Am vorbit cu copii care au crescut în orfelinate românești despre primele lor povești de dragoste și sex

FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Am vorbit cu copii care au crescut în orfelinate românești despre primele lor povești de dragoste și sex

„Melodia noastră preferată de atunci era „I will always love you", de la Whitney Houston. E favorita mea și în ziua de azi.

Ilustrații de Sorina Vazelina

Durează o cincime de secundă să te îndrăgostești. Creierului tău pe oxitocină, hormonul dragostei, va fi complet copleșit de o experiență mai puternică decât orice altceva ai trăit până atunci. Simți cam același lucru pe care îl simte un consumator de cocaină. Pierzi nopți întregi ca să scrii literatură penibilă și probabil crezi că va dura pentru totdeauna.

Și când te gândești mai bine, parcă „totdeauna" nici nu mai e de ajuns. E așa de complicat să fii adolescent îndrăgostit, că evoluția te-a echipat cu celule speciale, care se dezvoltă în creier abia la pubertate, ca să poți să faci față melodramelor din liceu.

Publicitate

Când te gândești la „prima iubire", inevitabil, te înscrii într-una din două categorii de oameni: ăia care oftează nostalgici sau ăia care se gândesc „ce-o fi fost în capul meu".

La începutul anilor '90, România avea peste o sută de mii de copii instituționalizați, împărțiți în vreo șapte sute de case de copii prin toată țara. Eram curios cum au trecut ei prin experiența asta. Așa că am vorbit cu câțiva dintre copiii de atunci, despre cum a fost să se îndrăgostească pentru prima oară, ca adolescenți, în cămin și am înțeles că, indiferent cât de nașpa e orfelinatul, oamenii ăștia au simțit aceleași lucruri ca mine și ca tine.

Citește și: Știința demonstrează că dragostea nu există

Cu ciocolata nu greșești, dar să nu fie albă

„Îmi aduc aminte fața ei, dar nu se activează vreo emoție. Au trecut nouă ani de când am cunoscut-o. Știu că era o primăvară călduroasă. Îmi amintesc copacii înfloriți. Eram în clasa a IX-a, ea era cu-n an mai mare decât mine. Făcea parte dintr-o organizație și a venit la mine la cămin ca să recruteze un băiat pentru un proiect. M-a ales pe mine. Nu am făcut nimic special, doar am vorbit cu ea. De obicei abordez femeile direct, așa îmi dau seama dacă și ea este atrasă de mine sau nu și nu-mi pierd timpul. M-am îndrăgostit de frumusețea ei.

Nu m-am culcat cu ea, dar ne întâlneam săptămânal sau chiar de doua ori pe săptămână, în funcție de programul ei, ori prin cafenele, ori la ea acasă. Chiar dacă nu prea aveam bani pentru cadouri, îi ofeream câte o mică atenție. Cu ciocolata nu greșești, dar să nu fie albă.

Publicitate

Citește și: Ce cred bătrânii despre dragoste și sex

Nu mi-a plăcut deloc ca personalul să știe despre viața mea privată. Așa că am menținut relația „ascunsă" de ochii educatoarelor. Puneau întrebări în fiecare zi. Imaginează-ți o zi de armată cu cel mai prost instructor, doar că sunt femei trecute de vârsta a doua, nefutute de bărbații lor impotenți. Probabil că-și eliberau toate frustrările când veneau la noi.

După câteva luni, am încetat să mai vorbesc cu ea. Proiectul a trecut, a trecut și dragostea".

Constantin, 25 de ani

Chiulul la Constanța și melodia lui Whitney Houston

„Ne-a făcut cunoștință un prieten comun. I-a spus că sunt din centrul de plasament, dar nu i-a păsat. El avea vreo 28 de ani, eu aveam vreo 15. El era din Constanța. Distanța a fost mereu o problemă. Avea serviciul acolo, eu locuiam la cămin în București și aveam dreptul să ies doar patru ore pe zi. Vorbeam foarte mult la telefon, ore în șir.

Pe vremea aia nu foloseam aplicații, aveam un telefon d-ăla cu butoane. Aveam acces la calculator o dată pe săptămână și mai vorbeam pe messenger. Ne vedeam o dată la două săptămâni. Nu am făcut absolut nimic sexual, până într-o zi în care i-am făcut o surpriză.

În fiecare dimineață, eram însoțiți de o educatoare de la cămin la școală. În ziua aia, am pândit-o până a plecat, și atunci am tulit-o spre Gara de Nord. Aveam tren spre Constanța la ora nouă. Așa am reușit să petrecem opt ore în Constanța. Ne-am ales și melodia noastră atunci: „I will always love you", de la Whitney Houston. E favorita mea și în ziua de azi.

Publicitate

După momentul ăla, am avut probleme mari. O educatoare a descoperit biletele de tren în ghiozdan; îi spusese diriginta că nu am fost la școală. După șase luni, el mi-a spus ca a primit un job în Cipru și că nu o să-l refuze. Am suferit enorm de mult. Am trecut printr-o perioadă nașpa pentru ca nu aveam cu cine sa vorbesc, nu voiam sa afle nimeni din cămin. Nimeni nu știa de relația mea cu el, pentru ca îmi era frică să nu fiu judecat.

Înainte de a pleca, mi-a dat o felicitare în care era o poză de-a lui și pe care scria: „Te rog frumos să mă ierți… întotdeauna te voi iubi, pui".

Băiat, 21 de ani

Sex pe scări la mall

„Ne-am cunoscut la Costinești, când am fost cu căminul la mare. Eu, 14 ani și jumătate, ea 15. Și ea era din cămin. Ieșeam des pe balcon să o văd. O urmăream și nu știam cum să-i spun că o plac. Într-o zi mi-am luat inima în dinți. Eram amândoi pe balcon. I-am spus: „E 12:00, mă iubește cineva cu A". Pe ea o chema Andreea.

Am aprins un felinar și mi-a spus să-mi pun o dorință. I-am spus că nu mi se îndeplinește. Ea a răspuns: „Acum ți se îndeplinește." Ne întâlneam în spatele hotelului, pe iarbă, iar când ne-am întors în București, ne plimbam în fiecare zi prin Crângași. Îi spuneam „vacă" și ea îmi spunea „bou". Așa ne alintam.

M-am uitat câteva săptămâni la filme porno, ca să știu cum să o iau. Am închiriat o cameră, ziua, că nu aveam voie să plec noaptea, ne-am dezbrăcat, puțin câte puțin, și am pus-o capră, fiindcă așa văzusem în filmele porno. Am făcut-o și pe scările de la Liberty Center.

Publicitate

Citește și: Scrisorile astea de dragoste, primite de români, o să-ți arate că mai există amor

Am fost pedepsit două săptămâni, mi-a fost confiscat telefonul pentru că am fugit de la centru să mă întâlnesc cu ea. Asta m-a deranjat enorm. E nașpa dacă nu ai contact cu persoana pe care o iubești. Am fost cu ea un an și jumătate. De fiecare dată când ascult manele de jale plâng după ea.

E complicată iubirea asta. N-am crezut că sunt așa de slab. Mi-am înșelat prietena, nu mi-am dat seama ce fac și așa am pierdut-o. La scurt timp, am pierdut-o și pe a doua. Regret, însă știu că nu mai pot face nimic".

băiat, 16 ani

Sexul nu e cu petale de trandafiri, ca-n filme

„Îl chema Gabriel. Era prieten cu sora mea mai mare, prin ea ne-am cunoscut. Mă vizita la liceu aproape zilnic, iar la sfârșitul orelor mergeam prin cafenelele din apropiere. Știa de situația mea. Nu îl deranja deloc. De fiecare dată plătea el, chiar și atunci când aveam bani. Nu mă lăsa să-i cheltui.

Fizic, îmi plăcea foarte mult, însă la cum se comporta, nu era neaparat genul meu. Îi plăcea mult să se dea în spectacol, inventa fel și fel de povești, mințea mult. Ne trimiteam mereu mesaje pe telefon și seara vorbeam pe mess. Aveam sală de calculatoare la cămin, unde aveam acces până seara târziu. Fiecare seară se termina cu mesajul ăsta: „Noapte bună, te iubesc!"

Începusem să rămân la el în weekenduri. Scriam în învoirile mele că merg acasă la mătușa mea sau la vreo prietenă. La început, cei de la cămin nu știau că am iubit și pentru mine era bine așa, altfel și-ar fi pus multe întrebări.

Publicitate

Citește și: Poți să simulezi dragostea cu droguri?

Cu sexul nu m-a grăbit, s-a întâmplat când am vrut eu. Nu a fost ca-n filme, cu petale de trandafir, nici nu mi-am dorit asta. Faptul că ne iubeam și că ne doream era suficient pentru noi. Când am mers la mătușa mea într-un weekend, ea mi-a citit mesajele de la el. A vorbit cu directoarea de la cămin și mi-am pierdut libertatea.

Îmi ceruseră și programul de la școală, așa că nici după ore nu mă mai puteam vedea cu el, de rămas în weekenduri nici nu mai zic. Nu mai țin minte exact cum a fost despărțirea. Mai mult eu îmi doream asta".

Maria, 23 de ani

Despre importanța Universului în viețile noastre

„O fată blondă, mai mică decât mine cu vreo trei-patru ani, cu părul creţ, cu ochi albaştri şi un zâmbet pe care mi-l amintesc şi acum. Colegii din centru ne tot combinau de câteva luni, iar noi simţeam că trebuie făcut pasul oficial. La o onomastică ne-am spus ceea ce simţim.

Îmi plăcea să-i ofer trandafiri la fiecare întâlnire. Și felicitări în care-i scriam poezii. Discutam cât se poate de deschis despre sex, despre ceea ce ni s-ar putea întâmpla dacă ne-am fi aflat în situaţia în care să ne scăpăm să întreţinem relaţii fără prezervativ.

Citește și: Fă cunoștință cu tipul care vrea să revoluționeze prezervativele

În momentul în care am decis că trebuie să terminăm relaţia, ne-am promis că vom rămâne prieteni şi că vom lăsa ceva frumos în urmă. Aşa a şi fost. Eu am plecat la facultate, m-am angajat, ea a plecat la liceu, ne întâlneam din ce în ce mai rar şi aşa am decis că este mai important să terminăm într-un moment în care să fie bine pentru amândoi. Ea cu priorităţile ei, eu cu ale mele.

Şi ne-am întâlnit peste câţiva ani. Ea are un copil cu actualul iubit, eu încă sunt în căutarea perechii potrivite. Probabil ea ar fi fost persoana perfectă pentru mine, nu ştiu. Doar Universul va şti şi sunt convins că are grijă de fiecare dintre noi."

Băiat, 31 de ani

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre iubire:
Am umblat prin căminele de bătrâni din București, ca să cer sfaturi în dragoste
De ce dragostea reală nu e ca cea de pe internet
Poveștile românilor despre dragostea din copilărie îți arată cât de mult ne strică vârsta