​„Sexul pe uscat” e o problemă de sănătate sexuală din Africa, despre care nu vorbește nimeni

Am auzit prima oară de sexul pe uscat când una dintre prietenele mele s-a întors din Malawi, unde a lucrat cu femeile și făcea scanări pentru depistarea cancerului cervical. Sexul pe uscat, mi-a spus ea, e o practică prin care se reduce umiditatea vaginului pentru a părea mai strâmt și pentru a cauza mai multă fricțiune în timpul sexului. Se spune că e mai plăcut pentru persoana care are penis, dar pentru femeile implicate e incredibil de dureros. E o idee legată de percepția că un vagin strâmt e unul care n-a fost lărgit prin suprautilizare, ceea ce arată nivelul scăzut de educație sexuală din regiune.

Situația devine și mai nasoală. Pentru a obține respectiva uscăciune, unele femei își introduc în vagin, înainte de sex, praf de cretă, nisip, ierburi, hârtie sau burete. Se mai practică și dușurile cu lichide caustice precum detergenți, antiseptice, alcool și clor. Utilizarea acestor substanțe, în combinație cu sexul prin penetrare nelubrifiat, poate duce la abraziuni vaginale și ruperea prezervativului – ceea ce contribuie la răspândirea virusului HIV.

Am cercetat subiectul și am văzut că informațiile erau precare. Majoritatea studiilor erau vechi de peste zece ani. Impresia a fost că problema era foarte răspândită, dar interesul pentru ea foarte scăzut. În ciuda tuturor eforturilor de a împiedica răspândirea bolilor transmisibile sexual precum Hiv în Africa, nimeni nu pare preocupat de problema sexului pe uscat și a rolului său în răspândirea bolilor.

După multe căutări, am găsit-o pe dr. Marlene Wasserman, cunoscută drept Dr. Eve în Africa de Sud. E sexolog și gazda unei emisiuni de radio prin care încearcă să furnizeze populației educație sexuală. Wasserman crede că tăcerea din jurul subiectului nu se datorează doar ignoranței, ci și unei găuri masive în educația sexuală cu privire la egalitatea plăcerii și drepturile femeilor.

VICE: De ce nu se vorbește despre sexul pe uscat?
Dr. Eve: Există câte o discuție, dar sunt mult prea rare, într-adevăr. Problema nu a atras atenția guvernului. Și asta pentru că e o problemă legată de vagine, care sunt un subiect tabu. Se vorbește despre penisuri și circumcizie tot timpul, dar nimeni nu îndrăznește să vorbească despre vagine. Fac emisiuni radio de douăzeci de ani și singura dată când am fost raportată consiliului de transmisii a fost când am făcut referire la vagine.

De ce ezită lumea să vorbească despre asta? Totuși, lumea pare preocupată să stopeze răspândirea virusului HIV în Africa de Sud.
Nici măcar nu mai vorbim despre SIDA, ne-a obosit subiectul. E la fel și în cazul violenței: suntem scufundați în cultura asta și deja nu mai vrea nimeni să vorbească despre ea; dacă faci asta, întâmpini rezistență. Lumea s-a săturat de nedreptate și de violențele de zi cu zi și refuză să mai discute despre subiectele astea.

Chiar și în Australia, se predă un fel de ABC: abstinență, monogamie, utilizarea prezervativului. Educația înseamnă să nu faci sex. Nimeni nu vorbește despre anatomie, despre vulve, vagine, clitoris sau plăcere sexuală. Se vorbește doar despre boli și sarcini nedorite – e o abordare bazată pe teamă.

Și cum rezolvi o situație care nu s-a rezolvat, dar despre care nimeni nu mai vrea să vorbească?
​Lumea trebuie educată, vestea trebuie dusă mai departe. Conversația a început când ne-am dat seama că HIV afecta mai multe femei heterosexuale din Africa de Sud decât bărbați gay. Atunci a existat un impuls de a informa femeile să nu-și mai bage substanțe dubioase în vagin ca să-l usuce, pentru că e periculos. Dar conversația n-a ajuns prea departe, iar femeile continuă să sufere.

Există o diviziune a claselor în ce privește educația sexuală?
Da, e și o problemă de clasă. Femeile mai puțin informate și mai puțin educate sunt foarte ignorante în privința ideii că vaginul se adaptează la penis. Oamenii cred că dacă ești în relație cu un tip cu penisul mare, vaginul o să se lărgească. Iar dacă te desparți de el și ieși cu un tip cu penisul mai mic, acesta o să știe că ai fost cu tipi cu penisuri mai mari. O să fie stresat și n-o să mai vrea să fie cu tine. Reputația unei femei depinde de mărimea vaginului.

De unde vine acest mesaj?
De la alte femei, se transmite din generație în generație. Bărbații nu le spun femeilor direct să-și introducă prafuri nocive în vagin, ci le spun: „Ai vaginul cam larg, asta înseamnă că ești o curvă și nu dau doi bani pe tine."

Mereu a existat modul ăsta de gândire?
Da, e înrădăcinată nevoia asta de a avea un vagin strâmt cu orice preț. E vorba și de tinerețe. Dar se intersectează cu diverse mituri. Prin anii '90, în Africa de Sud se zvonea că dacă faci sex cu o virgină, te vindeci de SIDA. Îți amintești?

Da, îmi amintesc că au fost violate multe tinere. Dar problema seamănă cu cea a femeilor din Occident, care recurg la vaginoplastie ca să-și întinerească sau strâmteze vaginul.
​Da, își mutilează singure organele genitale. E ceva mai avansat și mai scump decât ce fac femeile din Africa atunci când își pun creme și prafuri în vagin. Dar principiul e cam același. E foarte nesănătos, pe plan psihologic, să-ți strâmtezi vaginul ca să ai o experiență similară cu a unei virgine sau ca să-ți faci partenerul să creadă că ești mai tânără.

Înțeleg presiunea socială care le împinge să facă asta, dar nu înțeleg cum rezistă la durere. Au impresia că sexul dureros e ceva normal?
Da, și asta e o altă discuție complexă. Lucrez cu Asociația pentru Sănătate Sexuală și milităm la dreptul la plăcere al femeilor. Femeile sunt surprinse să afle că acesta e unul dintre drepturile lor. Știm că cel puțin 33 de procente dintre femei tolerează penetrarea dureroasă. Asta așteaptă ele de la sex.

Cred că asta se întâmplă când cultura sexuală e dictată dintr-o perspectivă masculină.
Am ținut un workshop într-o școală din Knysna cu două sute de studente și am fost îngrozită când fetele astea mi-au spus că își protejau virginitatea și le făceau sex oral bărbaților. Le-am spus: „Bănuiesc că apoi vă fac și ei vouă sex oral."

Tăcere. Șoc. Mi-au zis că bărbații nu fac așa ceva. De ce? De ce să nu te aștepți la reciprocitate? N-ar trebui să-i faci sex oral unui bărbat dacă nu ești sigură că și el îți va oferi același lucru ție.

Motivația lor pentru chestia asta era să-i facă pe plac tipului. Nici măcar nu se gândeau la propria plăcere.

Oare asta să fie soluția? Educarea femeilor despre plăcere în același timp cu educația despre sănătate?
O, Doamne, de-o viață întreagă vorbesc despre asta. Nu există niciun fel de educație. Când am vorbit cu fetele, toate mi-au confirmat că educația se face pe bază de teamă, chiar și în 2014.

Sexul înseamnă plăcere, drepturi, sănătate, decizii corecte, negociere, dar nimeni nu le spune asta.

Dar cum ai spus și tu, mesajele astea greșite sunt transmise și în familie, deci nu e vorba doar de educația formală.
În aceeași noapte în care am ținut atelierul, am ținut unul și pentru părinți. Le-am spus că copiii lor fac sex pentru că le place să facă sex. E plăcut. Să fim conștienți de chestia asta și să începem discuția din punctul acesta.

Urmărește-o pe Wendy Syfret pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre educația sexuală:
​Românii habar n-au ce sunt bolile cu transmi​sie sexuală Tehnologia sexului și com​erțul orgasmului: un interviu cu Liz Canner Interviu cu Sue Johanson, bunica edu​cației sexuale