ONG-urile de romi sunt prea ocupate cu fondurile UE, ca să discute cu cei pe care-i reprezintă

FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

ONG-urile de romi sunt prea ocupate cu fondurile UE, ca să discute cu cei pe care-i reprezintă

Un ONG de romi a vrut să facă un documentar despre discriminarea etniei din sistemul de sănătate, fără să verifice dacă există cazuri concrete. Trăiască fondurile europene.

Mugur Vărzariu este un fotograf român care a lucrat îndeaproape cu membrii comunităţii rome, dar şi cu ONG-urile care se ocupă de ei. Primele surprize neplăcute cu astfel de organizaţii le-a avut la Baia Mare în 2012, când primarul evacua romii din cocioabele lor de pe valea unui râu şi-i muta într-un fost combinat chimic. Pentru că Mugur le-a oferit câtorva dintre romi asistenţă juridică, ei îl sunau pe el să se plângă că urmează să fie evacuaţi şi nu pe ONG-işti. Aşa că Mugur a transmis el cererile de ajutor către organizații, dar romii n-au fost contactați, n-au ştiut cum să facă plângeri şi au fost mutaţi.

Publicitate

Nici anul ăsta ONG-urile pentru romi nu i s-au părut mai breze. Unul dintre ele l-a abordat pentru un documentar despre modul în care romii sunt discriminaţi  de sistemul sanitar. Documentarul urma să fie făcut prin mai multe comunităţi rurale din judeţele Gorj, Bacău şi Suceava. Dar neprofesionalismul ONG-ului a lăsat documentarul fără subiect şi l-ar fi obligat pe Mugur să realizeze un documentar fals, ceea ce evident a refuzat, după cum explică mai departe:

 „Nu zic numele ONG-ului, pentru că eu atac o problemă specifică, cea a activismului de canapea şi a organizaţiilor care ar trebui să ajute romii, dar se ajută doar pe ele cu nişte fonduri europene. După trei ani de colaborări, dacă trag linie, rezultatul final e acelaşi pentru toate asociațiile: nu ştiu realitatea din teren.

Prima parte a documentarului trebuia să fie realizată la Târgu Jiu, Marza şi Vârtop. Ne-am dus vreo trei-patru zile acolo în februarie 2013. Tot ce trebuiau să facă cei de la ONG era să identifice cazurile de discriminare faţă de romi, în care li s-a interzis accesul la tratament medical pe bază de etnie. Nu numai că n-am găsit niciunul care să aibă vreo problemă cu medicul, dar majoritatea oamenilor îmi spuneau: „Noi îl iubim pe domnu’ doctor”. Am întâlnit un caz în care un rom se plângea că nu-l tratează medicul fără şpagă, dar acelaşi lucru mi l-a zis şi-un român din localitate, deci nu era vorba de discriminare. Practic, toţi ne-am pierdut vremea, iar  ONG-ul şi-a pierdut banii. Nu părea să le pese. Mie îmi păsa, că eu m-am dus acolo pe banii mei.

Publicitate

În partea a doua a proiectului trebuia să vizităm nişte comunităţi din Moldova prin martie. Îi rugasem pe ong-iști să identifice în avans cazuri reale de discriminare. Dar la Buhuşi, un oraş din Bacău, nu doar că nu existau nemulţumiri, dar doctorul local implementase sistemul de reţete electronice în beneficiul comunităţii. Ultima comunitate pe care-am vizitat-o a fost cea din Poiana Negustorului, Bacău. Din nou nicio problemă. Cei de la ONG considerau că e o formă de discriminare că în comunitate se ajungea doar pe un drum neasfaltat de şase kilometri. Dar şi problema asta afecta atât comunitatea romă, cât şi pe cea română din zonă.

În ambele etape ONG-iştii spuneau că s-au bazat pe mărturiile unor „mediatori sanitari de la faţa locului”. Evident mediatorii ăştia erau unii care n-aveau nicio treabă cu sistemul sanitar, niște oameni care aveau rude sau prieteni prin zonă i ştiau situaţia la a treia mână.

Mai trebuia să ajungem în două locuri, dar le-am spus că nu mai merg, că nu pot vorbi despre discriminare acolo unde nu e. Ironic este că fix în ultimul loc au găsit un medic rasist, care nu-i trata oamenii fix pentru că erau romi şi a respins demersul echipei cu replici precum: „Lăsaţi-mă cu ţiganii voştri”. Se pare c-au avut noroc de data asta, că din toate deplasările, din toate localităţile, au găsit şi ei una cu un medic pe tema documentarului.

Nu susțin că nu există discriminare în domeniul sanitar faţă de romi, am văzut-o şi eu la Baia Mare, când îi trimitea spitalul înapoi într-un loc plin de chimicale periculoase cu argumente precum „ei ş-aşa locuiau în cocioabe înainte, deci ce le strică”. Nici că sunt de acord cu şpaga din sistemul sanitar sau cu infrastructura proastă din mediul rural, dar aici vorbim de altceva. E un alt documentar. Oamenii ăştia ne-au plimbat prin jumătate de ţară ca să caute nişte cazuri dintr-o comunitate despre care nu ştiau nimic. Au mers pe noroc.

Publicitate

Acum aştept să văd dacă o să mai scoată documentarul. E uşor să editezi la montaj sau să bagi un voice-over în care să spui ce vrei tu peste imaginile cu romi. Eu nu aş arăta filmul ăsta şi nici n-aș spune că-i făcut de mine. Le-aş plăti celor din echipa de filmare ce le datorez şi aş considera că materialul a fost un eşec.”

Dacă vrei să afli mai multe despre subiect intră pe site-ul lui Mugur Vărzariu.

Citește și:

În România este epidemie de HIV

Toxine pentru romi

Noua generaţie de romi este într-o situaţie sumbră