ONU plimbă occidentalii bogați prin țările din lumea a treia, cu ajutorul realității virtuale

Stau pe acoperișul unei clădiri abandonate din Monrovia, Liberia. Plimb privirea de la soarele care apune la bărbatul de lângă mine care cântă la o chitară artizanală.

Alături de el cântă o tânără numită Decontee Davis, o supraviețuitoare a pandemiei de ebola care bântuie Africa de Vest din 2013. Mi-a făcut un tur sfâșietor al vieții ei din Liberia, inclusiv al spitalului unde are grijă de alții care suferă de această boală la care ea este acum imună.

Dar eu nu risc nimic. De fapt, nici ea și nici eu nu suntem acolo. E doar secvența finală dintr-un documentar de șase minute, proiectat în realitatea virtuală de cei de la Națiunile Unite.

Waves of Grace este a doua parte dintr-o serie de scurtmetraje realizate în colaborare cu aplicația video de realitate virtuală Vrse și regizorul Chris Milk (cu puțină finanțare de la VICE). Ideea este să facă legătura dintre occidentali și acele zone defavorizate din jurul lumii care par abstracte și îndepărtate.

Cu toate limitările tehnologiei de realitate virtuală, e o metodă atât de eficientă încât îți dă senzația că ai trecut printr-o experiență reală. Vocea lui Decontee Davis răsuna în urechea mea, cât stăteam lângă patul de spital unde îngrijea un pacient care uitase deja ce mai înseamnă contactul uman. Am vizitat curtea prăfuită a unei școli, unde copiii cântau și se uitau speriați la mine. Am stat atât de aproape de o groapă comună în care oamenii așezau saci cu cadavre, încât aproape am simțit cum mi-au atins genunchii.

Când mi-am dat jos casca, eram iarăși pe ultimul etaj al hotelului fițos din Manhattan unde s-a ținut această demonstrație. Eram înconjurată de oameni bine îmbrăcați care țineau pahare de vin în mână, în timp ce se plimbau prin lumea lui Davis cu căștile de realitate virtuală. Dezorientarea pe care o simțeam în acel moment, m-a făcut să realizez cât de reală și concretă a fost Liberia pentru mine în acele șase minute.

Se vorbește de ani buni despre puterea realității virtuale ca un instrument pentru construirea sentimentului de empatie. Jurnaliștii, artiștii și doctorii au experimentat cu capacitatea acestui canal media de a convinge creierul să accepte că ceea ce vede e real.

Gabo Arora este noul consilier media pentru ONU și participă la regizarea acestor documentare. El și un cameraman s-au plimbat cu o cameră specializată care filmează în 3D, la 360 de grade. Aparatul e destul de discret ca să fie lăsat pornit în mijlocul unei clase, iar ocazional devine o curiozitate pentru trecători. Rezultatul e că te face să te simți ca un vizitator stingher, la care se holbează toată lumea (desigur, ei se holbează, de fapt, la camera ciudată, dar tu nu simți asta). Asta face ca acel loc îndepărtat care e devastat de Ebola să pară tangibil.

„Asta e viața obișnuită a acelor oameni, dar obișnuitul lor are ceva îngrozitor în el," mi-a explicat Arora. „Nu stau cu camera în fața lor. Ei sunt singuri cu propriile lor probleme și asta se vede din modul obișnuit prin care trec peste ceva care e îngrozitor."

Liderii de stat, filantropii miliardari și alte personalități importante sunt publicul țintă al acestor filme. În primul documentar virtual ONU, Clouds Over Sidra, o tânără siriană îți face un tur prin tabăra de refugiați Za'atari în care locuiește. A fost lansat la Forumul Economic Mondial din Davos, unde unii dintre cei mai bogați și puternici oameni din lume au testat căștile și au trecut prin viața haotică a refugiaților sirieni.

În fostul său rol, de consilier senior pe politici ONU, Arora mi-a spus c-a văzut prăpastia care se face dintre cei puternici și cei care sunt obligați să suporte conscințele deciziilor lor.

„Cred că mulți dintre acești oameni se duc în locuri precum tabără de refugiați din Za'atari cu un anturaj. Mi se părea că ei nu înțeleg ce înseamnă să te pui în locul altuia și cred că ar trebui să se schimbe asta."

Documentarele astea se răspândesc destul de rapid. Clouds of Sidra s-a răspândit în 40 de țări, a fost tradus în 15 limbi diferite și urmează să fie introdus în școli.

Arora spune că sunt semne că filmele chiar adună donații de la cei care le testează. Ăsta este probabil cel mai important factor când vine vorba de supraviețuirea acestui program inedit în cadrul unei instituții care nu înțelegea să promoveze problemele lumii, decât prin vedete de la Hollywood, până acum.

Mai sunt și alte filme imersive în lucru. Unul are loc pe râul Gange, care a ajuns toxic în ultimii ani, altul are loc între ruinele Nepalului, după ce-a fost distrus de cutremure. Echipa are în plan și un tur prin realitatea virtuală al regiunii Gaza. După lansare, filmele pot fi descărcate de oricine care are o cască VR (merge și dacă ai smartphone). Clouds Over Sidra și Waves of Grace pot fi văzute prin aplicația Vrse de pe întâi septembrie.

Traducere: Mihai Popescu

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre realitatea virtuală:
Oamenii de știință vor să folosească realitatea virtuală ca să trateze pedofilia
Este realitatea virtuală drogul următoarei generații?
Facebook pășește în era realității virtuale sociale cu videoclipuri sferice