Povești de groază la WC-ul public

Pun pariu că ai și tu o poveste de groază dintr-o toaletă publică pe care le-o tot spui prietenilor tăi când ieșiți la băut și vă faceți praf. Pregătește-te să te simți inferior după ce citești poveștile astea împuțite care s-au petrecut în buda publică.

Eram la școală, demult, înainte să-mi iau carnetul de conducere. După o lungă zi de învățat, mergeam să mă relaxez la un mall de lângă stația de autobuz Northampton – o stație de autobuz care a fost votată una dintre cele mai groaznice clădiri din țară. De toaletele ei publice nici nu mai vorbesc.

Într-o zi, pe când aveam, cum spuneam, 13 ani, am intrat într-una din buzi ca să mă piș (pișoarele sunt total nefuncționale). De-abia începuse jetul să țâșnească că aud deodată un sunet ciudat, bolborositor, de animal pe moarte.

În timp ce continuam să mă piș și îmi țineam respirația ca să nu-mi intre duhoarea în nas, m-a atins ceva pe piciorul stâng, de dedesubtul peretelui despărțitor. Am sărit în sus de spaimă, împroșcând cu pișat peste tot în jur. M-am uitat în jos și am văzut un bătrân care se holba la puțulica mea; avea convulsii și făcea niște zgomote îngrozitoare. Bineînțeles, am presupus că și-o freca cu gândul la puțulica mea cea pură și tânără, așa că am murmurat un „du-te dracu'!" neconvingător cu vocea de prepuber plângăcios, i-am dat un șut în cap și am fugit ca un nebun până în stația de autobuz.

Acum când mă gândesc la asta, chiar sper că omul și-o lua la labă, pentru că altfel înseamnă că m-am pișat pe un bătrân disperat care-mi cerea ajutorul, după care i-am tras un șut în meclă și am tulit-o. Bănuiesc că n-o să aflu niciodată adevărul.

Vreți mai multe povești scârboase de la budă? Click pe pagina următoare.

Într-o vreme, eram manager la un club de noapte care era deschis până la 10 dimineața duminică, bubuind drum'n'bass în capul pastilaților care nu mai fac diferența între zi și noapte.

Într-o astfel de dimineață, culegeam sticle din toaletele băieților, când am auzit vocea unei tipe beată rangă care se tânguia că nu poate descuia ușa la budă. Ca manager de bar, întotdeauna ți-e groază de un astfel de moment. Mi-am imaginat instant o puștoaică minoră, înecată în propria vomă, cu buzele vinete, gata să dea ortul popii de la prea multă băutură. M-am uitat pe sub ușă și am constatat că era întinsă pe podea, în viață, majoră și din fericire nu era înecată în vomă. Ușa era înțepenită, așa că a trebuit să o sparg cu piciorul.

Fata era întinsă pe podea cu un pantof în mână; un pantof elegant, de fițe, care probabil costa mai mult decât salariul meu pe două luni. În superbul stiletto trona un căcat imens care se holba la mine. Ca și cum n-aș fi observat așa ceva, gagica îmi explică: „Cineva s-a căcat în pantoful meu."

S-a ridicat de jos, dezvăluind o cascadă de căcat care îi cursese pe picior și-i împuțise rochia cu floricele, după care a luat-o la goană pe stradă și n-am mai văzut-o niciodată. Ce să zic, a fost nașpa că buda era plină de căcat, dar măcar am avut ocazia să sparg o ușă în stilul lui Chuck Norris.

Vreți mai multe povești scârboase de la budă? Click pe pagina următoare.

Pe când locuiam în orășelul meu natal, mă dădeam cu skate-ul într-un parc care atrăgea toți ciudații. Homleși oribili, tineri care erau pe cale să devină niște homleși oribili, grungeri, oameni cu tatuaj pe față etc. Toți aveam trei chestii în comun: ne omoram vremea, beam băutură ieftină și ne pișam în toaletele publice.

În parcul ăla erau și niște toalete super scârboase și înfiorătoare pe care nu le folosea nimeni. Eu urăsc toaletele publice, prefer oricând să mă piș într-un tufiș. Dar într-o zi, dezastru. Nu voiam doar să mă piș. Înarmat cu șervețele de la McDonalds și niște șervețele umede, m-am îndreptat spre toaletele de bărbați. Mi s-au confirmat instant toate temerile. Chiar în buda pe care mi-am ales-o, era un tip slab ca un țâr care își injecta heroină. Știu că se întâmplă din astea la ordinea zilei, dar eu nu mai văzusem niciodată, cu atât mai puțin în orășelul meu. Mai degrabă aș merge doi kilometri și m-aș ruga de personalul unui bar să mă lase să le folosesc toaleta decât să intru într-un loc în care un tip tocmai își bagă otravă maro de șobolan în venă.

După 45 de minute, tipul a ieșit împleticindu-se cu pantalonii în vine. Părea destul de fericit, așa că n-am putut să-l urăsc prea mult timp.

Vreți mai multe povești scârboase de la budă? Click pe pagina următoare.

Aveam 15 ani și vizitam cascada Niagara împreună cu mama, verișorul meu și sora mai mică. Era o după-amiază frumoasă de septembrie și totul era minunat până am avut nevoie să merg la toaletă.

Intru în baie și mă întâmpină o indiancă frumoasă îmbrăcată într-o rochie colorată strălucitoare. Era ravisantă. Am intrat în cabină și am văzut-o și pe ea intrând în cabina ei, cu copilul în brațe. Am auzit cum își așeza copilul pe scaunul toaletei, apoi am privit pe sub peretele despărțitor cum se așază pe vine și se cacă fix pe podea. Părea sănătoasă la cap și știa foarte bine că sunt în cabina de lângă ea, așa că am fost total șocat.

De fapt, știți partea aia din Ace Ventura: Pet Detective, când Jim Carrey află că Lois Einhorn e bărbat și apoi începe să vomite violent? Așa m-am simțit.

Vreți mai multe povești scârboase de la budă? Click pe pagina următoare.

Eram cu băieții în vacanță prin New York acum câțiva ani și pentru că facem asta foarte rar, profitam la maxim. Adică eram niște turiști cât mai conștiincioși pe timpul zilei și ne făceam praf în toate barurile în fiecare noapte. După vreo săptămână, jucam biliard și beam bere într-un loc în Soho.

Înainte să plecăm, prietenul meu Charlie a vrut să se pișe după toată berea aia, așa că s-a dus la baie. Cum a intrat, a fost întâmpinat de privirile a patru mexicani musculoși și tatuați, care împărțeau cocaină pe o tejghea. Charlie a ținut capul în jos, și-a făcut treaba, și-a închis fermoarul și s-a îndreptat spre ieșire. Deodată a auzit un zgomot puternic și ciudat, așa că s-a uitat în dreapta și l-a văzut pe unul dintre mexicani stând pe o budă în timp ce altul i-o sugea. Omul de pe budă l-a privit pe Charlie drept în ochi și i-a spus: „Mi-a murit un prieten și-l jelesc." Charlie a murmurat "Condoleanțe" și a ieșit afară nevătămat.

Ilustrații de Sam Taylor. Urmăriți-l pe Twitter @sptsamsau vizitați-i website-ul: samtaylorillustrator.com.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai vreți povești tâmpite?
Povești de căcat
Întâlniri dezastruoase
România fără număr: căcat