Rio își militarizează favelele pentru Cupa Mondială din 2014

Foto de Alan Lima

Mega-evenimentele sportive merg de obicei mână în mână cu conflictele dintre poliție și populația locală. Cum Rio de Janeiro se pregătește pentru Cupa Mondială, poliția a început să patruleze pentru prima dată o serie de favelas (mahalale sărăcăcioase) din zonele în care vor avea loc meciurile, prin programul numit UPP (Unitatea de Pacificare a Poliției).

Între 1978 și 2000, s-au comis mai multe crime în Rio de Janeiro decât în toată națiunea columbiană. A luat naștere un stat paralel în care locuitorii favelelor trebuiau să primească permisiunea bandelor înarmate de traficanți de droguri ca să poată intra și ieși din cartierele lor. Crima organizată s-a infiltrat în guvern. Membrii poliției și ai armatei au început să le vândă mitraliere bandelor. Mai mulți ofițeri de poliție au fost arestați pentru implicarea în crima organizată, dar au folosit violența ca scuză pentru a-și justifica creșterea bugetelor. Poliția a cumpărat tancuri numite caveirãoes și au început invazia favelelor. S-au comis multe crime accidentale, iar violența s-a întins spre dealuri, în zonele rezidențiale ale clasei mijlocii. Apoi a început un nou fenomen: ofițerii de poliție au început să dea afară din favele bandele de traficanți de droguri și și-au întemeiat grupuri pe care le-au numit miliții, care cereau taxe de protecțieîn timpul lor liber. Oamenii s-au întrebat oare de ce le era atât de ușor să fie eficienți în timpul lor liber și atât de greu când erau în timpul jobului. Bandele de traficanți au urcat pe YouTube videoclipuri muzicale în care se lăudau cu armele lor – în unele cazuri era vorba chiar de rachete anti-avion. În 2008, guvernatorul a anunțat că dorea instalarea UPP într-o mică favelă. Poliția a început s-o patruleze. Când un elicopter al poliției a fost doborât de către membrii bandelor de traficanți de droguri în favela Morro de Macaco în 2009, guvernul federal a introdus UPP-ul.

În favelele mai mici, UPP era operat doar de poliție, dar în favelele mai mari, era gestionat în colaborare cu forțele armate, care au venit cu tancuri și elicoptere. După ocupația militară, poliția forțelor speciale a venit și a percheziționat casele în căutare de droguri și arme, adesea fără permis de percheziție. În cele din urmă a venit poliția obișnuită, a construit baze și a început patrularea. E important de reținut că marea majoritate a favelelor din Rio sunt încă controlate de bande de traficanți de droguri și miliții. UPP pare să opereze doar în favelele de lângă cartierele bogate și zonele prin care vor trece turiștii în timpul Cupei Mondiale și a Jocurilor Olimpice.

Marcio Meneses e un jurnalist tânăr care locuiește în Morro da Providência, o favelă care face parte dintr-un program UPP. În timp ce armata îi ocupa cartierul, a fost arestat pentru că a îndrăznit să protesteze.

Foto de Alan Lima.

„Chestia asta cu armata s-a întâmplat când le-au dispărut o parte din arme,” mi-a spus el. „Au crezut că armele erau aici în Providência. N-aveau dreptate, dar au venit totuși aici și au ocupat tot dealul. Presa a tratat problema ca și cum începuse un război, deși n-a fost nici măcar o singură confruntare între soldați și bandele de traficanți pe tot parcursul ocupației. Problemele au început când unul dintre soldați a început să împuște rezervele de apă de pe casele oamenilor din pură distracție. Apoi a fost episodul cu adolescenții. Armata a luat trei adolescenți și i-a dus într-o favelă controlată de o bandă de traficanți rivală, unde băieții au fost torturați și uciși. Într-o zi, ascultam U2 și m-a atins una dintre piesele lor, așa că am hotărât pe loc să fac un banner prin care să le spun să plece acasă. A venit la mine un căpitan și m-a acuzat că sunt de partea bandelor de traficanți. M-au dus la cea mai apropiată secție de poliție, dar când au aflat că sunt jurnalist și-au dat seama că nu va fi atât de ușor să dovedească asta, așa că au renunțat la acuzații.”

Atila Roque, directorul Amnesty International din Brazilia, a crescut într-o suburbie săracă din Rio și a fost hărțuit permanent de poliție în adolescență. „Ce trebuie să știi,” mi-a spus, „e că poliția braziliană a fost înființată pentru a controla săracii și a proteja interesele personale a unei mici elite. Acum lucrurile încep să se schimbe. Dar și așa, poliția tot a omorât 560 de oameni în 2011.”

L-am întrebat despre un raport al ONG-ului Justiça Global care spune că în timpul anului jocurilor Pan Am, poliția a efectuat peste 1 000 de execuții a oamenilor săraci care nu aveau cazier.

Mi-a spus: „Am observat că a avut loc o scădere de peste 50 la sută a crimelor comise de poliție în ultimii 5 ani în Rio de Janeiro. Și credem că asta s-a datorat UPP-ului. Nu cred că UPP trebuie idealizat și considerat protectorul siguranței publice pentru că a creat și el destule alte probleme, dar a reușit totuși să scadă numărul crimelor comise de poliție. Chiar și așa, Rio continuă să fie statul în care poliția omoară mai mulți oameni decât oriunde altundeva în Brazilia.”

L-am întrebat dacă e de părere că pe timpul Jocurilor Olimpice și a Cupei Mondiale numărul de torturi, hărțuiri și execuții va crește din cauza temerilor în privința securității.

„Acesta e riscul. Dacă iei în considerare cele 35 000 de evacuări forțate care sunt în plan, e clar că populația săracă e sub o presiune incredibilă. Statul încearcă să gentrifice anumite zone și să elimine oamenii săraci care le stau în cale. Bineînțeles că poliția joacă un rol important în chestia asta.”

Complexo da Maré e un grup de favele cu peste 300 000 de locuitori ce mărginesc autostrada dintre aeroportul internațional din Rio și centrul orașului. E singura zonă din Rio în care sunt concentrate toate cele trei bande de traficanți de droguri, o secție de poliție și o miliție – deci este, prin urmare, una dintre cele mai periculoase zone din oraș. În 2010, primarul Eduardo Paes a hotărât să separe cartierul de autostradă printr-un zid pe care l-a numit „barieră acustică”. Acum, guvernul a anunțat că va instala acolo un program UPP în luna aprilie, cu ajutorul Marinei. Am hotărât să vizitez cartierul și să vorbesc cu oamenii despre schimbările care vor urma.

Am fost pus în multe situații demente la viața mea, dar întotdeauna mi-e groază să merg în Maré. Ultima oară când am fost acolo, am rămas prins într-o mulțime care alerga să se ascundă în timp ce cineva trăgea cu mitraliera direct din ușa clădirii în care mă aflam. În ciuda focurilor de armă ocazionale, majoritatea oamenilor pe care îi cunosc care trăiesc în Maré sunt îndrăgostiți de locul ăsta și n-ar vrea să plece niciodată de aici. M-am dat jos din autobuz pe Avenida Brasil și am intrat în favela. Bandele de traficanți de droguri își rezolvă operațiunile pe prima stradă de la intrarea în favela, așa că nu deranjează locuitorii cu venirile și plecările zgomotoase ale dependenților de cocaină. Prin urmare, nu m-am mirat când am intrat și am văzut oameni care numărau teancuri de bani, purtau pistoale și drămuiau pungi de coca pe o masă. Mai târziu am aflat că unitatea locală de trafic nu vinde cocaină în mod normal, dar hotărâse s-o depoziteze pe toată aici înainte să vină poliția să ocupe zona, ca să facă rost de niște bani înainte să-și restructureze operațiunile. Am străbătut zona și am intrat într-un cartier viu, plin de pietoni, magazine, baruri și piețe, unde am vizitat-o pe Eliana Sousa care a copilărit în Maré și care conduce acum o asociație locală comunitară numită Redes care a ajutat peste 1 000 de adolescenți din cartier să treacă examenele de admitere la facultățile de stat. Am întrebat-o cum crede că vor schimba Jocurile Olimpice și Cupa Mondială siguranța din zonă.

„O să aducă evenimentele astea schimbări pozitive? Desigur,” spune ea. „Dar aceste schimbări și oportunități bune sunt compromise pentru că noi încă n-am putut participa în niciun fel potențial pozitiv la acest proces.”

Am întrebat-o dacă crede că sosirea UPP-ului va fi bună pentru comunitate. Mi-a spus: „Nu e ușor, dar am făcut eforturi să mobilizăm oamenii din cartier ca să jucăm și noi un rol în acest proces – n-am văzut asta până acum în zonele în care UPP s-a instalat deja. Sunt cazuri în care statul a comis încălcări ale legii foarte serioase în timpul perioadelor în care, teoretic, forțele de securitate publică trebuiau să sosească în aceste zone. În favela Alemão a existat un caz care a fost mușamalizat de către presă, în care forțele speciale ale poliției au efectuat operațiunile pe acoperișul unui cuplu timp de 8 luni, deoarece era o locație strategică pentru observarea cartierului. Dar nu aveau autorizație legală pentru a ocupa acel spațiu. Făceau acolo petreceri și grătare, iar bieții oamenii au trebuit până la urmă să se mute din propria casă. Nu vom accepta așa ceva în Maré. Am mers din ușă în ușă și am vorbit cu locuitorii despre drepturile lor în momentul în care poliția va instala în zonă o unitate de pacificare UPP. Nu vor mai fi conflicte între grupările armate criminale care operează aici, ceea ce e bine, dar nu putem permite nici poliției să ne încalce drepturile.”

Am întrebat-o ce crede despre zidul pe care l-a ridicat primarul pentru a ascunde comunitatea și mi-a spus: „Nu cred că zidul a fost ridicat de grija oamenilor care locuiesc aici. A vrut doar să organizeze orașul într-un mod în care să poată primi turiștii cât mai bine. Ar trebui să ia astfel de decizii spre binele oamenilor care locuiesc aici, dar în cazul acesta, n-a făcut-o.”

Am plecat din Maré ca să mă întâlnesc cu coordonatorul de programe sociale pentru UPP într-una dintre favelele pacificate.

„Am niște nemulțumiri legate de ideea pacificării din cauza conceptului din spatele ei,” mi-a spus ea. „Pentru că pacificare înseamnă că există un război. Un război împotriva cui? Care au fost factorii implicați în aceste violențe? Am lucrat 10 ani în favela Jacarezinho și pe atunci nu era pacificată. Făceam aceeași muncă pe care o fac și aici. Deci cred că principala problemă are legătură mai mult cu faptul că statul nu vrea să intre în dialog cu comunitatea. Și încă sunt probleme serioase de securitate în favele în ciuda programului de pacificare, bandele de traficanți operează ca de obicei, doar că nu mai merg pe stradă cu armele la vedere. Într-adevăr, faptul că nu mai vedem arme pe străzi ne ajută să construim o generație viitoare care nu va copilări văzând arme peste tot și asta e ceva pozitiv. Iar dacă armele nu mai sunt ținute la vedere nu vor mai fi schimburi de focuri între poliție și bande sau între o bandă și alta. Deci comunitatea e mai puțin prinsă la mijloc. Dar sunt multe lucruri care trebuie să evolueze. Cred că un început bun pentru asta ar fi inițierea unui dialog deschis între locuitorii comunității și comandantul operațiunilor poliției.”

Am plecat din biroul ei copleșit de emoții amestecate. Evident că e un lucru bun că s-au oprit focurile de armă, dar asta nu e oare doar o imagine falsă creată pentru Jocurile Olimpice și Cupa Mondială? Iar dacă va fi permanentă, oamenii vor avea ceva de spus despre modul în care e controlat cartierul lor?

Traducere: Oana Maria Zaharia