Protestele de la Universitate se mută la Turbohalle

De mult se vaită Bucureștiul că nu are destule locuri pentru evenimente de mare amploare. Așa că acum două săptămâni, la deschiderea Turbohalle, fericiți că se întâmplă ceva și în altă parte decât la Sala Palatului, la Sala Polivalentă, la Romexpo sau la Arenele Romane, puhoi de lume s-a călcat pe picioare și s-a pipăit mai ceva ca la protestele din Piața Universității. În alte orașe europene, o coadă la intrare arată succesul evenimentului. Lumea stă fumos încolonată și are răbdare să intre. Românii însă, nu știu să stea la coadă decât buluc, stilul grămadă de rugby. În plus, au ură pe ea, după ce toată săptămâna au stat la cozi ca să plătească facturi.

Eu am ajuns pe la patru dimineața, când nu mai era grămadă, dar odată intrată am dat într-o băltoacă atât de mare încât am crezut că este Lacul Turbohalle, una dintre surprizele serii. Inițial, sortisem locul eșecului, gândindu-mă la defuncta Hală de Muzică, care era de trei ori mai mică decât Turbohalle și totuși mereu goală, căci era prea mare. Dar înăuntru, atmosfera era ca la Sonar by Night  și se auzea bine. Deși au existat sute de oameni care au dansat până la șapte dimineața, tot cu puhoi de comentarii nasoale s-a lăsat după, și cu multe sugestii de schimbare de nume: Turbojale, Turbobaltă, Turbofail sau Masturbohalle.

Persoana care și-a luat-o în gură cel mai nasol a fost chiar PR-ul locului, Dana Berghes. M-am întânit cu ea la o cafea, să-mi povestească cum s-a văzut seara de pe partea cealaltă a baricadei.

VICE: Umblă zvonurile că Turbohalle e deținută de tot felul de interlopi, printre care și Vântu.

Dana Bergheș: Turbohalle e un parteneriat între Adrian Şoaită care are experienţa Kulturhaus și Silver Church şi Sorin Marin, care reprezintă fundaţia Anonimul și face Delta Music Fest.

Cum ai ajuns să lucrezi pentru Turbohalle?

Am mai lucrat și înainte cu oamenii implicați în proiect. Nu mi-a fost frică nicio clipă că nu va fi plin. Spaţiul nou extaziază pe mai toată lumea care vrea să aibă despre ce comenta. Apoi a fost muzica care a adus oamenii, clar, fără discuţie.

Câte invitaţii s-au tipărit și câte bilete s-au vândut?

Nu ştiu câte invitații s-au dat. Nu mănânc căcat, chiar nu ştiu. Eu am avut vreo 200. Bilete s-au vândut undeva pe la 2 000, dar e posibil să fi fost mai multe. Am găsit și invitaţii false, scanate și printate. Pe parcursul întregii nopți s-au rulat undeva pe la opt mii de oameni. În Turbohalle intră în total vreo 7 000 de oameni, dar la scene încap doar 5 000.

După îmbulzeala de-afară părea că s-au dat mai multe bilete și invitații decât permite capacitatea halei.

Asta s-a şi întâmplat. Problema nu a fost capacitatea, ci accesul.Se ocupa o singură persoană de bilete şi una singură de listă. Ar fi trebuit să fie patru benzi de acces, una pentru plătitorii de bilete, una pentru invitați și două generale. Ar mai fi putut fi un filtru înainte de astea patru benzi.

Știu că nici tu, PR-ul, n-ai reușit să intri.

Eu când am ajuns la 10:30, de la intrarea în hală până în stradă, adică pe vreo sută de metri, era un rând destul de ordonat, ca la şcoală, se țineu de mână doi câte doi, câte trei, erau cuminți. N-aveam badge-ul cu mine, și nu voiam să mă iau în gură cu paza, așa că l-am sunat pe Gojira şi i-am spus direct: „Vino să mă iei”. Ăsta a venit pus pe panaramă, cu din alea „dă-mi braţul”, „hai să te plimb”, şi-am intrat cu el.

Cum a început revolta?

Coada a fost decentă până a venit un flux mare de oameni, chiar cu metroul pe care noi l-am prezentat şi ni l-am dorit. Spațiul s-a blocat și lumea s-a urcat în copaci, pe garduri, în fuste, cu tocuri și s-a creat o panică generală. Am vrut să-l bag înăuntru pe Raku, care venise să filmeze, dar când am crăpat poarta să-l las să intre a început un trip ca în Piața Universității: „Huooo, muie, că ce faceţi, că băgaţi oameni” și-au blocat porțile până s-au pus trei bodyguarzi în fața lor. Un petrecăreț s-a enervat și a început să țipe la mulțime că la protestele din Piață n-au venit să urle așa. Un operator de la Antenei 1 și-a pierdut camera. DJ Modelu nu putea s-o bage pe gagică-sa care e un firicel de femeie, aşa că fata a stat între 500 de oameni care se înjurau şi se îmbulzeau. Red Ligh și Modeselektor au întârziat, pentru că n-am avut cum să le facilităm accesul în incintă, care trebuia făcut cu o mașină. Când au trecut de mulțimea aia până la urmă, pe patru roți, a fost ca la nuntă. Știu că s-au spart farurile la o altă mașină de pe-acolo. M-au înjurat și pe mine niște oameni când mă vedeau cu badge-ul la gât, deși pe el scria artist, nu PR. Dar jobul meu a fost foarte punctual: promovare, texte, acreditări de presă, rapoarte ulterioare. Nu am făcut parte din organizare.

Cum treceai de poartă, dădeai în lacul Turbohalle. Acolo ce s-a întâmplat?

Am văzut puţină apă pe jos pe la ora 11 și m-am gândit că s-a vărsat o chestie, pentru că în primă fază era foarte puţină. N-am ajuns la toaletă sus, așa că nu ştiam ce se întâmplă acolo. La un moment dat băltoaca era foarte mare, dar am aflat de abia a doua zi că s-a spart o țeavă care a curs fix peste un sfert din hainele de la garderobă. Al Treilea Război Mondial era pe cale să înceapă în Militari, așa că au oprit apa la weceuri. Cred ca la robinete era alta țeavă.

Care a fost feedback-ul după petrecere?

Din cauza valului de reacții, pentru mine a fost mult mai stresat a doua și a treia zi după party. Un băiat ne-a trimis factura de la Nufărul unde şi-a dus haina la curățat şi a spus că l-a costat mai mult decât biletul, adică 33 de lei. Altcineva ne-a scris o chestie cum că ar fi leşinat cineva, dar nu cred, că am fi știut și noi. Mulți ne-au reproșat că n-am avut ieşire separată. Tot respectul și toate scuzele pentru cei care au spus adevărul, pentru ei vom veni cu soluții compensatorii. Dar unele comentarii au fost pur şi simplu degeaba, gen „n-a mai existat atâta concentraţie de hipsteri care să coboare la metrou la Păcii niciodată”, că suntem Turbojale, nişte penibili care nu ştiu cu ce se mănâncă, că de ce n-am făcut o mică afacere la intrare unde să vindem shaworma pentru oamenii la coadă. Iar după duiumul de poze apărute după party cineva s-a lamentat că am avut tupeul să ne afişăm feţele zâmbitoare în fotografii. Probabil nu mai trebuia să ies din casă.