Lucruri care trebuie să dispară de pe ringul de dans pentru totdeauna

Ați văzut vreunul din documentarele alea disco vechi de pe BBC4? Sunt incredibile. Chestii de genul ăsta te fac să vrei să fi trăit în niște vremuri demult apuse, într-o epocă mai inocentă înainte ca cretinii homofobi să distrugă ringurile de dans, înainte să apară Rohypnolul, cocaina proastă, DJ de provincie care pun muzică la petreceri de burlăcițe, SIDA și J Devil. Dar de acum 40 de ani, de când Thomas Edison a unit două turntables în Studio 54, ringurile de dans și oamenii care le populează au devenit din ce în ce mai nașpa.

Ar fi de vis să trăim într-o lume în care libidinoșii bătrâni nu dansează cu nasturii deschiși la cămașă și sudorii nu fac muzică proastă cu sculele de sudură, dar mă tem că deja e prea târziu. Așa că a venit timpul să condamnăm la moarte unele dintre aceste păcate care apar pe ringul de dans.

Există ceva mai rău decât oamenii care sunt atât de pătrunși de o frecvență de bass încât trebuie să se schimonosească ca și cum s-ar pișa pe ei: oamenii care încearcă să-i imite la mișto. Indiferent că-ți place să te miști pe Kassem Mosse sau pe remixuri Skream – mereu o să existe niște tipi (mereu e vorba de tipi la faza asta) care vor imita fața sinceră a omului pătruns de bass.

Cel mai trist e că celor mai mulți dintre ironicii ăștia le place la nebunie ce tocmai aud, dar vor să pară mai cool decât sunt și simt nevoia să-și pună masca ironiei ca s-o poată arde cum au chef, de fapt. Și ce poate fi mai rău decât dansul ironic? Îți săruți prietena ironic? Te fuți ironic? Atunci de ce pula mea dansezi ironic? E un club, idiotule. Toată lumea a venit aici să danseze, nu să te vadă cum faci pantomimă din cauza propriilor nesiguranțe.

Fetele care nu sunt destul de atrăgătoare cât să pună mâna pe un libidinos bătrân și bogat și nici destul de vulgare cât să facă striptease ca să-și poată plăti chiria, așa că preferă să lucreze ca lipitori care îți cer să le cumperi de băut la suprapreț. E o situație în care toți cei implicați sunt exploatați. Din punct de vedere moral, e ca și cum ai bea vin din via lui Mugabe. Adesea am impulsul de a salva fetele astea, cum face Travis Bickle în Taxi Driver. Vreau să le fac umane din nou. Dar apoi îmi aduc aminte că probabil sunt fete normale din suburbie care s-au dus la o petrecere de șase zile în Goa și nu vor să se oprească din petrecut chiar dacă între timp s-au întors acasă într-un cămin studențesc mizerabil.

Probabil câștigă mai mulți bani decât mine, dar cumva îmi pare rău de ele – sunt ca băieții de mingi din industria licențelor: fac treburile murdare în timp ce șefii fumează trabucuri Montecristo cu Carl Cox și primesc o muie de la gagici care au luat coca la toaletă.

Există un motiv pentru care ăsta e singurul videoclip din listă, iar logica din spatele lui ar trebui să vă fie evidentă după primele secunde – uitați-vă la omul ăsta cât de fluid e. Și, în ciuda comentariilor de pe YouTube, George McCrae e cu siguranță un tip masculin, chiar dacă unul cu jachetă de catifea și strasuri, un stil de a bate din palme pe care nimeni nu l-ar clasifica drept heterosexual și vocea unui copil timid.

Ce îl face masculin e tocmai faptul că îl doare-n pulă de cum îi percep ceilalți masculinitatea. Înainte de Facebook, care îți permite să-ți retușezi personalitatea după mofturile oricărei gagici pe care ți s-a pus pata, n-aveai decât o fereastră de, să zicem, 30 de secunde ca să convingi fata la care te-ai gândit toată săptămâna să se culce cu tine. Dacă dădeai greș cu replicile, erai futut (vorba vine). Și de aia era taică-tu mult mai mișto decât tine. Și toți cei care dansează pe muzica lui George McCrae mult mai tari decât ăia care fac moșeală pe Skrillex.

Și în muzică se simte asta: totul respiră infatuare și nevoie de a impresiona. Sincer, mergeți la orice petrecere fredonând „Rock Your Baby” în minte și aveți de trei ori mai multe șanse să v-o trageți decât dacă fredonați linia de bass din A1 sau Shed.

Ok, am înțeles toți. Tu ai o gagică marfă, iar eu trebuie să dau tot ce am mai bun din mine ca să agăț una care arată de două ori mai rău. Nu e nevoie să faci schema aia în care stai lipit de spatele ei și-i imiți mișcările ca Patrick Swayze în „Ghost”. Nu exciți pe nimeni, arăți ca un viitor bunicuț creepy, nu ca un armăsar pe care suntem toți invidioși.

Am impresia că oamenii care insistă să bea bere din pahar într-un club aglomerat au pretenția să primească același gen de tratament ca persoanele cu dizabilități. Îmi pare rău că ți-am vărsat paharul de bere îndoită cu apă, dar e un club plin cu câteva sute de persoane și tocmai au pus piesa „Gabriel”. N-o să-mi schimb comportamentul entuziast doar pentru că tu insiști că berea are gust mai bun la halbă. Toată berea din clubuiri e de căcat, mai renunță la pretenții și ia-ți și tu o sticlă.

Ai 16 ani, ai început să iei anticoncepționale și Soulfly deodată nu ți se mai pare cool , ți-ai cumpărat și tu niște discuri și vrei să mergi la distracție.

Distracția e la doi pași de tine, într-un depozit părăsit sau un squat house și cel puțin trei dintre oamenii de acolo au rasta. Ultima oară când am fost în club mi-am luat niște dreaduri peste ochi grav de tot de la o gagică. Lațele alea ude mi-au biciuit buzele cu miros de câine ud și transpirație de mi s-a întors stomacul pe dos. De ce nu le ajung oamenilor ăstora grotele și squaturile și trebuie să vină în cluburi?

Am înțeles. Ți-au băgat ăștia o piesă marfă și simți nevoia să anunți pe toată lumea din club că e coloana sonoră pe care tu și fetele vă spargeți de fiecare dată, dar asta nu e o scuză bună s-o puneți de-un trenuleț bășit chiar în mijlocul mulțimii agitate, călcându-i pe toți pe picioare cu tocurile ascuțite și vărsându-le băuturile din mâini. Dacă-ți place cântecul atât de tare, de ce nu începi să dansezi pe el chiar din locul în care te afli, în loc să începi să enervezi juma’ de club încercând să construiești un trenuleț? Orice loc e bun de dansat într-un club, nu există un loc optim pentru asta. (Decât dacă ești unul dintre depresivii ăia cărora le place să se laude că au surzit pentru că au stat lângă boxe toată noaptea.)

Cred că ați observat că în ultimii ani a avut loc o creștere a nivelului de emisii corporale în cluburi. Peste tot dai cu nasul într-un râgâit de la bere sau o bășină de la droguri, nu poți să deschizi gura nici ca să ceri de băut.

În cluburile de dubstep înțeleg să se întâmple asta, oricum la cum sună muzica aia, nu auzi bășinile. Dar mă întreb dacă asta se întâmplă și în Ibiza, unde trebuie să plătești 400 de euro și să ai cămașă albă ca să intri. Sau poate acolo au odorizant cu miros de orhidee pe cale de dispariție.

Îl cunoaștem cu toții și sperăm să ia o supradoză.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior:

Am fost la o petrecere cu spumă în Magaluf

Ghidul VICE de combinat gagici bogate