România fără număr: Supradoza presei pe martie 2012

Am zis să vă ofer la fiecare final de lună o mică sinteză în care să arăt cum stă treaba cu toate mizeriile, caterinca proastă şi lucrurile dubioase care s-au petrecut pe sub nasul vostru în ultimele 30 de zile. Aşa că am adunat aici acele știri în care nu se abordează niciunul dintre subiectele principale care au fost tocate zi de zi de toate cititoarele de prompter și moderatorii frenetici de talk-show-uri. Acele ştiri în care vă daţi seama cât de bolnav poate fi poporul român.

Luna asta nu voi vorbi despre: masacrul de la coaforul din Perla, Boldea sau plecarea lui Frunzăverde din PDL.

Asta ar fi singura explicaţie pentru epidemia de come alcoolice (50) care a lovit copiii din Focşani în ultimul an. Asta sau faptul că s-au închis spice shop-urile şi puştii au revenit la vicii mai simple. Cel mai mic copil avea trei ani. Probabil că mă-sa a folosit metoda clasică: dacă boracul nu se opreşte din plâns, pune-i puţină ţuică în lapte ca să se calmeze. A folosit-o și bunica, iar la 20 de ani după, încă funcţionează de minune, dar în doze mai mari. Şi fără lapte, dar tot cu coma alcoolică la final.

Nu, nu e vorba de un  soi nou de crystal meth. Un tip chiar a încercat să vândă bucata aia a ochiului care acţionează ca o lentilă şi de la care ni se trag toate problemele cu dioptriile. Omul cerea 800 de lei pe el, ceea ce sună a preţ ok, având în vedere că cristalinul se ia din spitale cu bani serioşi, după ce stai câţiva ani pe o listă de aşteptare. Oricum, eu n-aş cumpăra o chestie care ar trebui să-mi fie implantată în ochi, de la orice dubios care umblă prin morgi şi scobeşte ochii la cadavre ca să scoată salariul minim pe economie.

Săptămâna asta sunt judecaţi vreo sută de contrabandişti de ţigări, la Hunedoara. Interlopii lu’ peşte inventaseră un limbaj codificat pe care l-ar fi descifrat şi-un elev picat la bacul la Română: LM – lemne, Pall Mall – pol, Viceroy – varză, Doina – balade, Fast – fasole, Marble – marmeladă. Îmi şi imaginez cum se distra securistul care le asculta telefoanele: „Vali, notează acolo. Avem cinci cartuşe de lemne, zece pachete de varză şi mai vine un camion întreg de balade diseară.” Le recomand traficanţilor, pe viitor, să aleagă naibii nume de cod din acelaşi domeniu. Dă mai bine. De exemplu, dacă pe acte apare că transporţi cărţi, să ai: Kent – Kant, Camel – Camus şi Marlboro – Muller.

Un parlamentar, Marius Marinescu, s-a săturat de statuile banale cu busturi de poeţi din parcuri, aşa c-a zis că e cazul să dedicăm una unui câine. Cezar e celebru pentru c-a stat lângă patul stăpânului său rănit la război, deşi doctorii l-au bătut constant să iasă afară deoarece era naibii un pericol de infecţie în cortul-spital. Mâine-poimâine apar statui cu pisica Elenei Ceauşescu sau jderul lui Carol. Oricum, e bine că măcar lupoaica din Centrul Vechi n-o să mai fie nefută acum. Şi căţelele de bronz au nevoie de iubire!

Un geniu care a pierdut cheia rulotei în care locuia în Snagov a fost surprins să vadă că, de pe o zi pe alta, îi dispar lucruri din casă. Neavând destule circumvoluţioni pe creier cât să lege cele două evenimente, a presupus că se întâmplă ceva mistic şi a aşteptat până i-au luat spiritele casetofoanele, microundele şi televizorul. Când a dispărut TV-ul, care probabil era altarul omului, el şi-a dat seama că poate, poate e ceva în neregulă şi a sunat poliţaii. Ăștia deja găsiseră hoţii, și ei atât de deştepţi încât reveneau zilnic la locul faptei. Nu-mi dau încă seama care dintre implicați merită să sufere mai mult pentru exces de inteligenţă.

Într-un final, s-a întâmplat și asta. După ani buni în care am fost acuzați de diverse baronese şi de Madonna că suntem un popor rasist, au apărut şi ţiganii rasişti. Un clan de romi din Strehaia o duce atât de bine din evaziune fiscală c-au angajat numai servitori români la palatul lor cu patru etaje, sală de fitness şi cramă. Au şi un candelabru de o tonă jumate pe care l-au adus din Siria doar pentru că pot. Totuşi nu mi se pare umilinţa completă. Dacă vor să fie şmecheri pe bune le recomand să caute numai servitori cu masterat sau doctorat în filosofie, istorie sau literatură. Cum toţi membrii familiei au doar patru clase, plăcerea lor în a chinuii „haroganţii ăştia care se cred mai jmecheri ca noi că cetesc şi pierde vremea în şcoli” va fi astfel dublată.

Viaţa de mort este greu. Încerci şi tu să zaci la trei metri sub pământ, să te descompui în pace şi vine un popă dement care pune groparul să te scoată şi să-ţi arunce cadavrul în zăpadă. Asta i s-a întâmplat unui bărbat mort de opt ani din Mehedinţi. Preotul a explicat că la înmormântare a indicat greșit groparului unde să sape, din cauza zăpezii. Când au văzut c-au dat de alt sicriu, cei doi şi-au zis să pună morţii la comun. Ce dracului, nu-i ca și cum deranjează pe altcineva, în afară de familie. După faza asta m-am decis: vreau să fiu incinerat şi să-mi fie cenuşa aruncată în buda favorită.

Anterior: România fără număr: Supradoza presei pe februarie 2012