Poveștile Bucureștiului pe care nu le-ai auzit niciodată de la profii tăi de istorie

„Descoperă poveștile nescrise ale unui oraș extraordinar în acest serial plin de mister." Asta e descrierea de pe pagina de Facebook a serialului Șușanele, pe care îl urmăresc de la sfârșitul verii, când a apărut primul episod.

E un primul serial online despre descoperirea, explorarea și interpretarea poveștilor Bucureștiului spuse de locuitorii săi, tineri sau bătrâni, din amintirile, experiențele și imaginația lor. Dar producătorii lui spun că nu e un proiect despre București, ci unul mult mai larg, despre un oraș universal, pentru că toate orașele au poveștile lor. E vorba de povești orfane, uitate, abandonate, ignorate sau pur și simplu necunoscute de istorici, sociologi și cronicari și a căror singură cale de supraviețuire a rămas transmiterea orală.

Unii l-au numit cel mai original și consistent proiect despre București care s-a făcut în ultimul timp. Alții spun că e regizat prost și că păcălește publicul. Orice s-ar spune, Șușanele continuă să dezvăluie poveștile misterioase ale orașului, să intrige și să amuze, și va avea prima lansare de episod offline sâmbătă, pe 30 ianuarie, la Centrul Artelor Vizuale Multimedia.

Am stat de vorbă cu Mihnea-Mihalache Fiastru, fondatorul acestui proiect, ca să aflu mai multe despre cum e produs unul dintre serialele mele preferate.

VICE: Salut, Mihnea. Zi-mi cum a început toată nebunia cu Șușanelele.
Mihnea Fiastru: Băi, eram foarte mic atunci când s-a declanșat nebunia asta. Eram la vârsta întrebărilor, nu știu, patru-cinci ani. Și mă plimbam cu maică-mea, cu taică-miu, cu bunicii, prin oraș, pe la joacă, prin parc. Și fiind la vârsta aia, tot timpul întrebam despre locurile pe unde ajungeam. „Aici ce e?", „Acolo ce-a fost?".

Și ei știau să-ți dea răspunsul la toate?
Ei răspundeau care cum știa. Aici a fost nu știu ce, aici se spune că… Și eu continuam întrebările până ajungeam la un răspuns care să mă mulțumească. De multe ori nu mă mulțumea ce-mi spunea unul. Țineam minte și-i întrebam și pe ceilalți același lucru. Și puneam la un loc informațiile. Și cumva s-au îmbinat poveștile astea în capul meu și de atunci le revizitez constant. Le-am dezvoltat în scris, de-a lungul timpului, în ziare, în reviste. Și acum au ajuns la forma asta.

Te-ai gândit să le transformi în proiect video pentru că e mai interactiv?
Am vrut să fac un proiect de storytelling vizual, care să fie și artă, și documentare, de antropologie și ficțiune. E, de fapt, un mix între ficțiune și non-ficțiune.

Sunt un fel de legende urbane?
Nu neapărat. Mai mult povești personale. Din când în când explorăm și câte un mit.

Episodul pilot al serialului

Cum ți-ai adunat echipa?
Eu aveam ideea asta în minte din vara lui 2015. Făceam deja Ștrăndooț, un alt proiect de antropologie, dar pe altă direcție. Ăla e mai mult pe zona de entertainment a clasei mijlocii de oraș. Și aveam ideea asta de istorie orală, pe care voiam s-o fac cumva. Am vorbit cu Miruna de la BlackHorse Mansion, ne-am întâlnit, am stat de vorbă, a terminat fiecare ce avea de făcut peste vară și, între sfârșitul lui august și începutul lui septembrie am început să filmăm Șușanele.

Și sâmbăta asta, pe 30 ianuarie, lansați episodul patru, da?
Da, e prima noastră lansare offline. Se va întâmpla la Centrul Artelor Vizuale Multimedia, pe strada Biserica Enei nr.16, vizavi de Arhitectură. Episodul patru din Șușanele e despre autobuzele fantomă din oraș și poveștile legate de ele.

Cât filmați la un episod?
Filmarea propriu-zisă poate dura între trei zile și o săptămână, dacă suntem limitați de diverse conjuncturi. De exemplu, la ăsta cu autobuzele, a trebuit să filmăm doar seara târziu, când le prindeam goale. Așa că s-a întins pe mai multe zile. Altele durează mai puțin. Deși am filmat doar patru episoade, deja s-a implicat tot mai multă lume în proiect. Am avut episoade cu make-up, cu costume, a devenit mai complicat să ne sincronizăm cu toată lumea.

Care speri tu să fie viitorul acestui proiect?
Vom avea un prim sezon de zece episoade, după care vom vedea ce facem, în funcție de situația financiară.

Vreți să călătoriți cu emisiunea și în alte orașe?
Este foarte posibil. Cert este că după acest prim sezon, vom trage o linie și o să vedem dacă și cum continuăm. Ideal ar fi să facem și în alte orașe, să ieșim și din țară, dar asta nu depinde doar de disponibilitatea și de dorința noastră.

Ce reacții ați primit de la cei care vă urmăresc?
E o mare bucurie când ne spun oamenii că le-am trezit interesul pentru anumite spații care apar în episoadele noastre. A durat ceva până s-a dumirit lumea despre ce e vorba în Șușanele și am primit reacții amestecate, de la „nu înțeleg nimic" până la „e genial". Dacă le punem cap la cap, eu zic că suntem unde trebuie.

Episodul despre Insula Pantelimon, frumos prezentat ca fiind „cel mai infect loc de la noi din oraș‟

Care a fost episodul tău preferat de până acum?
Toate mi-au plăcut mult. Ideea a fost să facem fiecare episod cât mai diferit de celălalt și ne-a ieșit. Cred că cel mai mult mi-a plăcut ăsta, ultimul, cu autobuzele, pe care îl lansăm sâmbătă. Important e ca fiecare episod să aibă amestecul ăsta de ficțiune cu non-ficțiune.

Părinții tăi au apărut și ei în niște episoade. Ei ce zic despre proiectul tău?
Le-a plăcut, s-au bucurat. La urma urmei, dacă stai să te gândești, taică-miu e creatorul neoficial al serialului Șușanele, că doar el mi-a spus primele povești la vârsta de patru ani.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre București:
Locurile bântuite din București sunt bune de beții
Opt motive pentru care București e un loc nasol
M-m prefăcut că-s turist străin în București și mi-a trecut viața prin fața ochilor