Schitul Barbu Bellu din Goștinari

​Am descoperit în comuna Goștinari din județul Giurgiu ruinele unei biserici construite în 1818, clasată ca monument istoric de importanță națională. Înainte, aici se afla curtea boierească a familiei Bellu, ridicată de un strămoș comun al neamului, vistiernicul Ștefan Bellu(1767-1833), căsătorit cu Elisa Știrbei, nepoata domnitorului Țării Românești, Gheorghe Bibescu.

Totuși, acest schit masiv care a supraviețuit poartă numele nepotului său, baronul Barbu Bellu, cel care a donat administrației publice terenul pe care astăzi se află Cimitirul Bellu.

La numai 39 de ani după înălțarea ei, biserica nu a mai servit ca lăcaș de cult. De altfel, nici Barbu și nici rudele lui nu s-au mai interesat de ansamblul de la Goștinari, fiind atrași mai mult de viața tumultoasă din București, unde locuia în casele care găzduiesc astăzi sediul Academiei Române. Astfel, s-a început construcția unei alte biserici pentru sat, iar schitul a fost închis și uitat.

Astăzi, biserica este complet abandonată, dar există încercări de restaurare prin des folosita procedură a donațiilor bunilor creștini. Cu toate acestea, cimitirul din jurul fostului lăcaș de cult este încă funcțional și iluminat, iar locuitorii acestei comune îl vizitează aproape zilnic.

Oamenii de aici probabil că s-au obișnuit cu formele masive și impunătoare ale construcției părăsite, cu cârdurile de ciori gălăgioase și, mai mult ca sigur, s-au plictisit de fețele schimonosite și șterse ale sfinților pictați în interiorul bisericii.

Eu de fiecare dată rămân uimit când privesc această contradicție a două realități din timpuri diferite. Pe cât de sacru trebuia să fie locul, pe atât de scuipat, batjocorit, uitat și plin de căcat a devenit. Este marea mea încercare de a înțelege mersul lucrurilor, asta după ce am vizitat cu câțiva ani în urmă mânăstir​ea din Chiajna.

Au început să cadă sfinții odată cu bucățile de tencuială. Îngerii de sub boltă sfărâmă și aruncă cu resturi de cărămizi.

Deși majoritatea n-aveau chip, cei pângăriți de taguri, porecle sau id-uri de mess m-au privit de pe fiecare perete din momentul în care am intrat în biserică și până am ieșit.

Din curțile alăturate se auzea muzică lăutărească, iar copiii se jucau printre morți.

GOSTINARI from Alex Iacob on Vimeo.

​Citește și despre alte locuri părăsite:
​Lipscani 33 ​Hotel Tranzit ​Castelul Bolyai-Mihai Viteazul