Disclaimer: Nu îmi bat joc de durerea nimănui, doar sunt fascinat de fenomenul exprimării durerii în public.

Românii au avut mereu o atitudine tipic balcanică faţă de înmormântări, una aproape ruptă dintr-un film de Emir Kusturica. Se face mişto de romi în privinţa asta, dar dacă mergi în orice sat românesc, o să vezi cortegii funerare lungi şi opulente, bocitoare plătite să urle şi să-şi smulgă părul în spatele alaiului, priveghiuri cu tot satul, pomeni interminabile şi în general tot felul de moduri de a exprima cât mai public ideea că ala care a murit era important şi că ar trebui să sufere tot globul alături de rudele lui.

Dar, cum toate lucrurile se schimbă şi apologia publică făcută morţilor a evoluat. În era internetului tot procesul a fost înlocuit de un filmuleţ cu o coloană sonoră siropoasă, unde apar tot felul de poze cu mortul, peste care au fost inserate mesaje de condoleanţe. Dacă nu mă crezi, caută pe Youtube „în memoria lui" sau „condoleanţe" şi vezi ce-ţi apare, în afară de melodia lui Ombladon. Adunate o să-ţi dea vreo sută de mii de rezultate, o sută de mii de filmuleţe româneşti dedicate unor morţi! Ce e şi mai fascinant e că, cele mai slabe dintre ele au o mie de vizionări, iar cele mai bune ajung la câteva sute de mii. Deci sute de mii de oameni se uită la poze cu morţii altora. Niţel macabru, nu?

Pentru că observ atât de mulţi internauţi români mai ales din mediul rural, care insistă să facă astfel de colaje mortuare pentru prietenii lor şi pentru că am urmărit destule cât să spun că sunt expert în domeniu, m-am gândit să vă enumăr câteva dintre motivele pentru care filmuleţele astea-mi provoacă fiori reci pe şira spinării.

Eu am lucrat o vreme la o televiziune de ştiri, unde trebuia să selectez ce imagini din accidente puteam să dau pe post, fără să iau amendă de la CNA, iar alea de mai sus n-ar fi intrat din cauza sângelui. Dacă te uiţi la comentariile filmuleţelor, afli că majoritatea au murit într-un accident de maşină sau de motor. De fapt şi majoritatea pozelor sunt cu ei şi mașinile lor. Ce nu înţeleg e, de ce naibii să pui poze cu maşina în care a murit sau cu locul accidentului? E ca şi cum ai da colțul de cancer şi ţi-ar pune rudele o poză cu tumoarea pe mormânt sau ai muri înjunghiat şi ar înrăma cuţitul.

Ştiu, sunt cam macabru, dar mie mi se pare că n-ai cum să editezi un video în halul în care sunt făcute astea şi să iei o atmosferă sobră de doliu. Majoritatea sunt scrise cu fonturi ţipătoare, gramatică de Yahoo Messenger şi stupiditate crâncenă.

Cu toţii avem nişte poze în care părem absolut cretini: când eram beţi rangă, când urlam extatici la club, când eram în mişcare și arătam de parcă ne-ar curge scipat din gură sau poze la mişto Şi asta e ceva normal, pentru că niciunii nu ne gândim că prietenii şi familia noastră vor face un colaj mortuar cu pozele alea, după ce-o mierlim. Serios acum, cum să iei în serios faptul că tipul de mai sus era un înger, când în poză o ardea ca Snoop Dog? În alte filmuleţe sunt imagini cu tipi care arată muie, peste care se suprapun texte legate de bunătatea sufletului şi sensibilitate. Îi faci să pară ca ultimii ipocriţi.

E frumos să ai un profil de socializare plin de poze cu tine semi-goală, mai ales dacă arăţi bine. Toţi tipii din lista ta apreciază asta şi nici eu n-o să mănânc căcat cu pudibonderia. Din păcate unii apreciază asta atât de mult încât, după ce mori doar aşa vor să te ţină minte. Nu ştiu de ce, dar nu cred c-ar trebui să se amestece imagini cu funduri în chiloţi tanga şi sâni voluptuoşi cu doliul şi morţii. Decât dacă eşti necrofil, atunci e ok. Aşa pur şi simplu le faci pe tipele astea să dea impresia că au fost nişte bagaboante sau că doar aşa vrei să le ţii minte. În ambele cazuri e de rău.

Oamenii care comentează la astfel de videouri sunt de toate felurile: rudele sau prietenii morţilor care vorbesc (uneori timp de ani de zile) cu persoana decedată, ca şi cum s-ar conversa pe chat, nebunii biblici care povestesc despre cum o să ardă în Iad, dacă nu s-au căit şi dubioşii care umblă pe videouri cu morţi toată ziua şi comentează cât de mult îi marchează, deşi nu cunosc persoana decedată.

Dar cei mai răi mi se pare ăia care se înjură la comentarii. E ca şi cum familia s-ar lua la păruială în faţa sicriului deschis. E într-un mare fel să urmăreşti un video pe muzică de Vangelis, în care textul de pe imagini vorbeşte despre cum un tip va ajunge în rai, iar imediat după să vezi o sută de comentarii în care unii care nu se cunosc, se iau la muie în numele tău.

Toată treaba asta cu videourile mortuare mi se pare o practică macabră, de cel mai prost gust şi sper că, dacă o mierlesc, prietenii să nu-mi pregătească niciodată ceva de genul. Dar, dacă o fac, vreau să fie ca în videoul de mai sus. Puştiul ăsta e genial.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte şi:
Ultimele mese ale condamnaţilor la moarte
Ce ştiu despre moarte
Gândurile subconştiente despre moarte te pot face mai amuzant
Revelion în cimitir cu mama şi tata