Politicianul care s-a folosit de Colectiv în campanie pare mai decent în meme-urile care-l parodiază

Acum un an și două luni, Klaus Iohannis devenea politicianul european cu cei mai mulți fani pe Facebook. Poate ai uitat, dar ăla chiar a fost un moment important în istoria recentă a României. La finalul campaniei prezidențiale din 2014, chiar și pesediștii recunoșteau că o bună parte din succesul lui Iohannis i se datorează „Generației Facebook‟. Părea un fel de moment zero al politicienilor din România. Secvența aia în care toți își dau seama ce important e Facebook-ul și se decid să învețe să comunice pe internet cu alegătorii tineri. Evident, nu s-a întâmplat nimic. „Generația Facebook‟ încă își înșiră plângerile pe conturile politicenilor, dar de pomană.

Poate că nu există exemplu mai bun de diletantism și umor negru involuntar, în acest sens, decât europarlamentarul Cristian Bușoi. E și el, ca orice politician respectabil, implicat într-un mare scandal (Bușoi a ales Fondul Proprietatea ca motiv), se prezintă ca fiind liberal, dar dacă te uiți cum comunică politic ai zice că e un fel de conservator absolut. Pare, mai degrabă, obsedat de eficacitatea tradiționalelor pixuri, găleți, rigle, televiziuni și alte mase plastice cu logo de partid.

Ca să-nțelegi despre ce vorbesc, aruncă o privire (în caz că n-ai făcut-o încă) peste anunțul său de candidatură la Primăria Bucureștiului. Ca un optimist incurabil ce sunt, am să-l numesc „cel mai penibil anunț de candidatură din 2016‟.

Persoana care a creat mesajul său de campanie, „Bucuresti, trezeste-te! 1977 #cutremur, 2015 #Colectiv‟, pare să fi înțeles că singurul lucru care contează în online sunt hashtagurile.

La fel ca antreprenorii din Taiwan, care-și închipuie că oamenii n-or să-și dea seama că scrie Adibas în loc de Adidas, echipa lui Bușoi s-a gândit că „Generația Facebook‟ n-o să-și dea seama că în spatele unei forme familiare se ascunde un fond sinistru, în care se încearcă exploatarea unor tragedii naționale pentru capital politic.

Când am văzut capodopera echipei lui Bușoi, am decis să încerc să mă ridic și eu, măcar la jumătate din nivelul acestui mesaj. Am oferit la mine pe wall câteva idei echipei sale de campanie, pentru a-și extinde mesajul și a mai adăuga câteva promisiuni la program. Uite câteva exemple:

Nu știu dacă pitchul meu a ajuns la ei, dar a ajuns sigur la în jur de o sută de mii de oameni, dacă am estimat corect reach-ul. Deci „Generația Facebook‟ încă mai există și reacționează.

Am urmărit cine dă like și share, și mi s-a părut interesant să văd mulți oameni maturi, ieșiți din tiparul 18-25 ani, young urban professional, tipic utilizatorului de social media. Puștani puțini.

În momentul în care scriu textul ăsta, singura mostră de damage control este o declarație lemnoasă pe pagina sa de Facebook, care n-a mai ajuns virală. Spicuiesc: „Unele reacții au fost critice, întregul demers fiind suspectat de instrumentalizarea tragediei de la Colectiv într-un exercițiu electoral de imagine. Mărturisesc cu toată sinceritatea că nu am intenționat acest lucru, iar celor pe care această asociere i-a lezat în vreun fel le cer scuze‟. Știi tipul ăsta de discurs, l-ai mai auzit de o mie de ori. Ma rog, ideea e că Bușoi nu a renunțat la candidatură, însă rămâne de văzut ce o să mai facă din ea.

Partea bună e că, cu ocazia asta, am înțeles și substratul ascuns al declarațiilor din 2014, când politicienii promiteau să se implice în comunicarea pe internet cu alegătorii tineri. Asta însemna, de fapt: mesaje politice tip „alegerile din 1992‟, combinate cu idei de pe siteurile ce anunță apocalipsa în fiecare an, totul ambalat, frumos, în niște hashtaguri. Că așa e frumos și modern, asta le place tinerilor de astăzi.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre politicienii din România:
Ce roluri ar avea politicenii români în Game of Thrones
Ce postează politicienii români pe Facebook: trandafiri, sfinți și libidină
Analfabeții sunt o categorie vulnerabilă manevrată de politicieni