Se duce dracului trupa Slayer

Lumea celor de la Slayer e plină de ucigaşi în serie sălbatici, atrocităţi ale războiului, blasfemii crude şi critici pline de ură. În concerte membrii trupei nu zâmbesc niciodată, ci sfârtecă chitările cu maliţiozitate ca să scoată thrash-metalul cu care ne-au obişnuit. În cazul celor de la Slayer, ca şi în cazul multor trupe de metal, spectacolul este o reprezentare artistică a trupei, un potret atavist al oamenilor din spatele muzicii.

În sinea lor toţi membri trupei sunt cam mucaliţi şi surprinzător de relaxaţi. Chiar şi Kerry King, chitaristul fondator şi purtătorul de cuvânt al trupei e foarte politicos şi nonviolent. Înainte să înceapă turneul Mayhem anul trecut King mi-a spus: „Nu sunt un bătăuş. Sunt un chitarist. Ţin la mâinile mele. Dar, pentru că arăt cum arăt, cei care nu mă cunosc se simt intimidaţi de mine. Aşa că oricum evit luptele aşa.”

Faptul c-a recunoscut că evită bătăile e cel mai personal lucru pe care l-a spus vreodată masivul King. Niciunul dintre membri trupei nu prea dă din casă la interviuri. Sunt genul care răspund cu plăcere la orice întrebare despre ultimul lor album sau despre turneu. Ei intră pe pilot automat şi dau aceleaşi răspunsuri generale pe care le dau de ani de zile. Dacă încerci să sapi sub suprafaţa asta ei devin vagi, plictisiţi, chiar şi insensibili – te cam aştepţi la o anumită sensibilitate de la nişte oameni ale căror melodie hit „Angel of Death” prezintă experimentele sinistre ale chirurgului nazist Josef Mengele.

Având în vedere ultimele scandaluri din tabăra lor – ei sunt în turneu acum cu doar doi dintre membri originali ai trupei – e la fel de greu de prezis viitorul lor, ca finalul următorului sezon din „Breaking Bad.” Dar există dovezi că drumul din faţa lor va fi mai dur ca muzica lor.

Pe 21 februarie bateristul lor original Dave Lombardo a postat un mesaj pe pagina sa de Facebook în care a spus că nu va merge cu Slayer în turneul lor din Australia. Bateristul suplinitor de la Anthrax, Jon Dette, lucrează în tură dublă acolo; Dette a a mai cântat în trupă în 1996. Problema lui Lombardo cu trupa nu e una de personalitate, ci e una de bani. El s-a plâns trupei că era plătit doar cu un avans mic pentru toate concertele din 2012, iar aceştia i-au spus de Sfântul Valentin să nu-şi facă bagajele pentru turneul din Australia.

Lombardo afirmă: „Sincer mai mult decât să mă întristeze, mă şochează situaţia. Anul trecut am văzut că  90 la sută din veniturile Slayer din turnee erau trecute ca nişte cheltuieli, inclusiv tarifele imense pe care le plăteam managerilor, ceea ce ne costa milioane de dolari şi ne lăsa cam cu zece la sută din venituri, care erau împărţiţi între membri trupei.

Lombardo spune că el şi vocalistul Tom Araya angajaseră o companie de audit să verifice situaţia, dar acestora nu li s-a permis accesul la documentele fiscale. El spune şi că managerii i-au spus că nu va fi plătit până nu va semna „un contract pe termen lung, care spunea că nu voi primi nicio asigurare despre cât de mulţi bani cheltuie managerii şi motivele pentru care aceste comisioane sunt deduse din veniturile noastre. De asemenea nu mă lăsa să văd bugetul nostru sau înregistrările fiscale de-a lungul timpului. De asemenea îmi interzicea să fac interviuri sau să dau declaraţii legate de trupă – practic mi-au băgat pumnul în gură.”

Lombardo spune că King şi managerii trupei au făcut front comun, atunci când el a vrut să rectifice situaţia cu un „nou model de afaceri,” şi a fost întâmpinat cu aceeaşi privire glacială cu care King se uită la public. „Kerry mi-a spus că pe el nu-l interesează schimbările şi că, dacă vreau să mă cert cu el, va găsi alt baterist.”

Ca să-i răspundă lui Lombardo managerii de la Slayer au trimis un comentariu lung pe Blabbermouth, transformând situaţia într-o ceartă din curtea şcolii, cum a fost şi disputa dintre Black Sabbath şi bateristul lor original Bill Ward.

Comunicatul spunea: „Slayer nu sunt de acord cu spusele lui Lombardo. Noi admitem doar faptul că el a venit la conducerea trupei cu o săptămână înainte de turneu cu nişte termeni noi, contrari cu aranjamentul la care convenisem înainte. Trupa nu a putut să cadă de acord asupra termenilor noi ai înţelegerii cu doar o săptămână înaintea plecării în Australia. Există mai multe de spus aici decât punctul de vedere al lui Lombardo, dar din respect pentru el trupa Slayer se va abţine de la alte comentarii.”

Slayer s-au ţinut de cuvânt şi n-au vrut să mai răspundă la nicio întrebare pe subiect, iar Lombardo nu a vrut să discute mai mult despre acest subiect.

 Pe cât de instabili par acum, adevărul e că trupa mereu a avut o problemă de comunicare. Deşi pe scenă ei par mai încrâncenaţi ca un rechin pe heroină, în spatele scenei ei se poartă ca nişte colegi de muncă obişnuiţi, care înţeleg că ei crează magie muzicală, dar nu se bucură de munca pe care o fac.

După ce Slayer şi-au anulat turneele din 2009 şi 2010 (pentru că Araya avea nevoie de chirurgie la gât, mai exact la vertebrele cinci, şase şi şapte pentru a remedia toţi anii ăia de dat din cap pe metal). Araya le-a spus celor de la AOL Noisecreep că n-a avut contact cu membri trupei de-a lungul experienţei: „Noi comunicăm destul de rar. Am primit trei mesaje de la Kerry, dar Jeff nu vorbeşte cu nimeni. Dave a trimis şi el două mesaje. De obicei ne întâlnim în turnee. Nu comunicăm des noi. E destul să spunem chestii gen salut, ce mai faci; uite cum facem; ţi-am trimis şi ţie ca să vezi. Aşa ne băgăm în seamă unii pe alţii.”

Poate că cei de la Slayer ar trebui să-l angajeze pe Phil Towle, terapeutul ăla libidinos cu care au lucrat cei de la Metallica la albumul St. Anger şi care a apărut în filmul lor „Some Kind of Monster.” Chiar şi comentariile pe care King le-a făcut despre Hanneman după ce a fost muşcat de un păianjen şi s-a îmbolnăvit de fasciită necrozantă, o boală devoratoare de carne, care i-a pus viaţa şi cariera în pericol, nu au fost prea emoţionante. King mi-a spus fără nicio emoţie: „Nu mai e în stare să cânte repede la chitară. Nu mai e în stare să facă un solo demn de Slayer, aşa că acum asta se chinuie să facă. Dacă nu se întoarce 100% vindecat, nu cred că merită să mai lucrăm împreună.” Chitaristul de la Exodus, Gary Holt, i-a luat locul după acel incident.

Momentan Slayer merg mai departe fără Lombardo sau Hanneman. De atunci nu numai c-au avut turnee, dar au şi scris melodii noi. Într-un interviu cu Eddie Trunk pentru Q104.3, dat prin ianuarie, King spunea că Slayer au terminat două melodii noi, care trebuiau să intre pe un EP, dar aveau nevoie de vocalist şi chitarist solo. De asemenea el spune c-a scris opt melodii noi, pe care le va înregistra în studio imediat ce patronul casei de discuri American Recordings, care se ocupă de trupă, Rick Rubin, o să găsească un distribuitor nou. Dar asta a fost înainte să plece Lombardo.

Acum toată lumea stă cu sufletul la gură să vadă ce se întâmplă Dacă Hanneman o să-şi mai revină s-ar putea să intre în studio împreună cu Slayer şi poate că va contribui la noile melodii. Dacă Lombardo şi Slayer trec peste neînţelegerile actuale, poate şi el va oferi fundalul sunetului colosal al trupei. Viitorul rămâne să fie scris.

 Jon Wiederhorn este coautorul cărţii „Louder Than Hell: the Definitive Oral History of Metal,” care va apărea pe 14 mai. În ea apara nenumărate citate de la Slayer şi alte mari nume ale metalului.

Text: Jon Wiederhorn

Traducerea: Mihai Popescu