Un tip face jogging în jurul Casei Poporului. Se oprește pe diagonala hotelului Marriot. Își scoate căștile din urechi și privește către o schelă care va fi, cândva, Catedrala Mântuirii Neamului.

Sunetul provenit din niște boxe gigant zguduie bulevardul 13 septembrie: „Îndoiește-te, îndoiește-te, îndoiește-te!", răsună din difuzoare.

Câteva secunde mai târziu, mesajul se schimbă: „Miluiește-te! Miluiește-te! Miluiește-te!". Tipul tresare, își face cruce și fuge mai departe.

Dau să intru la „Prima slujba din curtea Catedralei Mântuirii Neamului", așa cum a fost prezentată destul de târziu săptămâna trecută prin presă și foarte târziu pe unul din site-urile gestionate de Patriarhie.

Nu apuc, pentru că două tipe, care nu vorbesc româna, mă întreabă ceva rapid și privesc fascinate scena de concert, de unde un sobor de preoți, în frunte cu Patriarhul Daniel, fac un ritual religios.

„Is this a contemporary performance?", reia una dintre ele întrebarea. Zâmbesc. Le explic. Fetele vor să ajungă la Muzeul de Artă Contemporană. Au mai întrebat până la mine câțiva polițiști, dar toți le-au redirecționat către slujbă. „Is this a sign from God?", glumește una dintre ele.

Intru într-un final la prima slujbă religioasă de la Catedrala Mântuirii Neamului. În public sunt mulți adolescenți cu tricouri albe pe care scrie: „Întâlnirea tinerilor ortodocși 2016", un eveniment care a avut loc în ultimele patru zile și unde 2 500 de participanți au discutat tot felul de subiecte de interes public. De la controversa orei de religie, la căsătoria dintre oameni și animale, până la așteptările copiilor de la biserică.

Mă infiltrez prin mulțime. Am câteva lucruri pe care vreau să le înțeleg. De exemplu, cum a ajuns Patriarhia să oficieze o slujbă într-un edificiu încă inexistent. Sau din ce bani se face evenimentul ăsta. Dar și chestii mai simple, cum ar fi cine sunt și ce vor tinerii ortodocși români.

Să o luăm pe rând. Evenimentul de ieri vine la o lună de când primarul Bucureștiului, Gabriela Firea, a deblocat fondurile pentru continuarea lucrărilor Catedralei.

Așa cum ți-am spus, simultan cu prima slujbă a avut loc și Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din toată lumea 2016.

De pe site și de la organizatori, am aflat că adolescenți din toată țara au participat timp de patru zile la ateliere de tip open-caffe, în care au discutat despre relația lor cu biserica și cu alte teme de interes public.

În timp ce consultam programul activităților lor, pe lângă dezbateri, concertul Smiley organizat special și rugăciunile de dimineață/prânz/seară, un detaliu interesant mi-a sărit în ochi.

Inițial, pe program fusese trecut un eveniment special care urma să fie organizat pentru acești tineri, chiar la prima slujbă de la Catedrala Neamului. Ulterior, s-a făcut un update: în locul unde era notată slujba de la Catedrală, apăruse o informație legată de cine va suporta costurile pentru evenimentul de ieri:

Din fraza asta, cuvântul care mi-a atras atenția este ARCUB.

De ce? Pentru că Arcub, așa cum este el definit în mediul artistic și pe site-ul lor oficial, este acel „serviciu public de cultură" subordonat Consiliului General București. Mai este descris și așa:

Oricât m-am perpelit să înțeleg ce formă de expresie artistică este o slujbă religioasă, n-am reușit. Am încercat să-i contactez de mai multe ori pe responsabilii instituției, dar nu am avut sorți de izbândă. Am încercat să obțin o explicație și de la domnul Traian Petrescu, șeful direcției de cultură pe București, dar până la ora publicării acestui articol nu am primit niciun răspuns.

Am rămas, deci, cu ideea că intonarea de cântece religioase, la o slujbă bisericească, este un eveniment cultural-artistic în România.

Ieri, de la fața locului, am făcut un live pe Facebook, la care au participat și trei dintre tinerii ortodocși aflați la eveniment.

La un moment dat, unul dintre ei mi-a vorbit de una dintre temele de interes general pe care le-au diseminat la ateliere. E vorba despre căsătoria dintre oameni și animale. Da, nu te uita uimit la ecran, vine acum și explicația.

Pe lângă poziția oponentă față de parteneriatele civile între persoanele de același sex, care probabil nu surprinde pe nimeni, dacă ținem cont de cele trei milioane de semnături strânse de Coaliția pentru Familie, tinerii ortodocși mai duc o luptă: oprirea căsătoriilor din vest între oameni și animale.

Curios, pentru că n-am mai auzit până acum ca ăsta să fie un obicei occidental, am cerut mai multe detalii. Tipul mi-a spus:

Mulți dintre tinerii participanți la aceste dezbateri ciudate au chiar și 16 ani. Am meditat o vreme la tot acest context. Mi-a fost greu să mă decid ce cred despre faptul că niște minori vin patru zile într-o tabară organizată de biserică, în care discută niște dubioșenii legate de căsătoria oamenilor cu animale, pentru care nu există niciun fel de statistici care să dovedească faptul că ar fi un fenomen.

Sper doar că, până la următoarea ediție, organizatorii le vor explica acestor tineri care e diferența dintre sexul consimțit între persoane de aceeași specie și chestii puțin mai complicate, și imposibil de discutat în termeni de liber-arbitru, precum zoofilia.

Așa cum poți observa lejer din pozele acestui material, nu puțini tineri au sprijinit mai degrabă pereții din jurul Casei Poporului, decât să se bată să asiste la slujba lungă de trei ceasuri a Preafericitului.

Unii au stat pe iarbă, alții chiar la distanță considerabiă de slujbă, la o shaormerie unde am mâncat și eu. Acolo, la coadă și apoi la masă, am notat câteva interacțiuni umane cu aceștia. Poate fără relevanță capitală, dar aceste generalități interpretabile m-au marcat destul de tare.

Primul a fost un bărbat cu tricou cu ortodoxia tinerilor, care încearca să se bage în fața mea la coadă. Mă uitam când la fața lui, când la tricou, din ce în ce mai ostentativ. Într-un final a prins mesajul și s-a așezat în spatele meu.

Doi. Vânzătoarea servea un grup de cinci băieți de liceu. Când îmi vine rândul, îmi privește tricoul, apoi se uită direct în ochi. Femeia asta părea că le văzuse pe toate astăzi. Spune amărâtă: „M-am săturat de ăștia. Lasă numai mizerie în urma lor".

M-am pus singur la o masă. Un vânt puternic a început să bată din senin și a zburat de pe masă ambalajele unsuroase pe care tinerii cu tricouri albe sau ii populare le lăsaseră. Unele au zburat în mijlocul străzii, chiar spre Catedrală.

Când mi-am dezlegat bicicleta și am dat să pornesc spre casă, un băiat rotofei m-a întrebat dacă nu mi-a fost frică să las bicicleta acolo. Am vrut să fac o glumă că nu, că e ditamai evenimentul religios. A mărit ochii spre mine și a spus: „Zi mersi că n-ai găsit-o în Rahova!".

Am înghițit în sec și am pedalat. Din jur se auzea, în continuare: „Îndoiește-te, îndoiește-te, îndoiește-te!". Și apoi: „Miluiește-te! Miluiește-te! Miluiește-te!".

În fine.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre Catedrala Mântuirii Neamului:
Cum i-a venit lui Mihai Eminescu ideea pentru Catedrala Neamului, de care nu mai scăpăm
Inaugurarea timpurie a Catedralei Mântuirii Neamului
VOX POP: Se mântuieşte neamul românesc sau nu?