Dacă ai ratat evenimentele de săptămâna trecută, trebuie să știi că ai pierdut vreo patru zile în care parcă i-a tâmpit pe toţi căldura, ca să parafrazez un vers din Florin Chilian. În câteva zile, politicienii au emis atâtea tâmpenii, că nici nu ştiu exact cu ce să-ncep.

Încep cu evenimentele suprarealiste ale săptămânii. Ți-l amintești pe Cristian David? Pe modelul Şova, fostul ministru de interne al PNL duce lucrurile şi mai departe pe calea absurdului. Dacă Şova a fost miruit în Parlament, Cristian David s-a botezat după ce a ieșit din arest, Dumnezeu fiind probabil ultima lui speranţă de a fi ferit de puşcărie pentru o şpagă de 500 000 de euro.

Continuând pe ideea de senzaţii tari româneşti, vorba reclamei, Adrian Sârbu pare că suferă de „Sindromul Mi Se Cuvine". Sârbu a „creat oameni" şi, prin urmare, n-are ce căuta în puşcărie, pare să zică. E ca şi cum Dan Voiculescu ar spune că n-are ce căuta la pârnaie pentru c-a furat zeci de milioane de euro de la noi, doar pentru că are un ONG prin care lumea donează prin SMS bani pentru nişte cazuri sociale. A ajutat oameni, deci ar trebui să meargă în Rai. Stupid.

Și dacă tot veni vorba de Voiculescu, iată încă o dovadă că amicul Victor Ponta i-a pus averea la păstrare. Nu era suficient că executarea fusese secretizată pe la ANAF, dar sediul Antenei 3 e pasat acum la RA-APPS, către care televiziunile securistului vor plăti, probabil, o chirie minusculă şi, evident, secretă.

Dan Tapalagă a scris un editorial în care descrie foarte bine situaţia actuală a conducerii ţării. După ce-a pierdut alegerile, Victor Ponta parcă se mai calmase un pic, dar i-a trecut rapid. Nesimţirea şi-a reluat locul în strategia politică, mai ales că nu mai e nimeni care să-i dea peste nas. Preşedintele României pare că ia modelul nemţesc la propriu, are rol mai degrabă decorativ, iar opoziţie care să facă scandal nu există.

Într-un fel, e de-nţeles. După ce-a intrat DNA-ul în toate partidele, probabil că se aşteaptă să-i vină şi lui rândul. Şi nu mai bine să facă ceva să nu se întâmple? Aparent, Ponta a găsit soluţia: vrea ca procurorii să nu mai aibă statut de magistrat şi să nu-i mai poată ancheta pe politicieni, cu atât mai mult cu cât „duşmanul" DNA vrea scoaterea ideii de imunitate din Constituţie.

Mai trist însă e că, în Parlament, se joacă la mica înţelegere. De exemplu, partidele au pus de-un blat scurt pe noua lege electorală pentru locale, care nu schimbă mai nimic, ci doar îi ajută pe ei să-şi păstreze masele de manevră în zonele în care sunt majoritari. După cum explică jurnalistul Vlad Petreanu, un primar poate fi ales dintr-un singur tur şi nici măcar n-are nevoie de mai mult de voturile a 10% din populaţia unei localităţi.

Şi pentru că vin alegerile, deja s-a pus la cale asigurarea voturilor bugetarilor. Deşi toate companiile străine care au investit în România urlă după autostrăzi, deşi au ieşit în stradă să-l înjure pe Ponta până şi sindicaliştii de la Dacia, prim-ministrul s-a pus pe dat înapoi toate sporurile tăiate din 2010 până acum.

Asta n-ar fi o veste rea în sine. Rău este că unele sporuri sunt aberante - spor că ştii să lucrezi pe calculator, spor că lucrezi pe calculator şi-ţi strici ochii, spor de limbă străină şi alte tâmpenii similare. Şi mai rău însă e că banii ăştia nu sunt cuprinşi în execuţia bugetară, dar ar trebui daţi de la 1 mai.

Probabil îşi închipuie că, aprobând impozitarea bacşişurilor, vor fi bani. Scuze, nu ştiu cum să scriu mai explicit, că ar râde şi curcile de un astfel de calcul economic. Sau probabil îşi închipuie, aşa cum face mişto Lucian Vasilescu într-un articol de opinie din ZF, că va merge ideea de „stat remiţionist" (adica bazat pe remiterile de bani de la romanii de-afară).

Dincolo de ironie, Vasilescu face o observaţie importantă: din 2009 încoace, „remiterile", adică banii veniţi de la „căpşunari" în economia românească, au fost mai mari decât investiţiile străine în România. Asta denotă o lipsă de interes totală. Hai, dacă guvernul Boc mai are scuza că a prins perioada de criză, Ponta nici măcar de atât nu beneficiază, ţara era deja redresată în 2012, când a devenit prim-ministru.

La politica de care avem parte, uneori mă simt ca şi când ăsta ar fi planul guvernanţilor, să ne trimită pe toţi în afara ţării, la muncă, iar noi să trimitem bani ca să aibă ei de unde să fure. Şi ideea de a pleca începe să sune parcă tot mai bine, mai ales când vezi astfel de aberaţii, adică ar cam vrea să te oblige să votezi, în caz contrar, ar trebui să plăteşti o amendă de o mie lei.

N-am mai văzut ştirea şi pe alt site, n-am cum să verific, dar cred că vor fi suficienţi români care nu vor merge la vot. Ce prost sunt!, tocmai am aflat cum vor fi plătite sporurile bugetarilor! Lăsând gluma la o parte, acum ar avea sens şi ştirea cu STS, care va scana buletinele începând cu următoarele alegeri. Ca să fie mai uşor să trimită amenzile. Glumesc, asta n-ar fi o idee rea, dar la cum sunt implementate toate ideile plătite din banii noştri, mă aştept să fie doar o altă cheltuială inutilă.

Dacă însă am râs la ceva săptămâna trecută, atunci e cererea unui senator UNPR care consideră că leafa lui e prea mică şi că merită cel puţin 3 500 euro lunar, pe motiv că îşi schimbă cămăşile zilnic. Ionel Agrigoroaei îl cheamă pe fashionista asta mică, un fel de Vasilica Steliana Miron de sex bărbătesc, care acum două săptămâni se plângea că nu-i ajung banii de senatoare, ca să se ducă la coafor. Haios e că Agrigoroaei a intrat în parlament, la fel ca Vasilica, pe aceeaşi filieră PPDD. Plin de oameni cu stil partidul lui Dan Diaconescu!

Dincolo de faptul că s-a inventat maşina de spălat şi că de mai mult de cinci cămăşi noi lunar n-are nevoie, ba chiar şi le poate permite, pot să-i înţeleg frustrarea. Când te gândeşti că doar o poşetă a Elenei Udrea costa 20 000 euro sau că doar un ceas de-ale lui Vanghelie, duse săptămâna trecută la evaluare, avea o valoare aproximată de presă, prin martie, la vreo 120 000 euro, măcar cu nişte cămăşi să se aleagă şi el.

Dacă de la PPDD nu te-aştepţi la mare lucru şi poţi să treci cu vederea valoarea IQ-ului, închipuindu-ţi că a fost o rătăcire de moment a poporului, nu poţi să nu te revolţi când ministrul Sănătăţii îşi bate joc de oameni, când reprezentantul lui Klaus Iohannis îşi bate joc de oameni, când pe senatori îi doare în fund de promisiunile pe care ei le-au făcut. La o dezbatere despre drepturile pacientului în sistemul medical românesc, organizată a Senat, n-a venit niciun reprezentant dintre cei invitați.

Dar să zicem că ne-am fi aşteptat la asta şi că nişte parlamentari au chiulit de la un eveniment la care au chemat oameni din toată ţara, zici că-s nesimţiţi. Dar ce te faci când îl vezi pe ministrul Sănătăţii că descoperă care-i norma de hrană în spitale? Că tocmai realizează că un pacient trebuie să primească mâncare în valoare de şapte lei pe zi?

O să mă ascund în spatele ideii că articolul ăsta e un pamflet şi-o să spun cât se poate de clar că îl consider pe Bănicioiu un dobitoc. Şi n-o zic gratuit, ci pentru că îmi dau seama că omul confundă cantina spitalului cu cea a Casei Poporului, unde el mănâncă un prânz cu două feluri şi-un desert la cinci lei şi are impresia că alea-s preţuri de restaurant, uitând că diferenţa e plătită tot din baii noştri.

Să spui că un bolnav mănâncă de şapte lei plus TVA şi că scăderea TVA-ului e o veste bună, ca şi când ar mai pica mâncare din cer, denotă un cinism de joasă speţă. Nu exagerez dacă-i urez să stea o săptămână într-un spital în care nimeni nu ştie că e ministru, nu? Nu-i doresc o boală, ci doar un sejur scurt.

Uite-aşa înţelegi de ce lumea se salută cu „Sănătate!" la despărţire, speri la ăl de sus, că de la ăştia din Casa Poporului nici măcar speranţă nu mai ai, fie ei români sau nemţi. Şi aş băga aici, ca bonus, ştirea despre bihoreanul care a luat amărâţi la el acasă şi-a venit DSP-ul peste el, de parcă ar fi avut spital privat. Stupid şi… n-am destule „epitete".

Ca şi când nu era suficient că ţara stă pe loc, foştii comunişti parcă fac tot posibilul să ne întoarcă în timp. După ce Ion Iliescu s-a trezit vorbind, spunând lucruri care oricum erau ştiute - respectiv că a aprobat o închisoare CIA în România, se trezeşte şi puşcăriaşul Adrian Năstase să facă nişte propagandă pro-rusă: poate ar trebui să renunţăm la UE şi să mergem cu China şi Rusia.

Ce-i drept, omul şi-a ales bine momentul, cam în acelaşi timp în care Washington Post publica o anchetă despre cum CIA ar fi dat şpăgi la nivel înalt, în România, vreo câteva milioane de dolari, pentru aprobarea închisorii. Ghiceşti cine era prim-ministru în 2002-2003? Exact, Năstase!

În altă ordine de idei, dacă ai ajuns până aici, trebuie să mai citeşti exact două articole. Unul despre agenţii acoperiţi ai SRI în rândul angajaţilor de la Fisc şi unul despre exerciţiile militare româneşti la gurile Dunării. Şi nu, nu e vreo coincidenţă.

Urmărește-l pe Alex pe blogul lui.

Vezi mai multe ilustrații de Vasile pe pe blogul lui.

Mai citește despre politicienii români:
De ce a recunoscut Iliescu c-am avut închisoare CIA în România Am citit în stele soarta politicienilor români Mircea Geoană e un demagog la fel de nătâng și când scrie cărți