Poate o singură pastilă de ecstasy să-ți distrugă viața?

Într-o seară de la sfârșitul lunii noiembrie, anul trecut, beam bere cu un prieten pe terasa unui bar aproape de Bastilia, în Paris. Inițial, eram doar noi doi. Dar când m-am întors de la baie, am observat că un tip se invitase la masa noastră și stătea în fața prietenului meu. Cred că avea vreo treizeci de ani. Era arătos, atletic și prost bărbierit. La început, am crezut că era un vagabond. Dar părea să aibă mai degrabă stilul unui student la Arte.

M-am așezat la masă și am remarcat că prietenul meu încerca să lege o conversație cu tipul. Evident, era ceva în neregulă cu el. Se întorcea des spre stradă, chiar dacă nu trecea nimeni. Se încrunta, nu zâmbea niciodată. Își legăna piciorul compulsiv, în sus și în jos. Se scărpina în cap. Nu începea niciodată discuția, ceea ce îi făcea prezența tot mai absurdă, în fiecare clipă. Când îi puneam noi întrebări, se uita în ochii noștri lung, fără să spună nimic. Am ajuns să credem că vrea doar să ne înjunghie în stomac și să plece.

Ne-a zis că-l cheamă Alexandru și că e din Rusia. A zis că venise pe jos din Siberia până la Paris, la vârsta de 10 sau 11 ani. N-am îndrăznit să-i spunem că nu sună credibil pentru că arăta un pic înfricoșător și orice remarcă ar fi creat o nouă tăcere inconfortabilă. Ne-a zis că trăia pe străzi. Și apoi, în mijlocul conversației, când l-am întrebat dacă se simte bine (părea tot mai panicat), ne-a mărturisit că luase o pastilă de ecstasy în urmă cu zece ani și nu-și revenise niciodată după asta.

Nu era prima oară când auzeam genul ăsta de poveste despre ecstasy. E o legendă veche, care circulă prin toate facultățile. Dar era prima dată când o credeam, după ce-l văzusem pe tipul ăsta. Oare e posibil să te prăjești după o singură pastilă?

Conform Observatorului de Droguri și Dependențe (ODD), consumul de ecstasy e în scădere de zece ani, după ce a fost înlocuit de MDMA, echivalentul său sub formă de praf. Din 2013, numărul de pastile confiscate în Franța a crescut cu 163%. Cât despre prețul unei pastile, acesta a crescut foarte puțin de la sfârșitul anilor '90 și a rămas undeva pe la 7,50 euro bucata.

Pe piața drogurilor din România, dintre substanțele stimulante disponibile pe piață, cel mai consumat este ecstasy, al cărui preț la nivelul străzii e mult mai mic, comparativ cu cel al cocainei. Din punct de vedere al disponibilității percepute, stimulanții sunt consideraţi dificil de procurat, atât în opinia populației generale, cât și a celei școlare. În cazul consumului de ecstasy, 0,9% din populaţia generală cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 ani a declarat că a consumat acest tip de drog cel puţin o dată în viaţă, în timp ce, 0,3% dintre respondenţi au recunoscut un astfel de consum în ultimul an, iar 0,1%, în ultima lună.

VICE: Bună ziua, domnule profesor. Ce se întâmplă în creierul nostru când luăm o pastilă de ecstasy?
Dl. Bailly: Ecstasy-ul distruge neuronii serotoninergici. Serotonina e un neurotransmițător care joacă un rol în mai multe funcții. Afectează în special starea, impulsivitatea, reglarea somnului etc. Acest drog acționează și asupra căilor dopaminergice care se ocupă de motivație.

Ecstasy e un drog ciudat. A fost folosit mult în psihoterapie, pe vremea lui Gordon Alles, chimistul și farmacologul care a inventat amfetaminele. Acest drog are scopul de a crește empatia și climatul emoțional și afectiv în care ne aflăm. În plus, e un stimulant. Te face fericit, euforic. Îți dă o stare de bine și sentimentul că ești în comuniune sau în armonie cu mediul. Cred că Gordon Alles a numit-o „pastila fericirii ".

Am întâlnit recent un tip ciudat care vorbea incoerent și care mi-a zis că e prăjit de zece ani de zile după ce a luat o singură pastilă de ecstasy. Am tot auzit legenda asta urbană. Vi se pare posibilă?
Problema aici e cauzalitatea. E capabil ecstasy-ul să creeze singur astfel de probleme? Aproape sigur nu. Dar va funcționa, probabil, ca un factor de precipitare. Aceste efecte depind mult de personalitatea persoanei și de starea ei înainte de a lua ecstasy.

Deci, dacă avem o predispoziție spre asta, se poate întâmpla s-o pățim?
Așa e. Până la urmă, efectele simțite nu depind atât de mult de mărimea dozei sau de frecvența consumului, dar poți dezvolta ușor o stare de nebunie după consumul unei singure pastile de ecstasy. Am avut pacienți care au înnebunit de tot după ce au luat ecstasy doar o dată. Dar poți și să iei de multe ori fără să pățești nimic și s-o pățești când nu te aștepți. Avem multe întrebări fără răspuns privind natura factorilor care acționează asupra efectelor. Credem că probabil există niște factori genetici de vulnerabilitate și personalitate care au un rol în chestia asta.

Suntem neapărat foarte empatici când luăm o pastilă?
Ca în cazul oricărui alt drog, depinde de persoana care o ia.

De exemplu?
Poate avea efectul opus. Poate întrista sau deprima un consumator, dar, în general, e un drog cunoscut pentru efectele euforice și de stimulare a empatiei. De asta e luat de tineri la petreceri.

Am înțeles. Ce efecte are pe termen lung?
Unii consumatori spun că efectele pe termen lung îi afectează timp de luni sau ani de zile. Pot fi simptome depresive, fenomene de depersonalizare. Pot fi flashback-uri, amintiri ale unor momente trecute, mai ales sub influența drogurilor. Chiar dacă asta nu se întâmplă doar cu ecstasy, ci și cu alte droguri halucinogene. Pot fi și simptome psihotice: halucinații, delir.

Se cunosc factorii care predispun o persoană să se prăjească?
Nu, pentru că genetica e foarte complicată. Problema cu fiecare substanță toxică e că nu-ți poți cunoaște sensibilitățile individuale decât după ce ai încercat-o. Problema cu ecstasy-ul e că experimentul poate deveni dramatic de la prima utilizare.

După ce ai înnebunit, îți mai poți reveni?
Nu.

Ca să revin la întâlnirea cu tipul dubios: chiar e posibil să fi fost prăjit de zece ani?
Absolut. Dar ca să știm sigur asta, ar fi trebuit să-l întâlnim înainte să ia pastila. Nu sunt sigur ce probleme avea, dar, din ce-mi povestești tu, pare un pic psihotic. Probabil existau semne că are predispoziția asta.

Calitatea drogului are un impact asupra daunelor din creier?
Cred că la un moment dat, existau la petreceri niște kituri cu care puteai măsura puritatea MDMA-ului dintr-o pastilă, ca să poți contracara efectele adverse. Ei, astea sunt o iluzie. După acum am spus, nu poți ști care e doza toxică pentru o persoană anume. Se poate ca cineva să înnebunească de la o jumătate de pastilă.

Ar trebui să ne îngrijorăm pentru persoanele care consumă acest drog ?
Sfatul meu personal e că acest produs e ca arsenicul. E un produs foarte toxic, ale cărui efecte nu pot fi ghicite în avans, iar asta înseamnă că orice consumator își asumă un risc similar ruletei rusești. Mulți tineri o să spună că ei au luat și n-au pățit nimic. Dar și când se întâmplă ceva și te prăjești, așa rămâi. Nu există cale de întoarcere.

Nu mă îngrijorează deloc creșterea consumului de canabis, dar consumul de ecstasy mi se pare foarte periculos pentru că această substanță e o otravă: e neurotoxică, distruge neuroni. Așadar, problema va fi pe termen lung. Cu cât îmbătrânești, stocul de neuroni îți scade și, dacă începi cu un stoc de neuroni gata amputat de o substanță neurotoxică, la patruzeci sau cincizeci de ani s-ar putea să suferi de demență. Asta e îngrijorarea mea pentru consumatorii de ecstasy.

Dacă v-aș spune că eu am luat de mai multe ori și n-am pățit nimic, ce mi-ai răspunde?
Poate o să te prăjești data viitoare. Nu ai de unde să știi. Trebuie să fii conștient de riscuri, dar, la urma urmei, e responsabilitatea ta.

Mulțumesc, domnule profesor.