România postindustrială

Ioana Cîrlig și Marin Raica au lucrat toată viața ca fotografi în presă, până s-au săturat să facă subiecte pe bandă rulantă, ca-n orice industrie și au renunțat la joburile lor pentru a se dedica unui proiect personal, numit Postindustrial Stories. Cei doi și-au propus să documenteze timp de 16 luni zonele puternic industrializate în era comunistă. Pentru asta strâng donații*, iar la schimb vor oferi printuri și un album tipărit în ediție limitată, în care seriile de fotografii vor fi însoțite de texte și mini-interviuri luate de ei. Visau la asta de câțiva ani, dar cum momentul perfect nu ar fi venit prea curând, au dat la închiriat aparatamentul din București și au luat unul în Brad, lângă autogară, unde se află de două săptămâni. Ne-am grăbit să aflăm cum e acolo și le-am trimis niște întrebări pe mail la care ne-au răspuns la comun.

VICE: Cum e atmosfera la Brad?

Ioana și Marin: Foarte 80's, dar avem doar niște prime impresii. Oamenii sunt deschiși, blânzi și se salută sau își iau la revedere cu „Ciao". Cel mai des a apărut în conversații problema șomajului. De fotografiat ne apucăm serios zilele astea, mai întâi vrem să găsim povești grăitoare. Fotografiile vor fi gata când ne întoarcem la Bucuresti, probabil prin februarie.

Cum ați ales zonele pe care să le documentați?

Am restrâns aria de interes la locuri în care s-au format adevărate civilizații datorită interesului pentru bogățiile naturale și care au resimțit foarte tare decăderea. Le-am împărțit în patru zone, iar în fiecare vom locui în orașul cel mai mare, în care avem șanse de închiriat ceva. În poligonul aurifer din munții Apuseni oamenii s-au ocupat cu mineritul și prelucarea metalelor prețioase mai mult de două mii de ani. Aici ne-am gândit să locuim în Brad și în Abrud. Zona Banatul Montan a avut o perioadă înfloritoare în timpul Imperiului Austro-Ungar, dar și în perioada comunistă. Aici vom locui la Anina. Valea Jiului este zona cu cel mai important zăcământ de cărbune din țară și cea mai importantă concentrare economică, mai ales în timpul fostului regim. Aici vom locui la Petrila.

Ați mai fost în orașele astea?

Am mai fost în majoritatea locurilor pe care le-am ales, dar am stat puțin. Câteva luni petrecute într-o zonă îți oferă altă imagine decât două, trei zile grăbite din care te întorci acasă cu cardul plin de instantanee lipsite de substanță. Acum avem timp să comunicăm cu oamenii, să cunoaștem situația și să fotografiem informații. Impresionant e ca în România sunt zone întregi unde oamenii nu găsesc de lucru sau sunt exploatați pe salarii mizere de investitori care își asigură exclusivitatea în aceste locuri defavorizate. Și e dezolant că singura variantă plauzibilă a tinerilor e să se lupte să plece în străinătate.

O să aveți mii de poze. Cum o să faceți selecția finală?

Facem poze pe film lat, așa că nu ne permitem mii de poze, pentru că ne obligă să fim cumpătați și să gândim înainte să declanșăm. Sunt 12 sau 16 cadre pe un film, în funcție de formatul fotografiei pe care-l alegem. Ne place filmul lat pentru: rezoluție, volumul obiectelor, profunzime, culori, claritate și atmosferă. Vrem sa scoatem în evidență oamenii și starea locurilor. Avem zone de interes care o să nască serii de portrete si fotografii de atmosferă, cum ar fi foștii mineri și situația tinerilor din zonele astea.

Zonele postindustriale sunt un subiect atins deseori de media tradițională. Prin ce vor fi fotografiile voastre speciale?

Abordarea noastră, chiar dacă vizează un fenomen social, va fi diferită de cea a canalelor media. Noi nu căutăm extreme, contraste sau evenimente neobișnuite. Încercăm să nu avem păreri preconcepute și să ajungem la o imagine de ansamblu. Pentru că avem timp și nu căutăm să impresionăm, fotografiem oamenii pe care ajungem să-i cunoaștem, păstrându-le demnitatea.

Succes și ciao!

*Pentru cine vrea să facă o donație: (în lei) IBAN RO74 CECE C001 9462 6651 8311, (în euro) IBAN RO61 BRDE 445SV 590709 64450.