FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Săptămâna Modei la Londra ... pe acid!

Ne-am decis să facem nişte lucruri foarte înspăimântătoare pe acid, să vedem dacă clişeul ăla jurnalistic are vreun sens.

Când ești pe acid, totul e razna, nu? John Lennon seamănă cu Paul McCartney… pe acid; Lady Gaga e ca Cyndi Lauper… pe acid; Etc. Ei bine, ne-am decis să facem niște lucruri foarte înspăimântătoare pe acid, să vedem dacă clișeul ăla jurnalistic are vreun sens. Săptămâna asta: Săptămâna Modei la Londra!

Aceasta este prietena noastră, Elektra. Acel pătrățel de hârtie de pe limba ei este acid.

Iat-o aici cu câteva ore mai târziu, tripată din cale afară, lângă prezentarea Topshop Unique de la ieșierea Old Eurostar a stației Waterloo. Asta a fost făcută cam în primele zece minute din ora pe care am petrecut-o stând la rând pentru a reuși să intrăm.

Publicitate

După cum bine știți, cea mai nasoală chestie din lume e să fii într-o aglomerație în timp ce ești pe acid. După cum bine știți, de asemenea, oamenii modei sunt cei mai nasoi oameni din întreaga lume. Combinația asta a epuizat-o pe sărmana Elektra, care începuse să devină agitată. Din fericire, a ginit-o pe fata asta.

Din punct de vedere al acidului, fata asta este sănătate curată, mă mir că Elektra n-a încercat s-o lingă. A petrecut 30 de minute de trip holbându-se la ea și atât.

Apoi niște dramă a scos-o din transă. Paparazzi-ul ăsta a avut propriul lui film prost, în timp ce mergea cu spatele pentru a o fotografia pe Pixie Geldof (îi puteți vedea picioarele în blugii ăia).

După cum puteți vedea, Elektrei chiar i-a plăcut. Cred că sunetul de sfărmare făcut de aparatura video în valoare câteva mii de dolari din ghizdanul tipului, care i-a oprit căderea, a fost de vină. În fine, a luat-o razna.

Serios. Poza asta a fost făcută la, gen, zece minute după ce căzuse tipul. Tipa aia din stânga pare că tocmai s-a prins cât de spartă e Elektra.

Apoi am intrat. Am avut locuri foarte bune. Atunci am întrebat-o pe Elektra cum se simțea, și mi-a spus: „Mă tripez de-mi sar ochii din cap.”

Așa arătau hainele. Totuși, Elektra n-a avut mare lucru de spus despre ele.„Eram prea copleșită de muzică și oameni. De fapt, nici nu prea m-am uitat la haine.”

„De asemenea, începusem să devin foarte preocupată de sănătatea modelelor. Erau atât de slabe! Mai ales cea cu părul roz. Era pierdută. Mai avea maxim o săptămână. Odihnească-se în pace.”

Publicitate

Când s-a terminat prezentarea, am pus-o să se ducă la Naomi Campbell să o întrebe dacă poate să-și facă o poză cu ea.

Jur că nu inventez, dar când Elektra a întrebat: „Te superi dacă îmi fac și eu o poză cu tine?” Naomi s-a întors către ea și a zis, „Îmi pare rău, dar nu vorbesc.” Ceea ce a fost ciudat, pentru că trebuia să vorbească pentru a putea spune asta.

Refuzul lui Naomi a trimis-o pe Elektra într-un loc foarte prost. A trebuit să se aşeze. „Mi s-a întors stomacul când mi-a spus asta. Am primit niște vibe-uri foarte proaste de la ea. Nu mă simt prea bine acum. Credeam că o să mă lovească.”

Pun pariu că prezența acestei Hiroshima cu ochelari de soare n-a ajutat-o prea mult să iasă din filmul prost.

Din fericire, într-unul dintre acele evenimente sincronistice care par să se întâmple mereu când ești pe acid, locul în care Elektra a decis să se așeze a fost rapid împărțit de fundul lui Kelis. Asta a suflat viață imediat în sărmana fată spartă. „Arată incredibil,” a zis ea, rânjind. „Primesc niște energii foarte bune.”

Apoi i-am sugerat să-și facă o poză cu Nicola Roberts. Cred că Nicola avea faţa aia pentru că era fotografiată de paparazzi în momentul ăla, și fata asta greacă a intrat rânjind în poza ei.

Cum a și apărut, rânjind și tripată, în The Dailly Mail.

După asta, toată lumea a intrat în taxiuri și a luat-o iute către alte spectacole la care noi n-am fost invitați.

În concluzie, iată niște cuvinte de încheiere de la Elektra: „Mă simt de parcă am trecut prin atâtea. Și am VĂZUT atâtea. Lucruri bune și rele. Simt că, de acum încolo, nimeni n-ar trebui să meargă la săptămâna modei fără să fie pe acid. Ar fi stupid.”

Traducere: Anca Huzum