Sao Paulo e în flăcări

În timpul Zilei Naționale de Luptă Împotriva Taxelor în Brazilia, în 2012, o demonstrație în masă împotriva costului tot mai mare al mijloacelor publice de transport, Mișcarea de Liberă Trecere (MLT) din São Paulo a amenințat autoritățile că dacă taxele pentru transportul public cresc, demonstranții vor bloca tot orașul. Cum taxa a crescut cu 0, 20 reali brazilieni (aproximativ 0,8 dolari) pe 1 iunie anul acesta, MLT a făcut apel pentru un nou protest așa cum a promis. De la primul protest din ziua de 6 iunie, străzile principale din Sao Paulo au găzduit numeroase ciocniri violente între poliție și studenți. S-au mai organizat trei marșuri în săptămânile care au urmat.

Am ajuns la prima demonstrație în fața Teatrului Municipal pe la ora 4:30 p.m. joi, pe 6 iunie. Soarele apunea, iar demonstranții se adunau. „Intră în pământ, primare Haddad! Suntem cei care s-au adunat împotriva creșterii prețului biletului de autobuz,” cânta mulțimea. Apoi au început să bată în tobe improvizate. Cele mai multe cântece îl ținteau pe primarul Fernando Haddad. Unul dintre ele spunea: „Haddad nenorocitule, scade taxa.” O fată striga prin portavoce: „Goiania, Natal și Rio de Janeiro (trei orașe braziliene) au invadat străzile astăzi. Și ne plimbăm spre centru pentru că n-avem bani de autobuz.” După ce protestatarii au devenit o masă critică, au început să se plimbe prin centrul orașului, cântând și strângând și mai mulți oameni după ei. Am fost la multe proteste, dar rar am văzut unul atât de dens și de neînfricat. Nici măcar la alte proteste MLT n-am văzut atâția punkiști anarhiști ca de data asta. Când au ajuns în fața biroului primarului, protestatarii au început să cânte: „Haddad măgarule, taxa asta e demență curată!” În timpul plimbării prin oraș, mai multe ziduri și vitrine fuseseră decorate cu emblema anarhistă „A”. Când am ajuns pe bulevardul Prestes Maia, am crezut că ne îndreptam spre stația de metrou Anhangabaú. Dar oamenii au început să alerge spre Bulevardul 23 Mai, o autostradă imensă cu vreo zece benzi. Aici lucrurile au luat-o razna.

Traficul care ieșea din tunel s-a blocat, evident. Două benzi ale autostrăzii au fost invadate de către demonstranți. Cu steagurile și bannerele fluturând în vânt, MLT a reușit să blocheze orașul, așa cum promisese, pe la ora 6:40 p.m. Atunci au apărut polițiștii, care până atunci asistaseră la protest în liniște. Peste stradă am văzut primii jandarmi. Era 6:53 p.m. când au început să explodeze primele bombe. Oamenii au hotărât să se întoarcă la stația de autobuz Bandeira, deși mai mulți tipi urlau: „Rămâneți aici, să rămânem aici, ce dracu'!” În timp ce armata și jandarmeria arunca bombe cu gaz lacrimogen, oamenii construiau baricade de foc pe autostradă. Rafael, fotograful nostru, făcea fotografii, iar eu luam notițe. Și deodată au început să tragă cu gloanțe de cauciuc. Era înfricoșător. Polițiștii trăgeau de la vreo 20 de metri distanță. Am dat peste un reporter care fusese lovit de un glonț de cauciuc. Era nervos. Imediat după asta, a aterizat o bombă lângă noi. Oamenii care nu aveau treabă cu conflictul au început să alerge panicați.

Autostrada arăta ca într-un film cu război. Pustie, sumbră, cuprinsă de foc și ceață. Elicopterele survolau zona. Am văzut oameni cu plase veniți de la piață care vorbeau la telefon dezorientați și nu știau în ce direcție s-o apuce. Jandarmii marșau cu scuturile ridicate. Poliția militară venea în spatele lor. Demonstranții au înaintat spre Muzeul de Artă Sao Paulo de pe bulevardul Paulista. Noi am rămas puțin în spate. Ne usturau ochii de la gaz. Îmi ardeau toate: ochii, nasul, gura. Un fotograf a renunțat să urmărească protestul și s-a dus într-un bar să se spele pe față. Rafael aproape a leșinat. Mie mi-era foarte greață când deodată a apărut o femeie cu o sticlă de apă și m-a ajutat să mă spăl pe ochi. Toată lumea aveam ochii în lacrimi și mergea pe stradă cu tricoul la nas.

Traficul s-a ameliorat, dar autostrada 23 Mai era încă plină de baricade. Polițiștii încercau să stingă focurile cu picioarele, dar era imposibil. Când ne-am apropiat de Fundația Getulio Vargas de pe bulevardul Julho, am văzut coșuri de gunoi răsturnate sau incendiate. Am grăbit pasul și am ajuns pe strada Paulista. Acolo am văzut o fată îngrozită care plângea lângă un chioșc de ziare. Am întrebat-o ce s-a întâmplat și mi-a spus că fusese prinsă la mijloc între niște focuri de armă. I-am spus ce se petrecea și i-am indicat în ce direcție putea merge ca să iasă din zona protestului.

Nici pe Paulista situația nu era mai roz. De obicei pitorească, strada era acum varză. Sticle și cioburi peste tot, coșuri de gunoi arzând, două secții mobile de poliție distruse. Una dintre ele ardea. Un polițist a reușit să stingă focul cu un extinctor. Trecătorii filmau și făceau fotografii, dar păreau mai mult niște turiști care se distrează decât protestatari. Strada era complet blocată de demonstranți și de baricade.

Lângă mall-ul Pátio de pe Paulista, bombele răsunau mai tare. Mi s-a spus că niște protestatari intraseră în mall și acesta se închisese. Unii oameni marșau prin Piața Amadeu Amaral, unde jandarmeria devenise mai agresivă. Traficul a devenit și mai haotic din cauza străzilor înguste. Un tip care părea a fi mai mare în rang striga la șoferi: „Opriți! Ieșiți afară!” și dădea ordine de genul: „Echipa 1 și 2, activare!” Apoi ne-am îndreptat spre protestatari, care încă luau gunoaie de pe trotuar și le duceau în stradă să construiască baricade. Era 8:35 p.m.

Oamenii au început să se disperseze, așa că am hotărât să-i urmărim pe cei care mergeau spre stația de metrou Vergueiro. Am întrebat un tip dacă aveau de gând să sară peste barele de acces. Mi-au spus că da. Și așa au și făcut. Toți au intrat la metrou cântând și paznicii s-au tensionat imediat. Primii protestatari au sărit peste barele de acces și au fost întâmpinați de paznici cu bastoane. Unii au reușit să treacă de ei, alții au rămas să se certe. O fată mi-a spus că fusese jignită urât de paznici. Apoi a început bătaia. Bastoane, urlete, sticle sparte, oameni care fugeau în toate părțile. Un tip avea fața plină de sânge. În mijlocul conflictului, am reușit să filmez videoclipul ăsta.

Când lupta a luat sfârșit și nu mai era nimeni pe peron, stația s-a închis. Era 9:04 p.m. (de obicei, metroul din Sao Paulo se închide după miezul nopții). Câteva minute mai târziu, o femeie de serviciu care lucra la metrou a ieșit disperată și a urcat într-o mașină de poliție. Fusese lovită în ochi de un ciob. Am întrebat un paznic dacă arestaseră pe cineva. A spus că nu, dar că ar fi trebuit. Eu și Rafael ne-am gândit că e timpul să o luăm spre casă, dar după ce am vorbit cu un fotograf și niște polițiști, am aflat că se mai întâmpla ceva pe strada Consolação. Am luat un taxi împreună cu o fată care mergea spre Paulista. Am rămas pe bulevardul Brigadeiro Luís Antônio și am mers spre jos până la Piața Ciclista. Eram epuizați, ne dureau picioarele, ne era foame și sete, voiam la toaletă, dar nici nu ne puteam gândi la asta. Când am ajuns acolo, am văzut că o parte dintre polițiști plecau, iar reporterii le luau interviu trecătorilor. Am hotărât să plecăm, părea că protestul se terminase. Poliția spunea că la protest participaseră 2 000 de oameni, dintre care 15 fuseseră arestați. Deși de data asta presa mainstream a menționat Mișcarea pentru Liberă Trecere și nu i-a tratat ca și cum ar fi fost niște vandali, lupta de după a fost raportată drept un act de vandalism cauzat de golani.

Al doilea protest a avut loc vineri, pe 7 iunie, și a fost mai blând, pentru că poliția a recurs mai rapid la metodele lor mai puțin umane. Imediat ce protestatarii au ocupat una dintre autostrăzile cele mai importante și mai haotice din oraș, Pinheiros, poliția a început să arunce gaz lacrimogen fără milă. Sao Paolo a fost blocat din nou. Slăbiți de brutalitatea poliției, protestatarii s-au dispersat. În ziua asta, poliția a estimat doar 5 000 de protestatari, față de cei 10 000 din prima zi și 15 000 din a treia.

Apoi a avut loc un al treilea protest pe bulevardul Paulista săptămâna trecută. Sătui de gaz lacrimogen, oamenii veniseră echipați cu măști de gaze pe care le împărțeau și celor care nu aveau. În timp ce demonstranții se adunau, un membru MLT negocia ruta protestului cu colonelul Marcelo Pignatari, care era de serviciu în ziua respectivă. Mi-a spus că jandarmeria nu voia să fie violentă și că totul va decurge bine, în funcție de comportamentul protestatarilor.

De-a lungul străzii Consolação, oamenii cântau, strigau și îndemnau oamenii de pe margine să se alăture protestului. Polițiștii se țineau de brațe pentru a forma o barieră umană. Câteva minute mai târziu, a început ploaia, iar oamenii au început să cânte: „Luptăm împotriva nedreptăților și pe ploaie și pe vânt!” Alte străzi au fost invadate de sute de demonstranți. Numărul total a ajuns la 20 000, potrivit MLT. Când mulțimea a ajuns în centrul orașului, două autobuze au fost incendiate. M-a mirat să văd cât de mult i-a luat poliției să reacționeze. Și deodată au început să cadă bombe din cer.  Au fost arestați vreo 20 de oameni în timpul celui de-al treilea protest. Mulți dintre ei erau jurnaliști și studenți. Poliția susține că urmărește potențialii vandali pe internet și că polițiștii în civil se infiltrează în mulțime pentru a vedea cine provoacă scandaluri.

Săptămâna trecută, joi, Ministerul Public din Sao Paulo ne-a informat că va cere primarului și guvernatorului să revină la prețul anterior al biletului de autobuz timp de 45 de zile, pentru ca MLT să oprească protestele în Sao Paulo. Această ultimă demonstrație a fost un protest, dar MLT spune că dacă prețul biletelor va scădea, se va transforma într-o sărbătoare. Se spune că poliția va veni în număr mare și că va fi extrem de violentă. Pe rețelele sociale am citit că polițiștii controlează pe toată lumea în metrou și pe străzile din preajma Teatrului Municipal, care iar era punctul de întâlnire.

Iată un videoclip de la demonstrația de joia trecută:

Traducere: Oana Maria Zaharia