​Poveștile de groază ale angajaților din perioada sărbătorilor

Sărbătorile sunt cea mai frumoasă perioadă a anului, asta dacă nu lucrezi în comerț, evident. Oamenii înnebuniți după cumpărături, programul de lucru prelungit și pretențiile exagerate ale patronilor se unesc pentru a da naștere unui decembrie groaznic pentru bieții oameni care trebuie să vândă haine și jucării. I-am rugat pe cei care au astfel de joburi să ne povestească cele mai oribile experiențe pe care le-au trăit în perioada sărbătorilor.

Femeia care nu-mi suporta vocea

Lucram în sectorul de încălțăminte al unui magazin care mereu era aglomerat în perioada sărbătorilor. Deși magazinul era aglomerat, vânzarea de pantofi a fost întotdeauna o activitate intimă: stai îngenuncheat în fața cuiva și îi atingi picioarele. Odată, eram cu o clientă mai în vârstă și o ajutam să încerce pantofi. De fiecare dată când o întrebam dacă sunt comozi, îmi zicea: „Taci." Confuză, am continuat să-i pun întrebări, dar de fiecare dată m-a rugat să tac. Până la urmă, la ultima încercare pe care am făcut-o, a zis: „Taci. Nu-ți suport vocea, îmi vine rău. Taci acum, te rog." N-am știut dacă voia s-o asist în continuare în tăcere sau s-o las baltă, dar m-am gândit că e totuși mai bine s-o pasez unei colege cu o voce mai puțin supărătoare.

- Mary

Femeia care credea orice îi spuneai

Acum mai mulți ani, lucram într-un mall pe când toată lumea era înnebunită după păpușile alea ciudățele Cabbage Patch Kids. Oamenii ar fi făcut orice să pună mâna pe ele. Într-o zi, eram la magazin cu o colegă foarte naivă și prostuță. O altă colegă a venit din pauza de țigară absolut uimită de agitația de afară. „N-o să vă vină să credeți, dar în parcare sunt oameni care scalpează păpuși Cabbage Patch!" Toți am râs, dar colega mea cea naivă a făcut ochii cât cepele. „Nu înțeleg. Le taie părul?"

- Jo

Femeia cu un iubit dependent de droguri

Am lucrat într-un magazin de produse cosmetice organice. Într-o perioadă foarte aglomerată, o femeie a intrat în magazin și a vorbit cu mine 45 de minute. Angajații erau încurajați să crească vânzările, așa că am stat și am suportat-o, pentru că în timpul ăsta își umplea coșul cu produse. Îmi povestea detalii intime din viața ei, de exemplu cum tocmai se despărțise de iubitul ei care era dependent de droguri. În cele din urmă, a ridicat o bilă parfumată pentru baie care era acoperită cu sclipici pe exterior. S-a uitat la ea mult și bine, după care m-a întrebat: „Asta e plină cu sclipici și pe dinăuntru?" I-am zis că avea sclipici doar la suprafață și a izbucnit în plâns: „Nu mai cumpăr nimic! Vreau doar lucruri care sunt strălucitoare și pe dinăuntru!"

- Sophie

Magazinul cu o politică liberală de returnare a produselor

Am lucrat la un magazin de calitate care avea o politică foarte liberală de returnare a produselor. Oamenii abuzează mereu de astfel de politici relaxate, dar una e să aduci înapoi o rochie pe care ai purtat-o o singură noapte la o petrecere și alta e să returnezi niște bocanci cu care ai escaladat munții Himalaya sau un cort în care ai dormit cu prietenii beți în mai multe excursii. Clienții care returnau des produse erau trecuți pe o listă neagră, dar în majoritatea cazurilor trebuia să zâmbim și să acceptăm mocasini care era evident că fuseseră purtați prin casă vreo 15 ani, pentru că clientul se plângea că nu-i veneau.

- Marcos

Femeile care voiau plase de cumpărături mari

Lucram într-un magazin de haine pentru femei și, într-o zi, am crezut că am dat lovitura când au intrat două fete încărcate cu niște plase de cumpărături de lux, enorme. Păreau genul de turiste care veniseră în America doar pentru cumpărături și, după cât de mari erau plasele, părea că deja cheltuiseră câteva mii de dolari. Când au ajuns la casă, fiecare luase doar câte o bijuterie mică și ieftină. Le-am dat niște plăsuțe mici, dar au făcut scandal și au zis că vor să le dăm niște plase mai mari. Probabil că nu cheltuiseră deloc bani în ziua aia, dar era important pentru ele că pară bogate. De atunci, de câte ori am văzut cliente încărcate cu plase similare, le-am împachetat produsele în cele mai mari pungi posibile și toate au fost recunoscătoare.

- Johannes

Bărbatul care a cerut un rest foarte personalizat

Am lucrat într-un magazin de dulciuri, fix în perioada sărbătorilor. A intrat un client cu nevastă-sa. Ea a început să pălăvrăgească cu managerul, cât timp bărbatul ei cumpăra ciocolată. A luat ciocolată de doi dolari și mi-a întins o bancnotă de cincizeci de dolari. Când i-am dat restul, mi-a zis că are nevoie de altfel de bancnote. I-am dat altele, dar a schimbat combinația. Nu le am cu matematica, așa că m-am fâstâcit de vreo două ori până s-a declarat, în sfârșit, mulțumit. După ce au plecat din magazin, eu și managerul am vorbit despre câte de dubioasă ni se păruse tranzacția respectivă. După care am verificat casa și am observat că ne lipseau două sute de dolari. Managerul meu a fugit după cei doi, în timp ce eu am început să plâng și l-am sunat pe fratele meu mai mare, care mi-a zis că probabil n-are niciun rost să chem poliția. Managerul nu l-a prins pe tip. Până în ziua de azi, consider acest mic jaf o violare a spiritului Crăciunului.

- Emily

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe povești personale pe VICE:
Poveștile astea din cartierele de vile ale Bucureștiului te fac să apreciezi viața la bloc
Poveștile taximetriștilor bucureșteni: Masturbatorul, Teleportarea și Prostituata care caută dragostea
Poveștile dubioase ale barmanilor din București
Poveștile colegilor de apartament din România care-ți mănâncă ficații