Paweł Tkaczyk era un pictor polonez autodidact. Dar asta nu era destul pentru el, aşa că acum un an s-a apucat şi de fotografie. Pawel spune că nu-i problemă, dacă urăşti arta lui, important e ca el s-o facă.Mie-mi cam place ce face, mai ales după ce-am văzut cea mai recentă expoziţie a sa de la Studio Las din Varşovia, aşa că l-am sunat ca să aflu mai multe despre el.
VICE: Până acum erai celebru ca pictor. Ce-ţi veni cu fotografia?
Paweł Tkaczyk: Am ajuns în punctul în care nu mai trebuia să-i dovedesc nimănui că-s un pictor bun, aşa că am renunţat la picturile realiste şi am trecut pe abstracţionism. După ce-am făcut asta o perioadă, am realizat că am cam luat-o pe arătură. Aşa că am trecut pe fotografie, ca un nou mediu de expresie. Mi s-a părut că mi se potrivea la fix. Preferi să fotografiezi obiecte sau persoane?
N-am preferinţe: unii diferă de ceilalţi. Când trag un obiect e doar un pictorial, de parcă aş picta natură moartă. Când trag oameni e vorba de o confruntare, o provocare. Îmi place să-mi testez abilitatea de a convinge oamenii să coopereze cu mine. Uneori, mă concentrez pe o idee extremă, una despre care ştiu din start că va fi greu de digerat pentru cei pe care vrea să-i conving. Dar, în majoritatea cazurilor, îmi iese.
Paweł Tkaczyk: Am ajuns în punctul în care nu mai trebuia să-i dovedesc nimănui că-s un pictor bun, aşa că am renunţat la picturile realiste şi am trecut pe abstracţionism. După ce-am făcut asta o perioadă, am realizat că am cam luat-o pe arătură. Aşa că am trecut pe fotografie, ca un nou mediu de expresie. Mi s-a părut că mi se potrivea la fix. Preferi să fotografiezi obiecte sau persoane?
N-am preferinţe: unii diferă de ceilalţi. Când trag un obiect e doar un pictorial, de parcă aş picta natură moartă. Când trag oameni e vorba de o confruntare, o provocare. Îmi place să-mi testez abilitatea de a convinge oamenii să coopereze cu mine. Uneori, mă concentrez pe o idee extremă, una despre care ştiu din start că va fi greu de digerat pentru cei pe care vrea să-i conving. Dar, în majoritatea cazurilor, îmi iese.
Publicitate
Cum te apropii de cei pe care vrei să-i fotografiezi?
Am fost la vernisajul unei expoziţii ieri, unde am cunoscut o fată pe care voiam neapărat s-o conving să se dezbrace. Într-un spaţiu public, în plină zi, înconjurată de toţi oamenii ăia. A făcut-o. Şi nu era beată sau spartă.Dar eu le spun mereu oamenilor povestea mea. Le spun cine sunt, ce fac şi ce mă interesează. Le arăt fotografiile pe care le fac şi cele care mă inspiră. E important să construieşti încrederea. Dacă le oferi oamenilor puţin context, asta îi ajută să-mi privească ideile ca ceva artistic şi nu ceva pervers. Te gândeşti vreodată la reacţia publicului la operele tale?
Nu prea îmi pasă de asta. Pentru mine e important să-mi prezint punctul de vedere. Cei care-mi văd operele pot să plece cu ce vor din ele, să le privească cum vor ei. Îmi place violenţa, subiectele erotice şi pornografia. Dacă imaginile mele ar fi altfel, n-aş putea spune că-s „ale mele.” Tot ce fac e de calitate. Dau totul din mine pentru astaÎţi developezi singur pozele?Mi se pare o pierdere de vreme, prefer să folosesc timpul ăla ca să le dau viaţă unor idei noi. Am încercat s-o fac de unul singur, dar prefer să le developeze nişte specialişti. Primesc fotografiile neretuşate de la ei şi mă lasă să hotărăsc singur, dacă vreau să las nişte defecte tehnice pe ele sau neregularităţi. Consider că acele imperfecţiuni aduc plusvaloare compoziţiei finale.
Am fost la vernisajul unei expoziţii ieri, unde am cunoscut o fată pe care voiam neapărat s-o conving să se dezbrace. Într-un spaţiu public, în plină zi, înconjurată de toţi oamenii ăia. A făcut-o. Şi nu era beată sau spartă.Dar eu le spun mereu oamenilor povestea mea. Le spun cine sunt, ce fac şi ce mă interesează. Le arăt fotografiile pe care le fac şi cele care mă inspiră. E important să construieşti încrederea. Dacă le oferi oamenilor puţin context, asta îi ajută să-mi privească ideile ca ceva artistic şi nu ceva pervers. Te gândeşti vreodată la reacţia publicului la operele tale?
Nu prea îmi pasă de asta. Pentru mine e important să-mi prezint punctul de vedere. Cei care-mi văd operele pot să plece cu ce vor din ele, să le privească cum vor ei. Îmi place violenţa, subiectele erotice şi pornografia. Dacă imaginile mele ar fi altfel, n-aş putea spune că-s „ale mele.” Tot ce fac e de calitate. Dau totul din mine pentru astaÎţi developezi singur pozele?Mi se pare o pierdere de vreme, prefer să folosesc timpul ăla ca să le dau viaţă unor idei noi. Am încercat s-o fac de unul singur, dar prefer să le developeze nişte specialişti. Primesc fotografiile neretuşate de la ei şi mă lasă să hotărăsc singur, dacă vreau să las nişte defecte tehnice pe ele sau neregularităţi. Consider că acele imperfecţiuni aduc plusvaloare compoziţiei finale.
Publicitate
Traducere: Mihai PopescuCiteşte mai multe articole despre nuditate:Lucruri pe care mi le-au spus bărbaţii când m-au văzut dezbrăcatăFaceţi cunoştinţă cu o nouă generaţie de nudişti britaniciCiudăţenii fizice
