Recunoaște că n-ai ascultat albumele astea românești, deși spui că ai făcut-o

Omul e o ființă mincinoasă. Mințim atât de mult, încât de multe ori ne mirăm de cum reușim să ne ținem bullshit-urile în frâu. Ăsta nu e neapărat un lucru rău. Dacă am spune mereu ce credem, ne-am trezi singuri uitându-ne în oglindă la singurul om pe care-l mai putem minți și pe care până acum l-am mințit cel mai mult.

Această tehnică de comunicare este esențială pentru supraviețuirea în societate. Evident, nu trebuie să exagerezi, pentru că nu o să te creadă absolut nimeni că ai futut trei femei după ce ai băut 30 de shot-uri dintr-un fel de băutură de care nu a auzit nimeni, pentru că nu există.

Dar muzica apare zilnic în conversațiile noastre și vrei să pari că ești la curent cu tot ce se ascultă, deși chiar nu ai cum să fii, pentru că există mai multă muzică decât oameni. Trebuie să dai impresia că ai putea fi întotdeauna înlocuitorul unui DJ la orice post de radio din lume. Dacă cineva te întreabă dacă ai ascultat X sau Y, tu confirmi fără să eziți și speri ca lumea din jur să schimbe instant subiectul și să se treacă la Game of Thrones.

Albumele din lista asta sunt alea pe care spui că le-ai ascultat, dar de fapt n-ai făcut-o, iar în unele cazuri nu știi dacă sunt filme, reality show-uri sau firme producătoare de mobilă din lemn masiv. Dar ți-ai făcut o idee atât de bună despre ele, încât crezi că ești într-adevăr un fan al lor. Minciuna are picioare scurte, iar în cazul acestor albume românești are și timpanele sparte.

De ce te prefaci:

Pentru că orice femeie corporatistă din România născută între 1987 și 1991 ascultă Alexandrina. E genul ăla de femeie care în liceu asculta pop și trance, iar acum că a devenit „serioasă", nu o poate ține tot cu 3 Sud Est. Așa că a găsit echivalentul muzical mai puțin difuzat la televizor. Dar tot la fel de tâmpit. Și tu vrei să te bagi pe femeia aia. Trebuie să zici că-ți place și că o asculți la lumânări în timp ce scrii poezii feministe.

O să asculți vreodată albumul?

Te înțeleg, pe lângă faptul că vrei să cucerești corporatista, vrei să i-o tragi și Alexandrinei. E OK, și eu sunt în tabăra aia. Dar asta nu înseamnă că poți să suporți o oră întreagă de piese despre iubire, fulgi de nea, roua dimineții, ceai în pat, păsări care cântă Odă Bucuriei și naiba mai știe. O să ajungi să-ți zbori creierii sau mai rău, să știi fiecare nuanță de albastru și diferența dintre prosecco și șampanie.

De ce te prefaci:

Știi că trupa asta o scos un album anul trecut? Probabil că nu. Probabil nu știi nici că au o discografie. Kumm e genul ăla de trupă la care merge toată lumea când vin în oraș. Pentru că au auzit pe Facebook că fac muzică faină și că au un nume funny. Dar imediat după ce ai ajuns acasă de la concert, ai uitat complet ce s-a întâmplat. O amnezie muzicală se abate asupra ta și începi să-ți pui întrebări legate de viitorul sănătății tale mintale. Și nu o să-i mai asculți până data viitoare când au concert în urbea ta.

O să-l asculți vreodată?

O să-mi pariez banii pe care oricum îi pierd pe naționala României că nu. Trupa a debutat acum mai bine de 15 ani. Pentru tine sunt la fel ca Phoenix sau ca Ion Dolănescu. Bătrâni și trecuți de apogeu. Tu ai nevoie de ceva cu mai multă relevanță, ceva care s-a lansat acum trei minute.

De ce te prefaci:

„Pentru că La Familia e pe viață, frate! BRRRRAPPP. Balta Albă! Puya și-a vândut sufletul leului, dar Sișu rămâne adevărat. Guvernul i-a întins o cursă. Și ce dacă fumează? Iarba deschide! Sălăjan! BRRRRAPPPP."

Și pentru că probabil l-ai ascultat în Haarp Cord. Dar Haarp Cord nu e Sișu Tudor. Anul trecut a scos un album nou, Marea Evadare , de care știai, dar pe care nu l-ai ascultat.

O să-l asculți vreodată?

Ar trebui, pentru că nu e rău. În plus, vorbește despre Dumnezeu și credință și are un mesaj pozitiv. Dar probabil că asta nu te interesează pe tine, bagabondule, care știi să nu halești mereu ce auzi de la alții.

De ce te prefaci:

E cool să știi de Johnny Răducanu. E singurul artist de jazz din România care e cunoscut de cei care habar nu au ce e jazz-ul. Dar pentru că e un stil de muzică destul de pretențios, cu care poți să-ți impresionezi oamenii, trebuie să știi măcar ceva din zona aia. Ca să nu ajungi ăla pe din afară, care întreabă la un joc de societate, cu un zâmbet de parcă ai răspuns la întrebarea pentru un milion de dolari fără taxe: „Cine e Johnny Răducanu? Ăla din Pruncul, petrolul și ardelenii?"

O să-l asculți vreodată?

Chiar dacă ajungi acasă de la întâlnirea aia cu sechele psihologice și poate unele fizice de la prietenii tăi care te vor desființa pentru faptul că ești mai prost ca o veioză, tot nu o să fugi pe Youtube. Pentru că nu-ți pasă. De ce să asculți Ionuț Răducanu, când există Ionuț Cercel?

De ce te prefaci:

Pentru că, sunt sigur că ai ascultat byron la un moment dat. Sunt sigur că ai și fost la turneul de anul trecut care a promovat noul material. Bag mâna-n foc și zic că ai și prins câteva secvențe din serialul Rămâi cu mine , pentru care au făcut albumul. Tu crezi fără îndoială că l-ai ascultat, că îl știi și că e „mai bun ca ăla de dinainte". Dar nu l-ai ascultat. Poate că vestea asta o să te șocheze, dar nu ai ascultat 18 piese byron la rând. E timpul să te trezești la realitate.

O să-l asculți vreodată?

Poate, ca să vezi că am dreptate. Să știi că oricât de mult ai crede, nu l-ai ascultat.

De ce te prefaci:

Mai știi când erai tânăr și puneau Amintirile în club la 12 noaptea? Și când venea refrenul strigai ca un limbric excitat „WAMINTIRILEEE"? Și apoi te uitai la prietenii tăi care făceau același lucru și râdeai gândindu-te: „Am strigat cu accent de moldovean! Sper că lumea și-a dat seama de asta și o să le placă de mine că sunt haios." Vremuri bune. Cam asta a fost treaba cu Alternosfera. Era o trupă de rock alternativ, cu un solist care avea accent de peste Prut. Era ceva diferit și pe placul tău, dar nu a ținut mult. Și de atunci, de fiecare dată când lumea te întreabă dacă-ți place Alternosfera, tu dai din cap și te rogi la creatorul tău de modă preferat să treacă la alt subiect înainte să te întrebe de orice altă piesă.

O să le asculți vreodată?

Păi hai să ne uităm un pic peste titlurile albumelor care au urmat după: „Visători cu plumb în ochi sau ultima scrisoare pentru femeia nordică" (care e doar unul), „Flori din Groapa Marianelor", „Virgula" și „Epizodia". E clar că și ei au cam pierdut contactul cu realitatea, deci mai bine să treci peste.

De ce te prefaci:

Pentru că urăști ce a ajuns Phoenix acum. Probabil că ai citit deja o groază de articole despre cum Covaci e lacom după banii de la Electrecord, că se ceartă cu absolut toată lumea care nu-i apreciază geniul și nu cântă pe mai puțin de multe mii de euro. Din cauza asta ai ajuns și tu să-l urăști, pentru că pare ca bătrânul care striga la tine când băteai mingea în fața blocului și era îmbrăcat întotdeauna în pijamale, chiar și atunci când erau minus 15 grade afară. De aceea începi să minți în stânga și-n dreapta că ție-ți plac mai mult Baniciu, Lipan Țăndărică și ceilalți 324 de foști membri din Phoenix care au scos alte 1 230 de albume solo sau cu alte trupe.

Ce s-ar întâmpla dacă le-ai asculta pe toate?

Te-ai muta și tu în Spania și ai uita că a existat vreodată o Românie.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre muzica românească:
R.A.C.L.A. a făcut primul videoclip interactiv din România, despre traficul de persoane Pădurile din Transilvania prind viață pe noul album Negură Bunget Compendiul fufelor de altădată: A.S.I.A