Când drumul de întoarcere acasă costă 40 000 de euro
A fost momentul în care viața de zi cu zi a depășit în importanță toată povestea de pe pliantele imobiliare, aia cu „confortul pentru tine și familia ta".Familia Pavel a hotărât să vândă și să se mute înapoi în oraș. „Ne-a costat în plus, față de cât dădusem pe casă, peste 40 000 de euro. Am cumpărat un apartament cu trei camere, în rond la piața George Coșbuc, cu o sută de mii de euro", îmi povestește Oana.„După doi-trei ani de locuit în suburbii, timp în care toți cunoscuții au început să se plângă că le e greu să ajungă la noi, am început să fim vizitați din ce în ce mai rar. Apoi, aproape deloc".
Acum, dacă ar fi să tragă o concluzie finală legată de dubla mutare, afară din oraș și retur, femeia are un singur sfat pentru viitorii doritori de locuințe în zonele rezidențiale: „Ascultați-vă instinctul".Citește și M-am prefăcut că-s turist străin în București și mi-a trecut viața prin fața ochilor
Avem o casă la țară. Cum ajungem la ea?
„Ne-am mutat acolo imediat, chiar dacă era o căsuță de la țară, departe de a fi numită vilă. Am reușit doar un an. Nu drumul ne-a venit de hac, pentru că, în funcție de oră, făceam și 30 minute până la serviciu. Cel mai mult, o oră și jumătate. Nesincronizarea a fost problema: eu lucram la stat și terminam programul la cinci după-amiaza. Soțul, în presă, termina munca la opt seara, nouă, zece, iar eu îl așteptam prin benzinării sau, dacă se nimerea, pe la prieteni. Nu ajungea vreun microbuz la noi și aveam o singură mașină", povestește Diana Prodan.
„Sincer, bine că n-am luat o garsonieră confort 15, că atât aș fi luat cu 33 000 de euro în perioada aia în București. N-aș mai fi reușit să o vând în veci. Avem prieteni care au luat garsonieră la Iancului cu 75 000 de euro! Cine poate trăi în 20 de metri pătrați și să și plătească atât? Măcar am luat o casă pe pământ. O poți modifica, îmbunătăți și, la un moment dat, poate fi numită investiție".
Să aștepți nouă ani asfaltul și apoi să pleci
„Spațiul a fost prioritatea. Vorbim de două sute de metri pătrați, față de 70 de metri pătrați, atât cât aveam într-un apartament de trei camere. Ne-am orientat să fie în apropierea Bucureștiului și drumul de acces să fie într-o stare cât de cât bună. Bun, și acum să-ți zic: ne-am mutat în 2006 și de-abia în 2015 ne-au turnat asfalt", explică proprietara din Pantelimon.Oana și soțul ei au început să realizeze ca mișcarea nu a fost prea bună, când și-au schimbat locul de muncă și timpul petrecut pe drum crescuse la două ore și jumătate, chiar trei ore pe zi.„Eu asta le spun tuturor celor care mă întreabă despre avantajele și dezavantajele unei case în afara Bucureștiului. Să se gândească la drum, spațiu, timp petrecut cu familia, oboseala acumulată cu drumul, dar și la costurile legate de întreținerea unei case. Inclusiv noi am mai renunțat la ieșirile în oraș cu prietenii, cu gândul că «e cam departe»", spune Oana Avram.
Urmărește ghidul VICE pentru Balcani:
Acum, familia Avram își caută apartament în București. Casa din Pantelimon a costat 110 000 de euro. Noua locuință, din București, ar ajunge cam pe la aceeași sumă.
Sociologic vorbind, „it's a must" să treci prin experiențe d'astea
Despre copierea în România a unor situații care s-au întâmplat și în Occident, cu ceva ani în urmă, îmi spune și Radu Zilișteanu, consultant imobiliar. El compară ce se-ntâmplă, în prezent, în București, cu imaginile pariziene de acum 30 de ani.„Au copii de dus la școală, iar oferta educațională din comune nu e mereu la nivelul celei din oraș. Apoi, ce faci cu copilul când iese de la școală, ce faci cu aglomerația de pe șosele? Cred că singurul câștig pe care îl avem din repetarea experiențelor altora din Europa este faptul că noi, românii, le repetăm totuși într-un timp mai scurt. Adică nu durează decenii, ci doar câțiva ani. În rest, până nu trăiești pe pielea ta, experiența din afară nu-ți folosește. Drept dovadă că nu aflăm despre istoriile astea ce țin de societatea urbană, decât după ce le-am experimentat și noi".
„În Paris, prin anii '70, exista tendința ca lumea să se mute în-afara orașului. În schimb, din cauza dublării traficului auto, și la intrările în oraș, dar și în împrejurimi, oamenii ajungeau greu la muncă. Oamenii s-au adaptat. Unii au vândut și s-au întors în Paris, alții chiar și-au cumpărat sau închiriat o locuință mică, unde stăteau de luni până vineri, ca să evite aglomerația", spune Zilișteanu.
Chestia asta, care sună a Star Trek, prevede, printre altele, „o strategie de transport pentru regiune, prin interconectarea căilor de acces spre și dinspre Capitală". Petrache crede că haosul urbanistic din jurul Bucureștiului este greu de corectat acum, pentru că „autorizațiile de construcție au trecut, odată cu boomul imobiliar, la autoritățile locale":Citește și Șapte lucruri pe care le-am înțeles despre București, după ce m-am mutat din provincie
Urmărește VICE pe FacebookCitește și alte chestii despre București:„Situațiile acestor oameni sunt niște paradoxuri trăite și de mine, încă din 2005, când eram prefect de Ilfov. Îmi amintesc că am mers în Domnești, lângă București, unde se inundaseră mai multe case. Fiecare își construise acolo după cum găsise terenul. I-am întrebat pe oameni de ce și-au ridicat casă acolo și mi-au răspuns că primarul le-a dat autorizație", spune Petrache.
Locurile bântuite din Bucureşti sunt bune de beţii
De ce NU vom avea vreodată piste de biciclete în Bucureşti
Am încercat cea mai proastă mâncare din București și încă mai am colon