Putin l-a băgat în închisoare pe Richard Branson al Rusiei

În anii ’90, Mikhail Khodorkovsky era oligarhul oligarhilor. Era capul gigantului petrolier siberian Yukos și unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Da, era un fel de Richard Branson al Rusiei. Dar la fel cum Branson i-a șocat pe politicienii britanici spunându-le să se confrunte cu realitatea drogurilor, așa și Khodorkovsky n-a reușit să respecte structurile politice care erau la putere în țara lui. A început să susțină opoziția și să vorbească despre o Rusia deschisă, a creat companiei Yukos o imagine mai transparentă pentru a atrage investitori din Occident și a curtat familia Bush. Era clar că Putin, boss-ul Mafiei, n-avea de gând să suporte astfel de mizerii, dar Khodorkovsky a continuat să-și taie craca.

În octombrie 2003, el și un număr de asociați ai lui au fost trimiși la închisoare pentru neplata impozitelor. Sentința tocmai i-a fost prelungită și probabil va zace în Siberia până în 2017, singura lui distracție fiind să-și plănuiască întoarcerea și să scrie articole pentru The Guardian. Povestea lui dramatică a fost spusă în documentarul intitulat simplu Khodorkovsky. Regizat de realizatorul de filme german Cyril Tuschi, conține singurul interviu direct filamt pe cameră cu Khodorkovsky de când a fost trimis în închisoare. E un film minunat și m-am întâlnit cu Cyril să vorbim despre el.

VICE: Salut, Cyril. Cum își face Khodorkovsky articolele publice?

Cyril Tuschi: Salut, Oscar. Păi are relații destul de bune. Avocatul lui principal locuiește în Londra. În primii doi ani am încercat să-i scriu, scriam scrisori normale și mereu sfârșeau în coșul de gunoi. N-am primit niciodată niciun răspuns. Apoi am descoperit că își scrie toate articolele dictându-le prin geamul de sticlă avocaților lui cu care se întâlnește zilnic. De la arestarea lui, n-a mai făcut niciun interviu adevărat în afară de cel cu mine. Restul – articole și așa mai departe – au fost scrise prin avocații lui.

Crezi că ai fi putut face filmul și fără interviul de la final?

Bineînțeles că-l puteam termina, dar cred că încă mai filmam acum dacă n-aveam interviul. Așa că mă bucur foarte tare că am reușit să i-l iau.

E amuzant că ai reușit, având în vedere că te-ai străduit atât să-l convingi să-ți răspundă în scris.

Mi-a luat doi ani!

Exact. Interviul a fost o turnură neașteptată. Te așteptai la asta?

A fost o chestiune de editare și dramaturgie. Am hotărât să mă concentrez pe conflictul dintre Putin și Khodorkovsky și aveam nevoie ca cineva să joace drama. M-am gândit să pun interviul la început, dar a fost mai bine să-l pun la final pentru că nu-l vezi pe Khodorkovsky în film și începi să te întrebi dacă o să-l vezi sau nu până la urmă.

Crezi că principalul motiv pentru care Khodorkovsky e în închisoare e faptul că a susținut opoziția?

Nu, nu. El zice că ăsta e, dar sunt mai multe motive. Dar principalele sunt puterea și banii, cum e în viață de obicei. Alții îi voiau banii, iar el n-are putere. N-a respectat legile nescrise din Rusia – nu i-a respectat pe cei de la putere. Probabil nu e de acord cu structura arhaică de la conducere.

Cyril Tuschi

În filmul tău, Christian Michel povestește despre sentința lui Khodorkovsky ca de o formă de izbăvire. Că știa că o să ajungă în închisoare și a acceptat situația pentru că avea nevoie de asta, deoarece făcuse lucruri rele și câștigase o grămadă de bani.

E foarte interesant. Cred că e un sâmbure de adevăr în asta, Sentința lui n-a fost intenționată, dar a profitat de ea cum a putut mai bine și va ieși de acolo un altfel de om cu un altfel de statut. Își clătește sufletul și își curăță imaginea. Un alt oligarh faimos în exil, Boris Berezovsky, care e în conflict cu Abramovich, și-a deschis un cont pe Facebook ca să spună oamenilor că e vinovat și că era lacom. A vrut să transmită asta printr-un post de radio, dar l-au respins, așa că și-a deschis contul de Facebook pentru a-și cere scuze și a spune că după vorbe, vor urma și faptele.

Ai găsit studentul ăsta interesant care spune la un moment dat că Khodorkovsky e cel mai bun dintre cei mai răi. Că din toți oligarhii îngrozitori, el a fost cel mai bun…Ești de acord cu asta?

În contextul de față, da. Mi s-a pus foarte des întrebarea asta: „De ce e un artist ca tine interesat de un astfel de om?” Nu aș fi ieșit niciodată la o cafea cu omul ăsta. E un capitalist, nu are idee cu ce se mănâncă arta.Nu are legătură cu lumea mea. Am fost educat de părinți în ideea că banii nu sunt necesari, că e important să-i ai ca să poți trăi, dar că nu e bine să faci bani în ritm rapid.

Deci filmul e despre putere?

Prima dată m-am gândit: „Parcă ar fi o dramă grecească.” Cu multe suișuri și coborâșuri abrupte – ca într-o piesă de teatru. Îmi place lupta celor doi titani, Khodorkovsky și Putin. Apoi îmi place comportamentul aparent ilogic al lui Khodorkovsky. Devine erou tăindu-și singur craca. Nu e prea comun să fii erou în ziua de azi. Chiar își sapă singur groapa. Poate că el nu e de acord cu afirmația asta, dar mie așa mi se pare.

E interesant că unii dintre oamenii pe care i-ai intervievat care lucrează cu Khodorkovsky, mai ales unul dintre avocații lui, nu-l pot ierta pentru ce a făcut.n Khodorkovsky ar fi putut să scape și le-ar fi putut face viața mai ușoară colegilor lui.

E cu două tăișuri. Golobov, avocatul, vorbește în termeni militari. Pentru el, Khodorkovsky e generalul care și-a abandonat trupele. Golobov e frustrat, nu se poate întoarce în Rusia să-și vadă mama și asta e părerea lui personală. Am băgat interviul cu el pentru că devine foarte emoțional și de obicei, când le iei interviu oamenilor, nu se deschid prea mult. Nu am făcut un film de investigație, deși am investigat o grămadă. N-am încercat să aflu dacă a făcut chestii rele în anii ’90, dacă a fost sau nu vinovat. Alții s-ar putea să încerce să afle, deși nu sunt sigur că e sănătos. Dar de ce să fac eu asta? Nu e de domeniul meu. Cred că și-a părăsit familia și datorită acțiunilor sale, alți oameni au fost pedepsiți. A fost un efect negativ.

Mikhail Khodorkovsky la Tribunalul din Siberia.

Pentru tine e un erou?

Știind că nu mai există personaje eroice în lume, s-a purtat eroic, dar a simțit necesitatea de a eșua. N-a fost un gest eroic să-și părăsească familia, dar trebuie să sacrifici lucruri ca să fii erou.

Mi-a amintit puțin de piesa lui Arthur Miller, The Crucible, pentru că se ține de cuvânt până la capăt, cumva.

Da, interesant. Cred că mereu un erou se luptă și cu el însuși și cu o forță superioară. Niciodată nu se poate fără sacrificii. Cred că asta e esențial la un act eroic.

Uneori ai simțit că ești urmărit în timp ce lucrai la film. Cât de conștient erai de asta și cine te urmărea?

La început, frica era omniprezentă. Totul era înfricoșător, dar în principal pentru că nu știam regulile. Am văzut că eram urmăriți de FSB (Serviciile ruse de securitate) când filmam și cred că am fost urmăriți și fără să știm. Vor să știi că ești urmărit, se întâmplă pe față. Știu că instituțiile astea au mult mai mulți bani ca în anii ’90, așa că te pot urmări cu ușurință, îți pot asculta telefonul și citi mailurile, oriunde ai fi. Toți membrii opoziției ruse au telefoanele ascultate și mailurile citite.

Te-ai gândit vreodată să renunți?

Da, dar nu de frică, pentru că la un moment dat m-am obișnuit cu ea, plus că n-am luat niciodată bătaie sau ceva de genul ăsta. Ci pentru că nu aveam succes – nu voia nimeni să vorbească cu mine. Mă gândeam că sunt un realizator prost, că pierd bani aiurea, cât s-o mai țin așa?

Te simțeai așa pentru că înainte făcusei file de ficțiune, iar acum era vorba de un altfel de film?

Bineînțeles, dar era și foarte incitant totodată. În adolescență eram înnebunit după filmele cu James Bond și mă simțeam ca într-unul din ele. Mi-am scos bateria din telefon, pentru că e singurul mod în care nu poți fi urmărit și aveam un stick USB care simula câte o altă adresă de IP la fiecare două minute ca să nu poți fi urmărit după e-mail. Era incitant și mă simțeam puțin ca James Bond. Teama și drama sunt amândouă reale. Uneori aveam tendința să amestec fantezia cu realitatea și trebuia să-mi amintesc că am de-a face cu oameni reali și că trebuie să am mare grijă.

Cred că e adevărat că joci un rol în situațiile astea.

Da, clar. Cred că asta s-a întâmplat cu Julian Assange. Granițele se încețoșează.

Colegul de celulă al lui Khodorkovsky, care se pare că a inventat lucruri pentru a-și asigura eliberarea și a-l ține pe Khodorkovsky în închisoare, spune că „viața e ieftină, dar e scump să trăiești.” Ești de acord cu asta și cât de mult empatizezi cu el?

Am empatie pentru el. Am intervievat opt prizonieri, cu dinți de aur și tatuaje și unii mi-au spus că e un agent dublu de la FSB. Nu cred asta, deși orice e posibil în Rusia. Ar fi putut să-i dea o poveste și el s-o inventeze.

Unii spun că multă lume i-a dat bani lui Khodorkovsky ca să poată supraviețui. Dar nu-mi pasă, asta e partea interesantă. Rusia e în întregime ficțiune.

Mikhail Khodorkovsky + familia Bush = LOVE

Celor din afară Rusia le pare un fel de Vestul Sălbatic. E un spațiu imens în care orice e posibil.

Se apropie mult de America în sensul ăsta. Suntem mari! Iluzia grandorii…

Simți că e un loc fascinant pentru că orice e posibil acolo?

Da, și au o cultură plină de tradiții și basme. În Germania, dacă cineva face ceva greșit, se face o conferință de presă în care persoana respectivă neagă totul. În Rusia inițial nu se întâmplă nimic, după care sunt puse pe masă zece teorii diferite și publicul nu mai știe ce să creadă așa că se dau bătuți. Știu că una din cele zece e adevărată, dar privitorul nu are idee ce se petrece. Stau în liniște și odată ce motivul real iese la suprafață, aruncă în joc alte nouă variante.

Khodorkovsky spune că nu caută răzbunare. Îl crezi?

Bună întrebare. Nu prea în măsură să se răzbune momentan. E în închisoare. Asta e clar ca bună ziua. Pun pariu că prietenii lui dețin niște informații despre Putin pe care nu le publică deoarece încă au ostatici în închisoare. Dacă Khodorkovsky iese, are mult de muncă să-și scoată colegii din închisoare, căci are mâinile legate. Mai cred și că s-a schimbat, că a schimbat gândirea competitivă cu una mai metafizică.

Când iese, dacă mai iese, crezi că va participa la alegeri drept candidat al opoziției?

Nu cred că va avea de ales. O să-l ia cu lopata și o să-i spună: „Hai!”

Am râs, i-am mulțumit lui Cyril și ne-am scos bateriile din telefoane.

Traducere: Oana Maria Zaharia