Poate fi mai greu să renunți la valium decât la heroină

Prima oară am luat Valium când aveam 19 ani și călătoream prin Asia de Sud-Est cu prietenii. Treceam prin prima mea despărțire majoră și mă trezeam țipând în fiecare noapte. Era destul de dramatic. Cineva mi-a dat un Valium și am dormit profund pentru prima oară în mai multe săptămâni.

În mod ciudat, dependența mea de Valium n-a început în vacanța aceea. A început când sufeream de oboseală în primul meu job de după universitate. Nu eram plătită bine și nu reușeam să mă mut de acasă de la ai mei. Eram stresată că locuiam cu ei, șefii îmi suflau mereu în ceafă, așa că am început să am migrene. Îmi amorțeau mâinile în timp ce tastam. Devenisem incredibil de anxioasă, stresul mi se manifesta fizic, dar nu aveam vocabularul necesar și nu înțelegeam foarte bine tulburările mintale pe atunci. Pur și simplu încercam să răzbat.

Petrecerile se țineau lanț - încercam să mă păcălesc cu ele – și așa a apărut din nou Valiumul în viața mea. Eu și prietenii îl luam de la prieteni ai prietenilor și-l foloseam să ne îmblânzim depresiile post-petrecere.

Deși ajunsesem într-un punct în care nu ieșeam niciodată în club fără să am pastilele albastre la îndemână, nu mi-am dat seama că deveneam dependentă de ele. Dar într-o zi am luat Valium la muncă. Acum că mă uit în urmă, îmi dau seama că acela a fost un moment reprezentativ. În scurt timp, teama și groaza s-au evaporat total. Mi-a dispărut durerea de cap. Reușeam să-i fac față șefului și sutelor de e-mailuri din inbox. A dispărut sentimentul constant și îngrozitor că voi avea un atac de panică și de aici a început cercul vicios.

Bineînțeles, pe lângă faptul că Valiumul și alte medicamente benzodiazepine anti-anxietate precum Xanaxul dau o dependență incredibilă, îți și crește foarte rapid toleranța la ele. Am început să iau jumătate de Valium dacă aveam deadline, dar în scurt timp, corpul a început să-mi ceară mai mult. Am ajuns să iau o pastilă de 10 miligrame (cea mai puternică doză) în fiecare dimineață. În câteva luni deja luam 20-30 mg pe zi.

Problema este, bineînțeles, că după ce îți crește toleranța benzodiazepine, scade sentimentul de normalitate atunci când nu le iei. Am ajuns într-un punct în care, dacă nu luam Valium, mă simțeam și mai panicată decât atunci când am început să-l folosesc drept cârjă. „Benzodiazepinele precum Valiumul care sunt folosite pentru gestionarea anxietății ajung să înrăutățească, de fapt, simptomele", a spus Tim Leighton, director de Educație Profesională și Cercetare la Action on Add​iction. „De asta nu sunt recomandate pe termen lung."

„Doctorii din țara asta nu prescriu medicamente benzodiazepine pentru mai mult de câteva zile", a continuat el. „Medicamentele pur și simplu dau o dependență prea mare. Majoritatea persoanelor care au probleme cu ele sunt persoane în vârstă cărora li s-au prescris medicamentele fără precauțiile de rigoare acum mulți ani și n-au reușit să mai renunțe la ele – sau tineri care le cumpără online." Tineri ca mine. Și are dreptate – în scurt timp îmi comandam Valium online, fără să-i cunosc sursa de proveniență și puritatea. Putea fi acid citric vopsit albastru, n-aveam de unde ști. Dar puteam comanda 50 de pastile de 10 mg la prețul de 20 de lire și ajungeau la mine în câteva zile. Nici măcar nu era nevoie să mă întâlnesc față în față cu un dealer.

Când ai un flux constant de Valium în sânge, devii legumă. M-am trezit că făceam lucruri discutabile cu bărbați necunoscuți – ba chiar mi-am abandonat prietena în vacanță și am dispărut cu un tip – fără să mă gândesc la consecințe. Iar dacă începeam să-mi pun întrebări, mai luam o pastilă.

Trebuia ca lucrurile să atingă pragul de sus și căcat, fix așa s-a întâmplat. Crăciunul trecut, la vârsta de 26 de ani, am comandat niște pastile contrafăcute când eram în vacanță și atunci a început dezastrul. În câteva zile, eram convinsă că mi-am pierdut mințile. Treceam printr-o serie de simptome fizice și mentale care nu cedau oricâte pastile false luam. Simțeam încontinuu că voi avea un atac de panică, eram paranoică, mi se părea că toată lumea mă urăște, aveam agorafobie și migrene, palpitații, plângeam incontrolabil. Simțeam că mor.

Am căutat obsesiv simptomele pe Google și într-un final am găsit pe un forum o discuție care explica exact ce mi se întâmpla. Unui tip american i se prescrisese Valium acum douăzeci de ani și o luase complet razna de când medicul îi întrerupsese tratamentul. Avea exact aceleași simptome ca și mine și totul a început să aibă sens. Eram în sevraj după un drog incredibil de puternic de care eram dependentă. Corpul meu era disperat.

„Poate fi mai greu să renunți la Valium decât la cocaină și heroină", a spus Leighton. „Sevrajul depinde de cantitatea consumată și de lungimea perioadei în care ai consumat-o, dar îți poate pune viața în pericol. Sevrajul cauzat de renunțarea la heroină nu-ți amenință viața, dar crizele care apar după renunțarea la Valium pot fi fatale." Când mă gândesc că aș fi putut avea un atac fatal din cauza propriei mele naivități, mă trec fiori reci.

În următoarele luni am încercat să renunț la Valium treptat, cu ajutorul unui doctor minunat, care nu m-a judecat deloc. Dar cel mai greu lucru din viața mea a fost să reușesc să ajung la clinică. Simptomele pe care le simțisem de Crăciun au revenit, dar erau mai puțin severe. Mi-am păstrat jobul, dar după ce terminam lucrul, mergeam direct acasă, mă întindeam pe canapea și lăsam creierul să-și facă treaba. Eram un dezastru umblător, paranoic și transpirat, mi-era greu să ascult pe cineva sau să merg până undeva. Ciclul somnului îmi era complet dat peste cap. Găseam tot felul de scuze să nu mă văd cu prietenii, până când o prietenă mi-a aruncat într-o zi: „Mereu ne lași baltă." Evident că m-a apucat și mai tare paranoia și depresia. Dar cine o putea învinovăți?

Și totuși, n-am avut curajul să spun nimănui prin ce treceam. Îmi era îngrozitor de rușine. „Dependențele secrete nu sunt atât de rar întâlnite pe cât ai putea crede", a spus Leighton. „De multe ori nu ne dăm seama că o persoană are o dependență pentru că pricepe s-o ascundă foarte bine." E admirabil să poți duce o dependență singur, dar e mult mai preferabil să te poți confesa cuiva despre asta.

Așa că mergeam în secret la clinică o dată pe săptămână. Doctorul meu a hotărât că are încredere în mine că nu voi mai comanda pastile online, pentru că eram foarte hotărâtă să nu revin la perioada aceea. Simțeam că nu mai pot, îmi distrusesem corpul.

Dar nu era ușor să merg la clinică – eram îngrozită de câte ori intram pe ușă. Toți ceilalți pacienți se luptau cu dependența de heroină, iar eu păream o fată răsfățată din clasa de mijloc care s-a jucat cu pastilele. Probabil majoritatea se întrebau ce dracu' căutam acolo. Unii strigau după mine disprețuitor. Dar n-aveam bani să merg la o clinică privată, așa că am strâns din dinți și am răbdat.

A trecut un an de când am realizat că eram dependentă de Valium și pot spune că, în mare, sunt OK. Încet, sub supravegherea medicului, am devenit din nou o persoană normală. Încă mă panichez de la mărunțișuri, am o tensiune în cap și mă mai doare spatele. Dar mă simt eu însămi din nou.

Eram oarecum anxioasă înainte să încep să iau Valium, dar niciodată nu avusesem atacuri de panică și nu trecusem prin spirala sufocantă a gândirii negative înainte să devin dependentă. Mi-aș lua înapoi cele 12 luni pierdute dacă aș putea pentru că simt că acum că am trăit pe pielea mea disperarea întunecată de care e capabilă mintea mea, s-ar putea să nu mai fiu niciodată aceeași. Am simțit și am gândit prea mult.

Singura mea speranță e că dacă măcar o singură persoană care ia Valium recreațional se gândește să o lase mai moale sau să renunțe, atunci ceva bun tot a ieșit din experiența mea. Valiumul – sau orice altă benzodiazepină – nu e o glumă. Nu e o jucărie. Nu e un tratament rapid pentru stres. Poate îmblânzi o depresie, dar credeți-mă: cu cât te bazezi mai mult pe el, cu atât devine mai puternic. N-ai cum să fii mai puternic decât el, oricât îți spui asta.

Numele autoarei a fost schimbat.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre dependențe:
Întrebarea zilei: Ce dependență te su​pără? Nu, biscuiții Oreo nu creeaz​ă o dependență atât de mare ca și cocaina Am cunoscut o dependentă de Tind​er care e virgină Bărbatul care vrea să-ți vindece dep​endența de internet Dependența ta de ciocolată încu​rajează sclavia cu copii