Prezenţa dementă pe Facebook a motanului Oanei Zăvoranu

Pisicile sunt creaturi simpatice. Dar, la fel ca şi gagicile mele, rar trec de 18 ani. Marty Mustăcilă, motanul Oanei Zăvoranu are 16. Ceea ce înseamnă că foarte curând o să se umple tabloidele de faţa plânsă a stăpânei. Atunci o să fie vag urât să facem mişto de obsesia ei nesănătoasă pentru pisică. Aşa că facem acum. Apropo, Marty poartă des haine. Pentru că pisicile chiar au nevoie de haine. Ăsta e primul gând care vine unui om normal când vede un animal: „Ce bine ar fi ca animalul ăstaa să aibă haine!”

Asta este pagina oficială a animalului. Nu ştim dacă singurătatea, nebunia, cocaina sau o combinaţie din toate trei a împins-o să-i facă pagină de facebook unde să scrie ea, în numele motanului, cum numai o persoană total dementă ar face. Tot ce ştim este că rezultatul e hazliu. Şi că probabil Oana deja a înstărit un dealer.

Uitaţi cum se citeşte tristeţea pe faţa cotoiului. E în aşa hal de dărâmat că-şi petrece bătrâneţile în haine ridicole, pe care niciun animal din lume nu ar trebui să le poarte, că parcă ne roagă prin ecran să-i curmăm suferinţa. O dată i-am pus un ciorap în cap unei pisici şi a făcut ca nebuna să-l dea jos. Vă daţi seama cât a alergat şi s-a zbătut animalul ăsta până când nebuna i-a înfrânt spiritul de a ajuns să îmbrace resemnat porcăria aia roz? Ok. Recunosc. Am pus de mai multe ori ciorapi în cap la pisici. Fac foarte hazliu.

Nu trebuie să citeşti mai mult de o copertă de manual de psihologie ca să te sperii de modul cum proiectează Oana problemele personale prin prisma unui motan, dă garda jos şi spune cu adevărat ce crede despre ea: că e genul de om descris uşor prin superlative. Asta sau, cum spuneam mai sus, droguri. Nimeni nu e aşa de grandoman şi entuziasmat de perspectiva unei pisici fără cocaină.

Marty pare că trăieşte visul oricărui tirist care nu face spaimă de boli venerice, pentru că deja le are. Observaţi că în toate pozele Mary are faţa aia sedată, de parcă şi-a confundat punga de crănţănele cu punga de xanax a mămicii lui? Singurul lucru cu care sunt de acord acolo e că, Oana Zăvoranu este deşteaptă din punctul de vedere al unei pisici. Comparaţia cu un om nu o favorizează.

Deci motanul reprezintă o personalitate paralelă de-a Oanei, care-i dictează ce are şi ce nu are voie să facă pe plan sentimental. Ca mă-sa lu' băiatul ăla de comitet din Psycho. A ieşit bine povestea aia. Îi prevăd un viitor strălucit şi Oanei. Pe deasupra, sunt uimit că mâţa n-a crăpat încă, la cât machiaj ieftin a trebuit să-şi lingă de pe blană după fiecare „tolăneală” cu stăpâna.

Poza asta nu e de pe contul motanului, ci chiar de pe contul oficial al Oanei. Se admite, pentru că deja am stabilit că cei doi sunt aceeaşi persoană. Ca Superman şi Clark Kent. Doar că ambele alter-egouri sunt inutile umanităţii.

Sunt sigur că tac-su nu se rostogoleşte în mormânt pentru că este comparat, ca importanţă, cu un animal care doarme şi se cacă la tăviţă. Cred că este unul dintre testele ălea de bun simţ pe care le dai la intrare în Rai: „Ai fost mai important pentru copilul tău decât un animal de companie?” Mesajul însă se termină pozitiv. Sinistru că Oana Zăvoranu iubeşte un animal cu o intensitate bolnavă, cu care, din fericire, nu e în stare să iubească un om. Dar e totuși pozitiv. Poate să iubească. Şi nu chinuie oameni. Suferă animalul în locul unor nefericiţi.

Ştiu că sună urât din partea mea, dar abia aştept să crape Marty, să văd ce scrie Oana despre eveniment. Hai, că nu e o chestie aşa tristă. Uitaţi-vă ce are în cap. Şi eu mi-aş cere moartea, din priviri, în locul lui. De fapt, dacă mă uit mai atent, motanul pare puţin redus mintal. Sunt sigur că nu-i pasă.

Citește și Putem să nu mai venerăm pisicile, că-s rele ca dracu'?