„Punk” e cel mai scârbos cuvânt din lumea muzicii

Opriţi-vă.

Ştii sentimentul ăla de scârba pe care îl ai când zice cineva „chiloţei”? Nici nu mă aştept să răspunzi altceva decât că, atunci când auzi cuvântul, un val de perversiune te cuprinde şi te face să te simţi de parcă ai fi ultimul pedofil în serie. Ei bine echivalentul muzical al cuvântului „chiloţei” este „punk.”

„Punk” este un termen absolut stupid şi eu cred c-ar trebui să fiu închis în penitenciarele lumii muzicale, dacă l-aş folosi. Nu sunt sigur ce fel de oameni ar fi închişi acolo alături de mine, dar sunt sigur că l-ar băga şi pe cel care a scris cântecul Hey Soul Sister şi pe toţi cei care poartă un tricouri cu trupele la a căror concert se duc. Eu am ajuns să urăsc cuvântul „punk” mai ales pentru că îl folosesc de cel puţin 900 sute de ori pe zi, pentru că teoretic ascult acest gen. Spun „teoretic” pentru că urăsc faptul că acest cuvânt are mai multe sensuri decât aluziile sexuale ale unei femei schizofrenice.

Punk, în primul rând, se referă la un set de idealuri, aşa că orice pică între limitele acestora e automat etichetat „punk.” Apoi apar toate subgenurile de punk, fiecare cu un nume la fel de scârbos. Între ele se remarcă genul hardcore, care induce oamenii în eroare. Prima dat când i-am spus maică-mii că ascult hardcore mi-a zis „n-ai cum, aia e pornografie.” Şi emo e foarte cunoscut, dar numai denumirea mă face să-mi dau palme ca să nu mă tai. Mai e şi screamo, ska, pop punk, post-punk, grindcore şi un milion de alte diviziuni inventate de snobi ca să pară interesanţi pe profilele lor de agăţat. Totul intră teoretic la „punk.”

Asta mă duce la tot felul de întrebări filosofice: „E punk un gen muzical sau o stare de a fi? Poţi defini un gen care prin definiţie este de nedefinit? Cum naibii mai există trupa Anti-Flag după 25 de ani?” Pentru a afla mai multe m-am consultat cu amicul meu Brendam Kelly, un punk rocker adevărat, care cântă de 15 ani în trupa numită The Lawrence Arms (sunt foarte punk). El mi-a explicat: „Dacă Crass sunt punk şi Good Charlotte sunt punk şi Madball, Fifteen, Misfits, Shelter, Cro-Mags sunt toate punk (şi sunt pentru că nu există reguli în punk, coaie) atunci din punct de vedere ideologic punk nu există, ceea ce înseamnă că e doar un pretext comercial sau de propagandă ieftină. Practic dacă totul e punk, nimic nu e punk. Interesant e că doar în cazul punk-ului există genul ăsta de discuţii. Niciodată n-auzi fanii de motown cum sar la gâtul unii altora zbierând „THE TEMPTATIONS NU SUNT MOTOWN ADEVĂRAT, POKEMON POSER CE EŞTI!”zul punk-ului există genul ăsta de discuţii.  vedere ideologic punk nu există, ceea ce înseamnă că e

Un alt motiv pentru care „punk” este un cuvânt atât de odios e imaginea asociată cu el. Majoritatea fanilor punk de azi ascultă Dillinger Four şi Teenage Bottlerocket şi se îmbracă în blugi şi tricouri banale cu trupe. Totuşi când fanii altor genuri se gândesc la „punk,” îşi imaginează nişte costume penibile precum cele purtate de Sex Pistols prin anii 70.’ Ştire şoc oameni buni: niciun fan punk din zilele noastre nu ascultă Sex Pistols, iar majoritatea ălora care purtau zgardă cu ţepi, pantaloni mulaţi şi geci de piele au dispărut. Mai sunt doar excepţiile care confirmă regula, dar şi ăia sunt pe moarte. Sunt ca un fel de creaturi mitice, care vin din negura istoriei, pe vremea când ştiau oamenii cine-i ăla Ronald Reagan.

Pe bune.Opriţi-vă.

Când l-am întrebat despre moda punk Brendan Kelly mi-a spus că „ideea de a asocia o mişcare anti-autoritate, anti-cultură după un nume care te duce cu gândul la o modă tipică şi la nişte dogme stricte este de-a dreptul stupidă.” Şi dacă tu argumentezi că punk a fost o modă în primul rând, eu îţi răspund că mişcarea punk nu este atunci cu nimic mai prejos decât cea rock, hippie, sau a cocalarilor. Şi nimic nu-i mai rău decât un cocalar.” Bine spus, Brendan.

Simt c-am ajuns în profunzimea problemei punk/nonpunk, aşa că hai s-o privim la un nivel mai rudimentar. „Punk” a devenit sinonim cu ideea unor unghii care zgârie tabla, pentru că e folosit adesea în afara lumii muzicale. Clint Eastwood a început cu replica „You  feeling lucky, punk?” Se traduce prin huligan, derbedeu etc. Cred că de azi înainte o să le spun oamenilor că ascult rock de huligani că sună mai puţin penibil ca punk rock.

Ei bine, acum c-am folosit cuvântul „punk” de vreo sută de milioane de ori, o să fac un duş rece cu hainele pe mine tot restul zilei în timp ce plâng şi ascult And Out Come The Wolves de la Rancid. Ne auzim mai încolo, punkerilor.

Dan Ozzi se ocupă de blogul nostru favorit de punk, Jaded Punk. Îl găsiţi pe Twitter aici - @danozzi

Text: Dan Ozzi

Traducere: Mihai Popescu

Citește și:

Punkerii underground fac pogo patriotic prin fabrici dezafectate din Timișoara

Craiovenii ascultau punk dinainte de Revoluţie

La 74 de ani Vivienne Westwood e cea mai hardcore punkistă

Trupele mele preferate de punk japonez

Lucruri pe care Hollywood-ul le consideră „punk”

Punkiștii din Olympia n-au îmbătrânit o zi