Vești nasoale: toți prietenii tăi sunt delirant de fericiți și îndrăgostiți și vor să dea o petrecere de 20 de mii de euro ca să sărbătorească. E sezon de nunți și dacă ai între 25 și 26 de ani, tocmai ai fost invitat la prima nuntă din viața ta. Poate e prietena ta un pic mai mare, care are viața super bine pusă la punct și vestea nu te surprinde câtuși de puțin. Poate e gagiu' ăla cu doi copii, care face ce trebuie să facă. Poate, cea mai sinistră variantă, sunt doar doi oameni de vârsta ta, care sunt împreună de mai puțin timp decât ești tu cu actuala jumătate și… pur și simplu… par… să fie… foarte… fericiți? Doamne. Căcat. Dumnezeule. Nicio altă perioadă a anului n-o să te facă să te simți mai evident inadecvat cum te face sezonul de nunți.

Dar poate că n-ai mai fost până acum la nunta niciunui prieten. Sigur, când erai mic era tare la nuntă, nu? Te dădeai pe ringul de dans pe genunchi, poate te-au luat cu japca și te-au pus să faci ceva distractiv la ceremonie, cum ar fi să arunci flori pe-acolo și-apoi ai mâncat o tonă de tort și-ai băut multă cola când nu era maică-ta atentă și-ai luat-o complet razna pe hiper-activitate înainte să te prăbușești la ora nouă seara. Când erai mic, nunțile erau geniale. Acum că ești adult, realitatea nunților – că oamenii de vârsta ta au găsit dragostea și un cămin în era dispărutului pe nepusă masă și a Tinderului – poate să te cam zguduie. Uite cum să supraviețuiești la primei ture:

Primul lucru pe care-o să-l observi când ești invitat la o nuntă e cartonașul cu „Salvează data" (e o bucățică mică de hârtie pe care o primești prin poștă, la tine acasă – da, chiar acasă la tine, în cutia poștală – care îți spune să nu îți faci planuri într-un anumit weekend, la o dată îndepărtată, din viitor, ca și cum tu chiar ți-ai face vreodată planuri cu-atât de mult timp în avans). Pe cartonaș scrie: „Te rog, abține-te de la a-ți petrece timpul dintre ziua de vineri, ora 6 seara și duminică, ora 10 dimineața, drogat, de unul singur și, din când în când, pe la băute cu alții. În schimb, vino pe un câmp idilic din Kent, unde ești invitat la o petrecere despre dragostea noastră." Mută cartonașul cu „Salvează data" dintr-o mână în alta de câteva ori. Întoarce-l pe verso, simte greutatea papetăriei scumpe. Cartonașul ăsta vrea timpul tău. Această bucată de hârtie A5 îți planifică weekend-urile, în locul tău. Dă-l în căcat de cartonaș. Pe bune, te caci pe el.

Ce face toată lumea cu cartonașele cu „Salvează data" e să le pună pe șemineu și să uite de existența lor.

De-asta trimite lumea invitații: ca să-ți amintească, așa cum se cuvine, că ai fost deja de acord să renunți la weekend-ul ăsta, ți-ai întors spatele zeilor distracției și, în schimb, îți vei pune timpul la dispoziție lorzilor căsătoriei și mongamiei. Vei mânca de la bufet și-ți vei păta costumul cu maioneză. Invitațiile sunt niște extensii, cu design foarte frumos, ale cartonașelor cu „Salvează data". De multe ori, conțin glumițe complexe și haioase despre cum s-a cunoscut cuplul și mai au pe ele și numele întregi ale prietenilor tăi, conform tradiției. Te bagă-n ceață. Ai idee cât de tare te bagă-n ceață? Mi-a luat 30 de secunde pe ceas ca să procesez că amicul meu Bob se însoară în septembrie, pentru că pe invitație scria „Robert". Asta-ți fac invitațiile la nuntă: ajungi să ai nevoie de o agendă pentru toată hârțogăria, un calendar de hârtie, de atârnat pe perete. Trebuie să înveți numele adevărate ale prietenilor tăi.

Mda, în principiu trebuie să te îmbraci frumos la nuntă. Asta doar dacă nu cumva e o nuntă din aia „haioasă": „Ceaiul Pălărierului Nebun: Stil Nuntă!", genul ăla de chestie; „Grease: Varianta nuntă!". Altfel, băiețeii trebuie să poarte costum, iar fetițele rochie. Dar uită-te un pic în dulap. Nu-i așa că singurul tău costum e chestia aia veche, gri, de la Burtons, pe care-ai purtat-o acu' trei zile, pentru un interviu la o reprezentanță Vodafone? Nu-i așa că singura rochie e chestia aia ciudată de tafta, pe care ai purtat-o ironic la Bal? Din nefericire pentru tine, acum trebuie să te duci în oraș să-ți cumperi o întreagă ținută de nuntă. Cele mai scumpe și mai incomode haine pe care-o să le deții, plus pantofi. Ai rămas fără 260 de euro deja și încă nici măcar nu ți-ai plătit biletul de tren și cazarea. Iubirea altora e cea mai mare cheltuială din viața ta.*

*O scurtă paranteză: ceva din corpușorul tău tânăr și zvelt o să-ți provoace o anumită pornire de netăgăduit, care-o să te facă să încerci să-ți „primenești" ținuta conservatoare și plictisitoare, s-o faci, cumva, mai tinerească. O să încerci să porți converși la rochie, nu-i așa, măi nenorocită mică anti-sistem ce ești? O să încerci să faci ceva stil uniformă de școală privată, stil revista GQ, cu o batistă în buzunarul de la piept? Pot să-ți spun de pe-acum, din propriile experiențe jenante, să nu faci asta. Singurii oameni cărora le iese chestia asta, cu improvizațiile la ținutele formale, sunt cei care poartă ținute formale în fiecare zi. Dacă porți costum cu prestanța unui puști de 12 ani la înmormântarea lui taică-su, nu ești gata să te joci cu clasicii. Poartă-ți uniforma și taci dracu' din gură.

Faza cu nunțile e că planurile după care sunt așezați oamenii la masă sunt foarte stricte. Asta se-ntâmplă pentru că, după cum o să constați în ziua nunții, toată lumea are aceste grupuri dubioase și diverse de rude și de prieteni. Chiar dacă ești convins că-l cunoști intim pe omul care se căsătorește – ați crescut împreună, locuiți împreună, îl știi de mai mult timp decât te știi pe tine – la un moment dat o să-ți zică: „A, trebuie să-i cunoști pe colegii mei de facultate!". O să fii prezentat unei mese pline de oameni, toți cu porecle, și, din senin, o să simți un junghi ciudat de gelozie. O să-ți vezi propriul grup de prieteni reflectat în versiunea asta de univers alternativ, a voastră a tuturor, o să te uiți direct în ochii Tăi, v. 2.0 și apoi…

Dar am divagat. Ideea e că va trebui să vorbești cu mamaie un pic, pentru că o să fii așezat lângă ea timp de vreo două ore, conform planurilor de stat la masă. Asta-i regula. Asta trebuie să înghiți, dacă ai fost invitat la nuntă. Mamaia asta nu înțelege cu ce te ocupi („Ce e un manager de social media, drăguță?") și nici nu prea vrea să știe. Mamaia asta o să fie la un regim straniu și restrictiv și o să simți că ai datoria morală să te duci la bufet pentru ea. Mamaia asta o să se conformeze, în cele din urmă, tipologiei, și-o să zică ceva emoționant despre dreptul ei de a afișa o cârpă cu o inscripție rasistă la oficiul poștal din localitatea unde stă. Mamaia asta e pedeapsa pe care trebuie s-o ispășești, fiindcă ai un prieten care-a reușit să fie iubit.

În principiu, da, clar trebuie să te-mbeți. Dar la o nuntă trebuie să-ți știi ritmul de băut, pentru că nu ține doar cât durează jurămintele și-apoi – liber la distracție! Există un întreg interval de 45 de minute în care toată lumea stă afară și face poze. Toată lumea trebuie să se așeze foarte încet la o masă într-un cort și să mănânce. Se aude un clinchet de pahar și, hop! Te-ai trezit cu, gen, o oră și jumătate de discursuri despre iubire. Dac-o dai prea tare cu șampania de când ajungi, până-n punctul ăsta ești deja o masă amorfă care geme. Gen, tocmai te-ai transformat total în Kerry Katona.

Regula mea e următoarea: ai voie trei pahare de șampanie, după care trebuie să iei o pauză. Ai voie două pahare de vin înainte de discursuri și unul în timpul lor. Și-apoi, după ce se termină toate căcaturile plictisitoare de tip nuntă, te pui pe treabă serios, să rămână-n anale. Vorbesc serios. Pe bune: există niște tocilari în niște beciuri, care se ocupă cu updatarea paginii de Wikipedia despre „cea mai beată persoană care-a trăit vreodată pe pământul ăsta". Trebuie să te-mbeți atât de tare, încât cei de față să se uite la tine și să renunțe la religia lor. „De ce?", mă-ntrebi. „De ce să mă îmbăt atât de tare?" Pentru că e gratis. Dacă treci prin viață fără să profiți de fiecare ocazie de a goli orice bar moca până te faci praf, la propriu, atunci poți să spui că ai trăit? Chiar ai existat pe bune?

Oamenii de știință au descoperit formula, stai așa. Un studiu de prin 1997 a descoperit următoarele:

Nunți + burlăcie = o senzație stranie de nefericire romantică (sau „O1)

O1 + alcool = beție nasoală + chef de futai nasol

Pentru că există întotdeauna Omul Ăla. Omul Ăla pe care-l ia valul și care alunecă pe una dintre următoarele trepte de pe scara beției: aia la care își scot pantalonii și/sau chiloții într-un context în care îi vede toată lumea (nasol), sau aia care devin super dubioși, tripați nasol pe lipsa fundamentală de afecțiune din viața lor și ajung foarte morocănoși și agresivi și, de asemenea, excitați, într-un fel foarte greu de măsurat (extrem de nasol). Am fost cu toții acolo: când toată lumea e cuplată și dansează și apoi mai ești și tu, singur la barul moca, îți fug ochii care-n-cotro după ceva, orice, dispus să se frece de tine. Așa ajungi să te freci cu curul de unchiul extrem de bătrân al cuiva. Așa ajungi s-o întrebi pe proaspăt încoronata soacră dacă „o vrea un pic". Dacă te prinzi că te-ai excitat pe tristețe la o nuntă, ia un loc, bea un pahar de limonadă și mănâncă o gură de tort și încearcă să te pui nițel pe picioare. Apoi dă peste cap niște shot-uri și pune pe toată lumea să danseze Rock The Boat, într-un fel complet non-sexual.

Dacă nu ești bogat, nu trebuie să cumperi cadouri. Cel puțin asta e regula mea. Nu cred că e o regulă prea larg acceptată. Dar asta e regula mea. Dacă mă inviți la tine la nuntă, știi că n-o să primești niciun cadou. Cadoul e prezența mea. Cadoul e că o să fiu deosebit de drăguț cu bunică-ta.

Nu pot să-ți dau niciun sfat despre petrecerea burlăcițelor (dar, din câte-am observat, e un thread de mail-uri lung de 400 de mesaje, în care fiecare postare începe cu formularea: „Bună fetele!!!!!" și care, cumva, ajunge să coste 1 200 de euro de persoană, chiar dacă tot ce faci e să te duci la Brighton și să faci un curs de făcut brioșe, înainte să ți se confiște paiul în formă de penis, la intrare la Funky Fish). Ce pot să-ți spun e că petrecerile burlacilor nu-s nimic mai mult decât 12 tipi împărțiți în trei grupuri diferite, cu cel puțin doi gagii cărora li se zice „Jonno". O să vă duceți toți la o cârciumă super de căcat, unde o să experimentezi o sinteză a distracției, indusă de băutul pe zi. O să faci tot ce trebuie ca să te distrezi, dar nu prea o să te distrezi pe bune. Ca să începi să scapi de senzația asta jenantă, o să te îmbeți atât de tare încât o să devină dubios, iar apoi, în ziua nunții, o să-ți semi-amintești de tipul ăsta din al cărui cur ai băut bere și pe care-o să-l saluți cu o înclinare discretă a capului. Petrecerile burlacilor ar trebui interzise prin lege.

Ești cu patru sau cinci pahare peste punctul în care ar trebui să te afli și e ora zece seara și poate că ești și-un pic spart și, dintr-un motiv necunoscut, DJ-ul, un puști de 17 ani din zonă, cu un singur disco ball rotitor și două iPod-uri mari, tot pune Abba. Începi să țipi la el. A doua zi, tu o să-ți aduci aminte că o ardeai super jovial, undeva în spate, pe ringul de dans, dar dovezile foto vor demonstra că te-aflai fix sub nasul puștiului ăstuia – acest puști care, practic, e alcătuit din acnee, o jumătate de mustață, doi peri pubieni și-un abonament la Spotify – și urlai ceva legat de Wu Tang. Încearcă să eviți să faci asta. Puștiul doar se străduiește să facă pe plac unui public de familie.

Faza ciudată cu această primă nuntă trepidantă de vară la care te duci ca adult e că, de-obicei, coincide cu vreo două sau trei crize personale prin care e posibil ca tu tocmai să treci în viața ta de zi cu zi. Te decizi să împărtășești majoritatea poveștilor unui străin, afară, cât amândoi vă străduiți să luați o gură de aer și să vă uitați la apus, afară din sauna sufocantă a cortului principal de nuntă. Amândoi vă agățați de păhărele mici de plastic, care-au rămas fără punch. Amândoi sunteți foarte sprijiniți de un gard și ziceți: „Știi, credeam c-o să reușesc să fac mai multe până la vârsta asta." Vă uitați la recepția care are loc în spatele vostru. „John și Lisa par atât de fericiți," zice interlocutorul. (John și Lisa sunt 100% numele celor la a căror nuntă te vei duce prima oară.) „Eu de ce nu pot să-mi bag mințile-n cap?" Pentru că ești varză, pretenaș. Nu mai da vina pe alții. Fă-ți ordine în viața ta amărâtă. Apucă-te de mâine. Dar, momentan, pe-un câmp din Cumbria, în căcat, cu o tonă de prieteni-de-ai-prietenilor, ai putea să te și îmbeți.

Iarba de calitate e, în general, ok la nunți, dacă asta-ți place (eu vreau s-ajung în Rai, deci nu mă tentează) – cât timp nu bagi fix în fața lu' mătușă-ta. La nunți, mătușile hălăduiesc precum niște roboți plutitori, într-un joc cu împușcături, futurist și cu singurătate: sunt mătuși după fiecare colț, mătuși cu care dai nas în nas la bufet, mătuși care îți fac semnul ăla dezgustător cu degetul să vii pe ringul de dans – și le deranjează dacă bagi cox în toiul recepției. Așa că trebuie să fii discret și să le eviți pe mătuși. Trebuie să nu uiți că nu mai ești în sudul Londrei.*

*A se nota: multe mătuși consideră că sunt „mătuși de gașcă". O metodă bună prin care poți să-ți dai seama dacă o mătușă se crede de gașcă e dacă spune una dintre următoarele propoziții: „Sunt o mătușă de gașcă!"; „Oi fi eu purie, dar și noi, astea mai trecute, putem să fim de gașcă!"; „Ooo, dac-ați ști voi, copiii, ce făceam noi pe vremea noastră!" Nu te lăsa păcălit de mătușa de gașcă, aspirațională. E concepută să îți inducă un sentiment fals de siguranță. „Asta chiar e o mătușă destul de simpatică", îți spui. „Hai, poate-i ofer niște speed?" Și-apoi, imediat ce faci asta, devine distantă și-ți zice: „bănuiesc că știi că soțul meu, Paul, e ofițer de poliție?" Nu. Nu te lăsa păcălit de mătușa de gașcă.

Totuși e drăguț, nu? Poți să te vezi aici peste un an, poate, cu mici lampioane chinezești care aprind cerul cu numele iubirii tale, în timp ce voi doi executați o coregrafie simpatică la primul dans, pe o melodie total surprinzătoare, cu tort, cu lacrimi, cu toți prietenii tăi într-un mare cort închiriat, cu tot fastul, ceremonia, toată lumea la costum și în rochii, toți puși la patru ace, cea mai frumoasă zi din viața unui om, una dintre cele mai bune din viața ta și te ia cu căldură și sentimente pufoase și ești plin de iubire și te gândești: hei, poate c-a venit timpul. Poate a venit timpul să pun întrebarea – poate că nunta asta e pentru mine. Nu, pe bune. Fii serios. Ești praf. Pe bune. Nici nu știi cât e taxa la primărie. Pe bune. Am mai vorbit despre asta. Ești praf. Mai ai cel puțin zece, 15 ani, până să fii pregătit să faci așa ceva. Bucură-te de nunta asta, așa cum e ea, și încearcă să nu te scapi pe tine de față cu alții.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre nunți:
Cum să scapi de un joint la o nuntă
Industria de miliarde de euro a fotografiilor de nuntă, din China
Armata Moldovei e gata să înfrângă mirese cu AK-47 sub fustă