©2014 VICE Media LLC

    The VICE Channels

      Puloverul Slayer de Crăciun este o rușine

      December 10, 2012

      De John Liam Policastro

      Slayer a fost prima trupă care chiar m-a îngrozit. Pe la vreo 30 de ani mă aflam într-un supermarket, răsfoind o  revistă Circus, când am văzut pentagramele Slayer și m-au făcut să simt un fior pe șira spinării. În adolescență am fost mai mult sau mai puțin răpit de o cunoștință mai veche, un skinhead. Se oferise să mă ducă până la ai mei acasă, în Boston. Așa că atunci când l-am întrebat de ce a accelerat când am trecut de casa mea, mi-a spus că mergem la un concert Slayer în Providence și că pot sări din mașină dacă nu vreau s-ajung acolo. După ce am încercat să-l mituim pe Kerry King cu șase cuie, asta în apropierea van-ului trupei, ne-am strecurat cu succes la concert unde am văzut ceva ce încă nu pot explica. În timp ce eram zdrobiți de o mulțime transpirată, sufocantă, brațul unui malac storcit mai în fața mea a luat inexplicabil foc în timp ce în boxe se auzeau primele versuri din South Of Heaven, care este o piesă exact opusă atmosferei de Craciun.

      D-asta este total de căcat că există un pulover Slayer cu tematică de Crăciun.

      Puloverele astea nu sunt doar o emblemă a tocilarilor. Veți vedea aceste catastrofe tricotate cu modele cu reni și fulgi de zăpadă și purtate cu trei dimensiuni mai mici, pline de găuri și de pete de la shaworma sau pizza. Orice coolness pe care-l pot evoca este dobândit doar prin nostalgie. Puloverele sunt îngrozitoare, dar amintirile din jurul lor nu. Introdus pentru prima dată de unchiul mustăcios Billy (sau, dacă ești evreu, de Clark Griswald), puloverul roșu-verde hidos a devenit prin excelență o emblemă a amintirilor din Crăciunurile trecute.

      Slayer, desigur, sunt super tari, deși cântărețul lor, Tom Araya e acum un fel de Jerry Garcia. Însă chiar dacă puloverele s-au vândut toate on-line în doar câteva ore, pur și simplu nu văd legătura dintre obrăznicia inerentă a unui pulover Slayer de Crăciun cu ceea ce reprezintă trupa pentru mine și pentru întreaga lume.

      Un pic de background: The Descendents, trupa aia veche din California care a inventat pop-punk-ul și făcea solo-uri de chitară pe o piesă întragă, a lansat anul trecut un pulover d-ăsta retro de Crăciun. Chestia asta a fost rapid achiziționată de când trupa s-a transformat într-o industrie care rivalizează cu Grateful Dead – cu ceva timp în urmă au scos vreo 400 de tricouri care s-au vândut în jumătate de oră. The Descendents încă sunt cea mai bună trupă din genul inventat de ei. Așa că dacă cineva vrea un pulover care să se asorteze cu pantofii și șosetele și cana de cafea și șapca de baseball primită de Crăciun, ei bine, mi se pare logic să-și ia.

      Dar există un motiv pentru care este o prostie să porți un pulover Slayer de Crăciun. Pe lângă faptul că și să porți un tricou Slayer e lame, trupa nu are nimic de-a face cu Crăciunul. Sigur, puteți spune că cei trei magi care au mers în urma unei stele prin deșert în căutarea unui rege este varianta unei religii creștine a videoclipului Seasons In The Abyss. Dar când Slayer în The River's Edge putea să fie coloana sonoră a unei crime juvenile și a unei conspirații, clar nu a fost niciodată motivul pentru care Ralphie să-și scoată un ochi în A Christmas Story. Nu poți să atașezi trupa asta de o sărbătoare cu care nu are nimic în comun. E o nebunie!

      E greu de imaginat în ce împrejurare un fan Slayer ar purta un rahat din ăsta tricotat, în afară de unele compromisuri nasoale făcute pentru părinții lui, gen când vine bunica la cină sau la propria lor înmormântare. Dar tot e un rahat, pentru că un fan adevărat Slayer n-ar face compromisuri nici măcar pentru o înmormântare d-asta – eventual un fan Meh-tallica.

      Rămân la fel de confuz ca până acum de posibilitatea ca un fan adevărat Slayer să poarte acest pulover bășinos. Oricum sunt sigur că oricine ar fi ăla care a cumpărat unul, tot un labagiu o să rămână, unul care pune piesa aia odioasă a lui Springsteen Santa Claus Is Coming To Town la tonomatul barului din orașul natal, ca să acopere sunetul pe care-l face Satana când râde de el că va rămâne veșnic un cretin. 

      Traducere: Andra Olteanu

      -

      Teme: Slayer, pulover, craciun

      Comentarii