​Oscarurile au demonstrat că oamenilor li se pare încă amuzant să râdă de asiatici

Ce se întâmplă: la TV, poți face mișto fără probleme de persoane obeze, persoane cu handicap, persoane în vârstă, persoane trans, latino-americani, indieni și asiatici. Poți să-i numești cum ai chef, nu există cenzură pentru asta. Ashton Kutcher are voie să se vopsească pe față cu maro și să pretindă că e indian, Tina Fey are voie să creeze un personaj în Unbreakable Kimmy Schmidt pe nume Dong, care vorbește engleză stricată și e bun la mate, iar Shaq îi poate zice „Ching-chong-yang-wah-ah-soh" lui Yao Ming în direct la TV.

Așadar, a fost surprinzător și, în același timp, deloc surprinzător, când gazda Oscarurilor, Chris Rock, a aruncat o glumă despre asiatici. Sincer să fiu, gluma lui Rock a fost mai mult dubioasă decât ofensatoare. A prezentat niște „contabili" de la PricewaterhouseCoopers, firma care măsoară voturile Academiei: „Ne-au trimis cei mai dedicați și muncitori reprezentanți ai lor: Ming Xu, Bao Ling și David Moskowitz." Au urcat pe scenă trei copii asiatici, nesiguri de locul în care ar trebui să stea, în timp ce Rock a continuat: „Dacă cineva se simte ofensat de această glumă, să posteze despre asta pe Twitter de pe telefonul care a fost făcut tot de copiii ăștia."

Da, e o glumă trivială, bazată pe două stereotipuri obosite. Dar mai rău e că e incoerentă. Au aruncat anume numele evreiesc ca să nu pară că se leagă în special de asiatici, dar gluma cu telefonul nu se potrivește cu stereotipul evreiesc – așa că nici măcar n-a fost o glumă rasistă bună.

E un adevăr inconfortabil faptul că o glumă poate fi atât amuzantă, cât și rasistă, ceea ce nu înseamnă că rasismul e amuzant. Să luăm momentul în care Sarah Silverman a fost invitată în emisiunea lui Conan O'Brien și a glumit că i s-a zis să scrie pe un formular „Nu suport gălbejiții " ca să scape de responsabilitățile de juriu. „Le-am zis că n-o să scriu asta doar ca să nu fiu aleasă în juriu. Nu vreau ca oamenii să creadă asta despre mine. Așa că am scris « Ador gălbejiții ». Și cine nu-i adoră?"

Umorul glumei lui Silverman e structural și se bazează pe falsa ignoranță a lui Silverman în privința puterii ofensatoare a cuvântului „gălbejiți". Nu face referire la niciun stereotip despre asiatici. Orice altă insultă ar fi funcționat la fel. Dar lucrul important pe care l-a ratat toată lumea care a discutat despre asta e că producătorii emisiunii Conan au rugat-o să schimbe cuvântul „gălbejit" cu „spic", un termen ofensator pentru persoanele latino, pentru că li s-a părut mai puțin jignitor. („Spic" derivă din „no spik Ingles " și face parte din categoria de atacuri asupra anumitor popoare în baza mâncărurilor lor tradiționale sau incapacitatea lor de a vorbi o limbă). Asta e cel mai ofensiv: ideea că e mai puțin ofensator să faci glume despre alte rase decât cea neagră.

Anthony Jeselnik, un alt comedian, a povestit că avea o glumă despre asiatici care dețin spălătorii și i-a fost înlocuită de un producător din emisiunea lui Jimmy Fallon cu o altă glumă despre asiatici care construiesc șine de cale ferată – „de un milion de ori mai ofensatoare ", susține el. Dar a avut voie să-și spună gluma ofensatoare, pe care o încheie astfel: „Morala poveștii e că oamenii care se supără la glume sunt total dobitoci."

Are dreptate parțial. Sunt enervanți și liberalii sensibiloși care strică orice glumă pe motiv că e rasistă. Evident că rasiștilor li se par amuzante glumele rasiste pentru că e plăcut să ți se confirme prejudecățile – vezi teoria superiorității în umor a lui Thomas Hobbes – iar anti-rasiștilor li se par câteodată amuzante glumele rasiste pentru că uneori umorul glumei provine din forma ei și modul în care a fost transmisă, nu doar din conținut. Și mai complicat e faptul că analizarea glumelor, așa cum fac eu acum, te face să pari un prost care ratează toată ideea glumei, și anume, de a sta relaxat și a nu o lua prea în serios.

Dar ce omit Jeselnik și alți comedieni e că ceea ce ar trebui și n-ar trebui să ofenseze e la fel ca orice altă problemă de gust sau de opinie. E ca și cum ți-ar spune cineva că n-ai voie să nu-ți placă anșoa. E cu totul altceva când spui o astfel de glumă și ești o persoană care n-are idee cum e să fie ținta rasismului.

Mai târziu, tot la ceremonia Oscarurilor, a avut loc o a doua glumă despre asiatici, când Sascha Baron Cohen a remarcat că și alte minorități au rămas pe dinafară: „Cum de nu există un premiu Oscar și pentru omuleții galbeni cu puțe mici – Minionii? " Folosește aceeași bufonerie falsă pe care a folosit-o Silverman cu „gălbejiții ", de și a lui se bazează pe stereotipuri – Cohen face publicul să completeze singur gândul rasist.

Ceea ce nu face gluma mai puțin rasistă, dar clarifică faptul că se așteaptă ca publicul să înțeleagă deja aceste prejudecăți. Și de unde au apărut prejudecățile astea, în primul rând? Zilele astea, rasismul împotriva asiaticilor din media apare sub forma comediei. Cel mai ușor e să-l exprimi printr-o formă de comedie rasistă ironică și auto-ironică, livrat de liberali cunoscuți împotriva minorităților, în care gluma se bazează pe faptul că publicul știe că rasismul e ofensiv.

Nimeni nu zice că acești comedieni au un dinte împotriva asiaticilor sau a persoanelor latino. Probabil că vor doar să șocheze un pic publicul cu curajul lor, dar nu intenția e importantă. Important e că nu prea există alte reprezentări în media ale minorităților non-negre decât sub forma acestor glume insipide ; e greu s ă râzi la glume când nu ești niciodată luat în serios. Hei, știai că mai multe actrițe albe decât actrițe asiatice au câștigat premii Oscar pentru că au interpretat femei asiatice? Dați-ne câțiva nominalizări la Oscar pentru actori asiatici și un președinte asiatic și o să ne fie mai ușor să râdem la glumele astea.

Urmărește-l pe Tony Tulathimutte pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre rasism pe VICE:
Tehnicile rasiste de angajare din Coreea de Sud nu sunt deloc subtile
Războiul anti-drog din România este un pretext pentru rasism
Neo-naziștii de pe internet vor să construiască o utopie rasistă în Namibia