Paştele în munţi

Cora sau Naayari, cum îşi spun ei, erau ultimul grup etnic indigen din Mexic cucerit de spanioli – au rezistat până în1722. Mulţi dintre ei încă locuiesc în comunităţi izolate de-a lungul lanţului muntos Sierra del Nayar, aşezări la care se poate ajunge doar cu elicopterul şi care duc lipsa unor utilităţi de bază, gen apă curentă şi electricitate. Adică, nu s-au schimbat prea multe din vremurile pre coloniale.

Cora e un amestec de catolicism şi animism, lucru care face ca sărbătoarea de Paşte să se desfăşoare într-un mod aparte. Am făcut portretele astea în timpul săptămânii Judea Cora (versiunea lor de Săptămâna Mare), în San Juan Bautista, un orăşel în Nayarit. Ritualul implică acte fizice de căinţă, similare cu cele din Postul Paştelui, dar pe lângă asta există ceremoniile care reprezintă o bătălie cosmică cu destinul lumii care atârnă în balanţă, iar în acelaşi timp ilustrează şi moartea şi învierea lui Iisus.

E destul de derutant, dar din câte am înţeles, ritualurile semnificative încep din noaptea Miercurii Cenuşii, când participanţii acoperiţi pe tot corpul de vopsea – ei îi reprezintă pe evrei şi pe romani, de fapt – fac un dans menit să alunge răul. Joi dimineaţa, aceşti Cora colindă oraşul într-un ritual care reprezintă romanii căutându-l pe Iisus. În aceeaşi zi, mai spre după masă, alt grup de dansatori, de data asta reprezentându-i pe apostoli, se vopsesc în alb. Apoi, cele două grupuri se întâlnesc în central satului – evreii mănâncă în timp ce apostolii dansează până se lasă noaptea, după care au şi ei parte de o masă separată înainte să se întoarcă acasă. Evreii dansează de la amurg până pe la miezul nopţii, când pornesc să fure porumb (de fapt, există un fermier care donează porumbul în schimbul binecuvântării recoltei sale). Anul acesta, evreii au părăsit centrul în jurul orei 1AM şi s-a întors pe la 6 dimineaţa încărcaţi de saci plini cu porumb.

În tot ritualul ăsta există şi alte personaje biblice, precum şi personaje din miturile specific Cora. Am fost uimit de dăruirea și atenția pe care o au la detalii, de la pictarea corpurilor la decorarea elaborată a săbiilor și coroanelelor. Fiecare model e unic şi toţi participanţii, chiar şi dansatorii tineri, şi le fac singuri. Sper că potretele vorbesc de la sine.

Traducere: Andra Olteanu

Citeşte şi:

Răstignire fericită!

Mascaţii de la Doroşcani