Până de curând am crezut că un peisaj e vag interesant în cărțile poștale și în vederi. De regulă, peisajele pe care le-am văzut aveau ceva natură, culori suprasaturate, o lumină de apus sau răsărit și, uneori, filtre foto care să sporească nuanțele. Recent, printr-un share pe Facebook al lui Alex Mihăileanu, am văzut peisajele lui Bogdan Bordeianu și erau cu totul diferite de ce am văzut până acum.

Proiectul lui se numește „Temporary Landscapes", iar ce mi-a atras atenția e grupat sub numele „Structures". Recunosc că, inițial, mai mult mi-au plăcut compoziția, modul în care diverse straturi creează un efect vizual interesant, dar trebuia să știu și de ce ar fotografia cineva mormane de pământ și pietriș. Așa am ajuns să-i scriu lui Bogdan și la final să mă regăsesc cu o lecție foarte bună despre ce înseamnă peisaj, cum am ajuns să avem cuvântul „landscape", dar și ce a surprins el în fotografiile sale.

Galeria lui publicată online începe cu un citat din Denis E. Cosgrove: „We cannot know nature outside the historical circumstances in which we find ourselves". N-am înțeles nimic din aceste vorbe și am crezut că a ales doar câteva cuvinte care să se potrivească ideii pe care și-a exprimat-o prin poze, dar discuția cu Bogdan mi-a clarificat ce înseamnă aceste vorbe. Totul începe de la cum se uită el la un peisaj.

Bogdan mi-a spus că peisajul este și ca un teritoriu rezultat din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. O chestie și mai interesantă este că în limba engleză s-a pierdut cumva o rădăcină etimologică a cuvântului „landscape", dar o profesoară de la MIT, Anne Whiston Spirn, o semnalează.

Iar rădăcina cuvântului venea din limbile nordice: din daneză avem „landskab", din germană „landschaft" și în engleza veche i se spunea „landscipe". Ce te-ar interesa e la final: -skab, -schaft și -ship înseamnă „asociere", „parteneriat".

Mai târziu, Old English Dictionary a pierdut rădăcina și a preluat din olandeză termenul care definea un tip de pictură prin secolul al XVII-lea.

Pozele pe care Bogdan le prezintă acum pe site-ul său sunt partea vizuală a unui proiect de cercetare în mare parte făcută în România. El le-a tratat ca un fel de ready-made land art, unde primul pune în discuție obiectul de artă, iar cea de-a doua e ramura artistică care lucrează cu pământul de cele mai multe ori la o scară foarte mare. Din când în când, land art e confundat de unii cu semne de la extratereștrii, cum mai face History Channel câteodată, mi-a mai zis Bogdan.

Ideea lui a plecat de la premisa că exploatarea potențialului naturii nu presupune implicit o catastrofă, un scenariu distopic, e o acțiune care presupune chestionarea continuă a reperelor și un ritm foarte alert al actualizărilor la informație nouă.

Bogdan mai spune că îi place foarte mult să fie parte activă într-un proces de transformare.

Lumea cu care Bogdan a rezonat o poți vedea în pozele de mai jos. Au fost realizate prin Belgia, Sibiu sau Irlanda pe șantiere, cariere de piatră, balastiere, în locuri unde se reciclează materialele de construcții, spații de depozitare a pământului. Bogdan susține că nu locul precis este important, ci că fiecare este unul în care se duce o „bătălie" între nevoia de a modifica mediul înconjurător și nevoia de a-l conserva, ambele fiind, de fapt, nevoi ale omului și ale societății.

Alte proiecte le poți găsi pe site-ul lui.

Urmărește VICE pe Facebook

Aruncă o privire și prin alte galerii foto VICE:
Fotografii cu mamele adolescente din România
Fotografiile fantomatice ale lui Andrei Baciu par rupte din filmele lui Tarkovski
Fotografii cu pustietatea superbă din centrul Bucureștiului, de Crăciun