Poveștile șoferilor de tir români: jafuri ca-n filme, ciomege peste față și amenințări cu pistolul

FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Poveștile șoferilor de tir români: jafuri ca-n filme, ciomege peste față și amenințări cu pistolul

Dacă treci prin unele zone din Rusia, sunt șanse mari să fii jefuit sau să fii obligat să plătești o „taxă de protecție".

Prima oară am mers într-un tir în vara anului trecut. De atunci, am reuşit să parcurg 1 200 de kilometrii cu autostopul, în România, asta doar cu tirişti. Odată, unul din şoferi mi-a înjumătăţit mâncarea lui, altul mi-a făcut făcut cinste cu o cafea, iar ceilalţi au împărțit cu mine timpul petrecut în tir.

Tiriştii sunt, în general, oameni muncitori, care trag pentru familiile lor, deşi sunt mult timp plecaţi de acasă. Asta mi s-a părut cel mai nasol, până să aflu şi lucruri ceva mai profunde. De la cum îşi riscă pielea în faţa hoţilor care încearcă permanent să-i jefuiască, până la plictiseala de a conduce singur, zile în şir.

Publicitate

Tiriștii omoară vremea la o cafea turcească. Fotografii de Cristian Munteanu

Am mers într-o o parcare special amenajată pentru tiruri, din zona bucureşteană Păcii, ca să vorbesc cu şoferii, iar poveştile pe care le-am auzit m-au bulversat.

DĂ-MI O SUTĂ DE LEI, CĂ ȚI-I DAU ÎNAPOI

Iulian e tirist de patruzeci de ani

„Eram pe traseu, pe la Aiud, când am văzut un bărbat pe marginea drumului, care flutura o diagramă. Chestia asta e specifică tiriştilor şi e folosită pentru a înregistra numărul de ore parcurse . Deci, teoretic, îmi era coleg, iar pe mine, naivul, m-a făcut să-l iau în maşină. Mi-a zis că şi-a lăsat tirul la aeroportul din Cluj şi nu mai voia să plece în cursă, pentru că patronul firmei nu-i mai dăduse salariul de două luni.

Pentru că era dator la bănci, i-ar fi spus patronului să-i dea măcar banii necesari achitării ratelor. El, acum, chiar de acolo venea, în borsetă având euro, banii luaţi de la patron, de acasă. Cum în perioada asta nu mai avea gologani, cumnata lui era cea care i-ar fi plătit ratele la bănci, însă nu mai putea să-l susţină şi pe el, aşa că avea nevoie urgent sa-i dea banii înapoi, fiindcă decedase cineva din familie.

Tatuajul lui Iulian nu este Băsescu, ci Popeye Marinarul. Îi amintește de fosta soţie

La Turda, m-a rugat să opresc să-i dea banii cumnată-sii. Aşa am făcut, iar după cinci minute s-a întors şi m-a întrebat dacă îi pot da o sută de lei până ajungem la Cluj, că atât îi mai trebuie ca să-i dea femeii. Eu, de bună credinţă, i-am dat. Ghici ce?! Nu s-a mai întors vreodată indivdul ăla.

Eu mă minunez cât de inventivi sunt hoţii ăştia. Vin cu tot felul de metode nou-nouţe numai să încerce să te păcălească. Ăsta de m-a înşelat ştia atât de multe despre tiruri, drumuri şi marfă, încât n-am bănuit nici măcar o secundă că ar fi un gherţoi." ( Iulian)

Publicitate

CUM ERA SĂ MĂ MĂNÂNCE LUPUL

Gheorghe este şofer de zece ani şi încă trăieşte

„Mă aflam anul trecut, în Rusia, la cinci sute de kilometrii de Moscova. Era iarnă, iar eu conduceam pe timp de noapte, printr-o pădure. Zona era foarte izolată şi de genul vale-deal-vale-deal şi tot aşa. La un moment dat, aveam de urcat un deal foarte mare. Tot încercam să fac asta de ore bune, ajunsesem şi aproape de vârf, însă fiind omăt, nu aveam aderenţă. Am văzut că nu reuşesc, m-am dat jos. Afară se întunecase. Eu eram singur în tot locul, fără semnal la telefon .

Până la urmă, am pornit pe jos până în vârful dealului să găsesc semnal. Am reuşit, l-am sunat pe patronul firmei şi el mi-a zis că n-are cu ce să mă ajute. Că tot ce pot să fac e să sper că vine vreun alt tir ca să mă tracteze. Da` de unde?! Am tot stat acolo, dar nici urmă de vreun om. Am sunat la 112 şi, în timp ce vorbeam la telefon şi le explicam ce mi s-a întâmplat, parcă văd şi acum că vine ceva spre mine, de departe. În momentele alea eu am înlemnit, nu am mai mişcat sau răsuflat. A ajuns la doi metri de mine, era un lup. Timp de vreo două-trei minute a dat raite prin jurul meu. Dintr-o dată, a plecat, iar eu am fugit spre cabina tirului. Am avut noroc, însă ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost o haită înfometată?!" (Gheorghe, Republica Moldova)

CIOMAG PESTE FAȚĂ

Şoferul arată rezervorul din care i s-a furat motorina

„Furturile din cabine sau din marfă sunt la ordinea zilei. Uneori, oricât de atent ai fi, tot ajungi să fii prădat. Şi îţi rişti foarte mult viaţa. Eu sunt de cinci-şase ani şofer pe tir, dar nu recomand unui tânăr să facă asta.

Publicitate

În timpul ăsta, mi s-au furat bani mulţi din cabină, de două ori. Odată, chiar cu mine în tir mi-au dat pagubă de-o sută de litri de motorină, din rezervor. Însă-i mulţumesc lui Dumnezeu că n-am avut şi necazuri mari, de genul să fiu bătut. Uite, printr-o parcare de pe autostrada A1, un coleg de-al meu de la firmă, care era plecat în cursă, a auzit gălăgie în spatele tirului lui. A ieşit din cabină să vadă ce se întâmplă. Când a ajuns în spate, s-a trezit cu un ditamai ciomagul în faţă. A leşinat pe loc şi-a rămas fără doi-trei dinţi în gură. L-a speriat şi scârbit atât de mult întâmplarea asta, încât, de atunci, a renunţat la meseria asta. Eu îl înţeleg." (Andrei)

TREI ZILE ÎN VAMĂ

Marius toarnă apă potabilă ţinută la rece în sticlă

„Am încărcat, de la Braşov, o marfă venită din Germania, cu destinaţia Republica Moldova. Totul bine şi frumos, până când am ajuns la vama de la Albiţa. Când am dat actele mărfii vameşilor, ei mi-au spus că nu-s complete şi că nu pot trece graniţa. Eu, ca şofer, ce puteam să fac?!

Citește și: Viața ca stripteuză pentru camionagii

Le-am spus celor de la firmă despre ce e vorba şi mi-au zis că e o greşeală de la ei şi că, în cel mai scurt timp, îmi trimit pe email şi restul actelor. Timp de trei zile, am stat şi-am aşteptat în vamă de mi s-a luat, până mi le-au trimis. Partea naşpa (sau răzbunarea pentru mine) e că firma a primit o amendă grasă pentru treaba asta. Eu m-am bucurat în sinea mea că s-a întâmplat asta, recunosc." (Marius)

Publicitate

AMENINȚĂRI CU MITRALIERA

Dumitru a vrut să fie fotografiat doar de la spate, ca să nu fie ginit de grupările mafiote din Rusia, Kazakhstan sau Kyrgyzstan

„Eu sunt din Republica Moldova, iar cursele spre Rusia, Kazakhstan sau Kyrgyzstan sunt frecvente. Anumite zone din ţările astea sunt foarte periculoase. De exemplu, tu îţi vezi de mers liniştit în trafic şi, «neaşteptat», te trezeşti că se anunţă prin staţie, de către grupările mafiote, că trebuie să te opreşti să plătești un fel de «taxa de protectie». Ori, pur şi simplu, îţi bat direct la uşă, când eşti staţionat. După ce plăteşti banii, primeşti «o cartelă de vizită» de la cei care te-au oprit. Astfel, dovedeşti celorlalte grupări că ţi-ai achitat datoria. Pentru că poţi să fii oprit de mai multe ori pe drum.

Partea tristă e că, dacă nu te supui legilor, pe lângă jafurile la care eşti supus, rişti să te trezeşti cu pistolul la tâmplă sau să vezi cum mitraliera e îndreptată spre tine. Poliția nu te ajută. Cunosc foşti colegi care s-au încăpăţânat să nu respecte aceste legi şi nu s-au mai întors acasă. Noi, moldovenii, suntem obişnuiţi şi ne descurcăm, însă un tirist român nu merge niciodată prin zonele astea, fără să fie însoţit de un coleg moldovean. Dacă nu mă credeţi, haideţi cu mine în cursă." (Dumitru, Republica Moldova)

HOŢII SUNT LA CURENT CU TEHNOLOGIA

Robi este propiul său patron, că tirul e al lui

„Eram în Italia, terminasem de descărcat marfa, după care am plecat spre casă. Pe drum, am oprit la un peco, să merg la toaletă. Când am coborât din tir, am încuiat uşa. Faza e că, mai nou, există scheme prin care chiar dacă tu îţi blochezi maşina şi se aude suntetul de încuietoare, cineva stă la pândă cu un fel de telecomandă, apasă pe ea în acelaşi timp cu tine și îți dă impresia că uşile sunt blocate. Dar nu-i așa. Cât timp eu am fost la toaletă, hoţii au racolat ce-au vrut din interiorul cabinei.

Publicitate

Când m-am întors, laptopul şi GPS-ul erau acolo. Nu mi s-a părut nimic dubios, aşa că am plecat la drum. După o sută de kilometri, la prima casă de plată de pe autostradă, am deschis sertarul ca să-mi scot portofelul. Atunci m-au luat primele palmitaţii. În el aveam 3 200 de euro şi două sute de lei, iar când l-am deschis era gol. M-am blocat, pentru că nu mai aveam bani nici măcar să plătesc cei câţiva euro pentru casa de plată. Într-un final, am sunat pe cineva din România şi mi-a virat rapid nişte bani pe card, încât să-mi pot vedea mai departe de drum. Când eşti străin, iei doar euroii, deci cu leii n-ai ce să faci, nu?! Serios, românii sunt cei mai adaptaţi vremurilor, în materie de furt." (Robi)

Citește și: Tot ce trebuie să ştii despre hoţii de buzunare din RATB, de la poliţiştii care-i prind

HOLLYWOOD RUSESC

Victor este însurat. Nu e doar şofer de tir, ci şi mecanic, dacă se iveşte ocazia

„Am fost jefuit ca-n filme într-o cursă din Rusia, prin munţii Ural. Conduceam noaptea printr-o pădure, eram şi destul de obosit, iar după mine se tot ţinea o maşină fără numere de înmatriculare, de culoare neagră. După o vreme, nu i-am mai văzut acolo, însă prelata tirului era dată într-o parte, ceea ce mi s-a părut dubios. N-am oprit chiar atunci pe marginea drumului, pentru că rişti să ţi se ia şi capul, ci într-o parcare. Acolo, am constatat că lipsesc două zeci de monitoare de calculator.

Dar ştii cum le-au furat? Bandiţii ăştia din Rusia au maşini «dotate». Adică fără geamul de la parbriz, iar în timpul mersului îţi taie prelata de la tir, se urcă în el, aruncă marfa la ei în maşină, după care o tulesc. Poliţia este mână-n mână cu hoţii. După ce-ai trecut vama, ei ştiu deja ce ai tu în tir. Că, evident, nu-i interesează hârtia igienică, ci marfa valoroasă." (Victor, Republica Moldova )

Vezi mai multe fotografii de Cristian Munteanupe siteul său.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe povești din România:
Poveștile românilor cu autostopul, de la șoferi libidinoși, la criminali internaționali
Poveștile taximetriștilor bucureșteni: Masturbatorul, Teleportarea și Prostituata care caută dragostea
Poveştile ciudate ale băieţilor care livrează mâncare, din Bucureşti