Acu' două zile, presa exploda la următoarea știre: Curtea de Apel București obligă Guvernul României, printr-o sentință judecătorească, să rezolve „în regim de urgență" problema ridicării mașinilor parcate neregulamentar.

Știi și tu, în București, circulația pietonilor și a mașinilor (culmea) e un coșmar, printre altele, și din cauza parcărilor complet aiurea. Pe trotuar, pe spații verzi, pe treceri de pietoni sau linii de tramvai - nu contează. Mai nasol, din mai anul trecut, practic, nu mai exista cadru legal care să sancționeze șoferii.

Bun, și acum ai să te întrebi: cum s-a ajuns în situația în care un guvern să fie obligat de o sentință judecătorească să facă ceea ce trebuia oricum să facă? Simplu: trebuie doar să trăiești în România și să ai un ministru de interne lipsit de voință. Ambele condiții sunt îndeplinite.

Uite ce s-a întâmplat, de fapt:

Prima discuție de la Guvern: o întâlnire între reprezentați ai Cancelariei premierului și ai Ministerului de Interne (MAI), după cum îmi spun surse guvernamentale.

Oamenii s-au așezat la masă ca să vadă cum să te scape pe tine de mașinile parcate aiurea pe trotuar. Nu-i forța nimeni atunci. Mă rog, nimeni în afară de imaginea penibilă a orașului București și de faptul că, din 25 mai 2015, în urma unei sentințe a Înaltei Curți, nu se mai putea ridica nicio mașină.

S-a convenit ca MAI să facă un proiect de ordonanță de Urgență (OUG) și unul de Hotărâre de Guvern (HG). OUG trebuia să conțină măsuri care să definească, în primul rând, ce e aia staționare neregulamentară.

Iar HG trebuia să zică cum anume vor fi aplicate regulile din OUG. Termenul convenit era 25 februarie.

La prima întâlnire, discuțiile au fost cât se poate de la obiect, arată documente obținute de VICE. De exemplu, s-a vorbit despre faptul că în baza OUG 195/2002, adică ordonanța privind circulația pe drumurile publice, nici nu puteau fi ridicate mașini parcate ilegal pe trotuare sau spații verzi, din cauza formulării „pe partea carosabilă". Ca să înțelegi: dacă parchezi pe trotuar sau în mijlocul unui parc, spațiul ăla nu e reglementat de nicio lege. Deci nici amezi nu pot fi date.

De fapt, atât de ambiguă este OUG 195/2002, încât s-a ajuns la nașterea unui mit cum că ai voie să parchezi pe trotuar, dacă lași un spațiu de un metru pentru pietoni. Ceea ce e o idioțenie, evident.

Reprezentanții MAI s-au întors la Guvern cu mâna goală. În principiu, oamenii ăștia ar fi trebuit să aducă două documente - la nivel de proiect. În schimb, au venit să insiste că e nevoie de dezbatere publică, afirmă sursele VICE.

Ceea ce e corect și elegant. Orice proiect trebuie pus în dezbatere publică, așa zice și legea. Numai că în dezbatere publică trebuie pus un proiect, adică nu poți să dezbați public ceva ce încă nu a fost făcut.

De fapt, problema de la acel moment, exprimată într-un limbaj mai puțin formal, a fost că MAI nu voia să își asume public o măsură controversată. Presimțeau apocalipsa șoferilor: sute de mii de oameni nervoși care urlă: „Unde vrei, bă, să-mi bag mașina?".

Și așa a rămas. MAI a rămas preocupat să se asigure că lumea nu înjură Poliția, iar interesul public sau necesitatea socială a rezolvării problemei mașinilor parcate (aproape) până în mijlocul parcului au rămas pe planul doi.

De la MAI, în continuare, liniște totală. Oficial. Neoficial însă, mai multe surse din minister îmi spun că așteptau un „ordin ierarhic". Adică să decidă șefu', ministrul Petre Tobă.

Și ce făcea ministrul? Căuta o justificare pentru refuzul de a face orice în această problemă.

Într-un document consultat de VICE, Tobă scrie negru pe alb că, din 25 mai 2012, nu se mai pot ridica mașini parcate aiurea și că ministerul său are o analiză din care reiese necesitatea reglementării problemei.

În același document însă, Tobă scrie și că nu vede acele „considerente care constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată". Mai zice și că e o problemă cu locurile de parcare prea puține (adevărat) și că apreciază că Parlamentul ar trebui să adopte ceva.

În traducere, se știe că e o problemă, dar să nu complicăm. Lăsăm lucrurile cum sunt și așteptăm să se-ntâmple ceva. Mai bine așa, decât să-i facem pe oameni „să înjure poliția".

Din același document reiese și că Tobă nu vedea urgența care să justifice o Ordonanță de Urgență. Nu-i nimic, i-a arătat-o Curtea de Apel București, când a obligat Guvernul să rezolve problema „în regim de urgență".

Rămâne de văzut cât de urgent va fi ritmul lui Petre Tobă de data aceasta. Dacă se va mișca la fel ca ancheta în privința plagiatului său de la teza de doctorat, ne e clar tuturor ce înseamnă asta.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre Poliția Română:
Întrebarea zilei: De ce vrei să te faci polițist?
Cum crești o familie în România, ca polițist la criminalistică
Întrebarea zilei: Vă place Poliția?