacă da cum se dezvoltă aceasta?
Ryder: Încă de la început, oamenii au venit la New York pentru a-şi da un refresh. Presupun că ştii toată povestea cu idealurile lumii noi care s-au transformat ulterior în idealurile comunităţii globale, ale pieţei libere şi ale noilor tehnologii. Net-ul presupune chestii asemănătoare…. Cred că Alexander Hamilton a fost l33t.

Silvia: Da da, ştiu povestea. Toţi o ştim. It’s all politics! Eu am vrut să aflu o chestie simplă: te întrebam dacă artiştii influenţaţi de cultura web lucrează într-o comunitate. Ştiu că Tom Moody, Michelle Ceja sau tineri curatori precum Lindsey Howard trăiesc şi lucrează la New York.
Ryder: „alone together”

Matei:Dă-mi câteva argumente care ar putea justifica adicţia ta pentru net şi câteva care explică necesitatea creării unor spaţii virtuale alternative.
Ryder: Am fost întotdeauna fascinat de modul în care se pot crea comunitaţi pe net pornind de la afinităţile utilizatorilor pentru un anumit tip de conţinut. Mi-am dorit să creez un spaţiu unde conţinutul, în special imaginile, să poată fi diseminat rapid, într-un format mai liber şi mai alert. Un atribut care le lipseşte platformelor de blogging. Ce mă ţine atât de mult pe net este infinita posibilitate de a găsi chestii noi. Nu o ard stalker pe facebook, în schimb sunt obsedat de ideea de a descoperi oameni noi şi content fresh, ca atunci când găseşti ceva neaşteptat de cool în clipurile sugerate de youtube ca related sau atunci când clickezi nesfârşitele şiruri de link-uri din delicious. Cel mai mult apreciez tool-urile prin intermediul cărora poţi accesa nu numai informaţia de tip intrebare-răspuns, deci informaţia pe care o cauti, ci şi informaţia total neasteptată.

Matei: Atât I.A cât şi dump.fm se focusează pe imagini găsite şi web surfing – fie în zona graficii vernaculare fie a conţinutului exotic ori uber fresh – ca moduri de a deschide noi tipuri de conversaţii vizuale. Ce-ţi place să cauţi pe net? Ai cumva patternuri sau motoare de căutare preferate?
Ryder: De obicei urmăresc link-urile postate de alţi oameni. Acum mă axez mai puţin pe căutarile random, ci mai mult pe chestiile obscure care îmi trezesc interesul. jpg4.us e destul de tare în sensul ăsta.

Matei: Cât este de important pentru tine”” în ceea ce priveşte practica artistică?

Ryder: Eh, nu este chiar aşa important. Să ai internetul ca audienţă e destul de ok, până realizezi că cei care te urmăresc sunt tot artişti.

Silvia: Ai senzaţia că ne învârtim într-un cerc închis? M-am gândit de multe ori la chestia asta…
Ryder: Dap.